Desfacerea căsătoriei prin divorţ. Administrarea probelor pentru dovedirea motivelor temeinice de divorţ.

Instanta  judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort decât atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, potrivit dispozitiilor art. 38 alin. l Codul familiei.

De asemenea,  din interpretarea disp. art.  617 alin. 1 cod procedura civila, rezulta ca instanta nu poate pronunta divortul, daca din probe rezulta vina exclusiva a reclamantului, dupa cum poate pronunta divortul, chiar atunci când numai unul dintre soti a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amândurora.

Dar, pentru ca instanta judecatoreasca sa constate existenta  motivelor temeinice de divort, care conduc la desfacerea casatoriei si pentru a stabili daca vina apartine unui  sot sau amândurora,  este necesar ca  aceasta sa analizeze în egala masura motivele de fapt pe care se sprijina cererea de divort,  precum si apararile din întâmpinarea celui chemat în judecata, depusa în conformitate cu art. 116 cod procedura civila, ca acte de procedura ale partilor.

 Instanta  de apel  verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, potrivit disp. art. 295 alin.1 cod procedura civila.

 În etapa  procesuala a apelului, cale ordinara  de atac si devolutiva,  instanta va putea încuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse în conditiile art. 292, daca se considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, în conformitate cu disp. art. 295 alin. 2 cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr. 7803 din 25 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, s-a respins cererea de desfacere a casatoriei prin divort formulata de reclamanta N.M., împotriva pârâtului N.N., ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta  a retinut ca, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fata instantei, trebuie sa o dovedeasca.

În speta, reclamanta a solicitat încuviintarea probei testimoniale, propunând ca martori pe N.E. si N.G., martori care au  fost însusiti de pârât. Instanta a încuviintat proba testimoniala solicitata de reclamanta, însa la termenul de judecata din data de 25 noiembrie 2009, aceasta a renuntat la audierea martorilor. De asemenea, certificatul medico-legal depus la dosar nu reprezinta prin el însusi un motiv de desfacere a casatoriei, din moment ce reclamanta nu a dovedit ca leziunile au fost produse de pârât.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta care a sustinut ca în mod gresit actiunea formulata în cauza a fost respinsa ca nedovedita, deoarece relatiile de familie sunt grav  vatamate din vina pârâtului, care este o fire violenta .

Prin decizia civila nr. 72 din 9 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat  reclamanta N.M.

Pentru a se pronunta astfel tribunalul a avut în vedere urmatoarele considerente: Potrivit art. 1169 cod civil, cel ce face o propunere înaintea instantei trebuie sa o dovedeasca.

În cauza de fata , desi reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecata ca relatiile de casatorie dintre aceasta si pârât sunt grav vatamate, nu a facut vreo dovada în acest sens, renuntând la martorii propusi în sedinta publica. Certificatul  medico-legal nu constituie o proba în acest sens, din acesta nerezultând ca leziunile înscrise în acest act au fost produse de catre pârât.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti a declarat recurs în temen, timbrat si motivat, apelanta reclamanta.

Criticile sunt în esenta urmatoarele: În  mod gresit,  fara a tine seama de motivele de apel, tribunalul, la primul  termen, a luat în pronuntare dosarul, nu a încuviintat proba testimoniala solicitata, dar a motivat solutia pe lipsa probelor în prima instanta. A mai  subliniat ca  intimatul-pârât a fost de acord cu actiunea de divort, depunând la dosar întâmpinare, prin care a solicitat desfacerea casatoriei fara motivarea hotarârii.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii instantei de apel  si a sentintei instantei de fond, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecatoria Târgu Jiu, ca prima instanta, pentru administrarea întregului probatoriu.

Recursul s-a admis ca fondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Instanta  judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort decât atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, potrivit dispozitiilor art. 38 alin.l Codul familiei.

De asemenea,  din interpretarea disp. art.  617 alin. 1 cod procedura civila, rezulta ca instanta nu poate pronunta divortul, daca din probe rezulta vina exclusiva a reclamantului, dupa cum poate pronunta divortul, chiar atunci când numai unul dintre soti a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amândurora.

Dar, pentru ca instanta judecatoreasca sa constate existenta  motivelor temeinice de divort, care conduc la desfacerea casatoriei si pentru a stabili daca vina apartine unui  sot sau amândurora,  este necesar ca  aceasta sa analizeze în egala masura motivele de fapt pe care se sprijina cererea de divort,  precum si apararile din întâmpinarea celui chemat în judecata, depusa în conformitate cu art. 116 cod procedura civila, ca acte de procedura ale partilor.

De asemenea, instanta de apel  verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, potrivit disp. art. 295 alin.1 cod procedura civila.

 În etapa  procesuala a apelului, cale ordinara  de atac si devolutiva,  instanta va putea încuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse în conditiile art. 292, daca se considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, în conformitate cu disp. art. 295 alin. 2 cod procedura civila.

În cauza,  apelanta  a solicitat în conditiile art. 292 alin. 1 cod procedura civila, prin însasi cererea de apel motivata,  administrarea probei testimoniale, întelegând sa se foloseasca  si de aceasta, înaintea instantei de apel alaturi de motivele, mijloacele de aparare si dovezile invocate în prima instanta.

Curtea constata ca tribunalul s-a pronuntat asupra cererii de probatorii formulata de catre apelanta,  nefiind încuviintata , dar cererea s-a respins nemotivat, solutia fiind mentionata în practicaua deciziei, ce cuprinde si dezbaterile din sedinta publica de la 9 martie 2010.

Într-adevar, asa cum rezulta din prevederile legale cuprinse în art. 295 alin. 2 cod procedura civila,  tribunalul nu are obligatia sa încuviinteze probele solicitate, acesta având  posibilitatea legala de a le admite sau nu, în lumina disp. art.  167 si urm. cod procedura civila, aplicabile si în apel, potrivit disp. art. 298 cod procedura civila,  în masura utilitatii acestora,  prin prisma  pertinentei si concludentei, dar raportat si la disp. art. 129 alin. 4 cod procedura civila, daca exista/nu exista nelamuriri cu privire la situatia de fapt.

Dar, instanta are îndatorirea sa se pronunte si, oricare ar fi decizia luata, de admitere sau respingere,  solutia trebuie motivata în raport cu exigentele  legale continute în art. 268 alin. 4 Cod procedura civila.

Împrejurarea ca reclamanta a renuntat la administrarea probei cu martori în fata primei instante este nerelevanta, nefiind un impediment legal  sau un obstacol juridic în  completarea, refacerea sau administrarea de probe noi de catre instanta de apel.

Prin urmare, o astfel de cerere este admisibila, urmând a fi încuviintata în masura utilitatii acesteia raportat si la existenta sau inexistenta unor nelamuriri ale instantei de apel asupra starii de fapt.

Or, în lipsa unei motivari adecvate,  este de presupus ca instanta de apel a respins cererea de probatorii nu prin prisma inadmisibilitatii, ci a inutilitatii.

Dar, observând motivarea tribunalului, Curtea constata ca instanta de apel nu a fost preocupata de starea de fapt vizând existenta sau nu a unor motive temeinice de divort, nu a fost preocupata de sustinerile partilor din cererea de chemare în judecata,  din cererea de apel,  respectiv de apararile din întâmpinare.  Motivarea  solutiei  se reduce practic, la verificarea modului în care s-a facut aplicarea disp. art. 1169 Cod civil de catre prima instanta, fiind reprodusa mecanic  afirmatia ca certificatul medico-legal nu constituie o proba  concludenta si suficienta.

În masura în care prima instanta nu a fost preocupata în a stabili  pe deplin starea de fapt pentru a preveni orice greseala în aflarea adevarului potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedura civila,  tribunalul  - instanta superioara de fond,  avea posibilitatea sa remedieze  situatia si cu respectarea  disp. art.  261 cod procedura civila, dupa ce s-a lamurit pe deplin asupra situatiei de fapt si a pronuntat  fie si solutia de respingere a apelului cu consecinta pastrarii sentintei atacate,  sa expuna motivele de fapt si de drept  care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-a înlaturat cererea  reclamantei avand ca obiect desfacerea casatoriei prin divort. 

Cerinta  administrarii si evaluarii complete a probelor administrate apare necesar a fi satisfacuta si prin prisma exigentelor unui proces echitabil, în raport cu disp. art. 6 paragraf 1 teza I din CEDO.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea  are în vedere  ca motivarea instantei de apel  se limiteaza la enuntarea  unei  fraze general valabile  privind interpretarea si aplicarea disp. art. 1169 Cod civil, motivare care nu  contine elementele esentiale de apreciere raportat la motivele de apel invocate, precum si la datele concrete si specifice acestei spete.

Neprocedând în modul aratat mai sus, pe de-o parte  nu au fost satisfacute exigentele unei proceduri judiciare echitabile, în raport cu art. 6 paragraful 1 CEDO, iar pe de alta parte,  instanta de apel a pronuntat o hotarâre afectata de nelegalitate raportat la disp. art. 105 alin. 2 cod procedura civila, neregularitatea savârsita  neputând fi îndreptata în fata instantei de recurs, ce are de solutionat o cale extraordinara de atac. În orice caz, neregularitatile nu pot fi remediate în fata instantei de recurs, având în vedere  si disp. art. 305 Cod procedura civila.

De asemenea, hotarârea s-a pronuntat fara analizarea fondului, fiind necesara reluarea judecatii pentru ca partile sa nu fie lipsite pe fond de un grad de jurisdictie.

Subzista cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 cod procedura civila si de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 cod procedura civila.

În baza art. 312 alin. 1 teza I alin. 2 teza II cod procedura civila, Curtea a admis recursul ca fondat, a casat în totalitate decizia si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru reluarea procedurii  de la actul neregulat anulat, potrivit art. 315 alin. 2 cod procedura civila,  pentru lamurirea deplina a starii de fapt,  cu privire la existenta motivelor temeinice de divort si a culpei unuia sau altuia dintre soti, sau a amandurora, urmand a se proceda in consecinta.

1

Domenii speta

Spete similare