În litigiile între profesionişti, aşa cum sunt definite prin art. 3 din Noul Cod civil şi art. 8 din Legea nr. 71/2011, competenţa materială pe criteriul valoric a judecătoriei sau tribunalului în primă instanţa este dată de art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă de la 1865. Sintagma „instanţe legal învestite” din art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu include şi acele cereri care se află în faza procesuală a soluţionării conflictelor de competenţă în care se stabileşte instanţa competentă.
Cauza fiind trimisă instanţei în favoarea căreia s-a stabilit competenţa, sunt incidente dispoziţiile art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Temei de drept: Codul civil de la 1864, art. 1 pct. 1 -3, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b), art. 725; Legea nr. 71/2011, art. 8, art. 219, art. 223; Noul Cod civil art. 3.
Curtea de Apel Timișoara
Litigiu comercial evaluabil în bani. Competenţă materială
Tribunalul Maramureș
Excepţia de necompetenţă teritorială. Declinarea competenţei din oficiu. Consecinţe.
Curtea de Apel Ploiești
COMPETENŢA DE SOLUŢIONARE A CERERILOR DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ. DECRETUL nr. 92/1976 ŞI ART. 296 CODUL MUNCII
Curtea de Apel Iași
Măsuri asigurătorii în cursul arbitrajului. Competenţa de a încuviinţa măsurile asigurătorii.
Curtea de Apel Oradea
Recalificarea cererii. Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) Cod procedură penală. Competența de soluționare a cererii