Cod procedură civilă. Respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil

Cod procedură civilă. Respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil

- Cod procedură civilă, art. 129 alin.6, art. 312 alin. 5

Art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă - în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Consecinţa nepronunţării asupra acţiunii precizate este aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa nr.1141/02.06.2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2383/102/2010, s-a respins cererea formulată de P.S.R. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că prin Decizia de impunere nr.7240/19.04.2010 emisă de pârâta CAS Mureş s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 148 lei cu titlul de contribuţie de 6,5% datorată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005 şi 244 lei cu titlul de dobânzi. Baza de impunere constând în venituri obţinute de reclamantă în anul 2005 ca şi agent de asigurări s-a constituit în anul 2005 şi ca atare, în mod corect obligaţia de plată de 6,5% a fost stabilită în raport de O.U.G. nr. 150/2002, acest act normativ fiind abrogat doar prin art. 317 din Legea nr. 95/2006. S-a mai reţinut că Deciziile nr.24/07.06.2010 şi 7240/17.04.2010 cuprind toate menţiunile prevăzute de art. 46 din Legea nr. 92/2003 sub sancţiunea nulităţii, iar în raport de dispoziţiile art. 8 din O.U.G. nr. 150/2002, persoanele fizice care exercită activităţi independente au obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. În baza art.119 din O.G. nr.92/2003 reclamanta datorează şi dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta P.S.R. arătând că în mod greşit prima  instanţă a reţinut incidenţa O.U.G. nr. 150/2002 întrucât,  actul supus criticii, a fost emis în anul 2010 când trebuiau avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la acea dată. Se mai arată faptul că în Decizia nr. 24/07.06.2010 se fac trimitere la alte decizii de impunere provizorii şi definitive care nu i-au fost niciodată notificate spre luare la cunoştinţă şi conformare referitor la data scadentă în vederea efectuării plăţii. Conform art.44 alin. 1 teza I, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat de la această dată el producându-şi efectele. Pe de altă parte, nici în cuprinsul Deciziei nr. 7240/17.04.2010 nu s-a indicat în concret temeiul juridic al calculării majorărilor şi penalităţilor de întârziere, motiv pentru care, în opinia recurentei, decizia este lovită de nulitate absolută. Pe de altă parte, conform art.141 din O.G. nr. 92/2003, decizia devine titlu executoriu dacă nu este achitată în termen de 15 zile aşa încât, doar după această dată poate fi obligată la plata accesoriilor. Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că nu are obligaţia de achitare a sumelor cuprinse în decizia de impunere în condiţiile în care nu au fost respectate condiţiile elementare de emitere a acesteia.

Prin întâmpinare, intimata CAS Mureş a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut:

Iniţial, reclamanta a înţeles ca prin cererea de chemare în judecată să conteste legalitatea Decizia nr. 24/07.06.2010 precum şi Decizia de impunere nr. 7230/19.04.2010 emise de CAS Mureş prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 148 lei cu titlul de contribuţie de 6,5% datorată la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005 şi 244 lei cu titlul de dobânzi. La data de 16.05.2011 reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că înţelege să conteste doar pentru majorările de întârziere şi penalităţile calculate de pârâtă.  Cu toate acestea, fără nicio motivare, instanţa de fond nu a luat în considerare această precizare, nepronunţându-se asupra ei.

Curtea a apreciat că, procedându-se astfel, procesul s-a soluţionat fără o cercetare a fondului, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. 5 C. pr. civ., Curtea a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării instanţa de fond a procedat la examinarea cererii precizată a reclamantei pe fondul ei ţinând seama şi de criticile formulate în calea de atac.

Domenii speta

Spete similare