Cerere de completare a hotărârii. Dovada cheltuielilor de judecată.

Soluţionarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face prin raportare la înscrisuri noi depuse după pronunţarea hotărârii a cărei completare se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării deciziei şi cu privire la  care instanţa a omis a se pronunţa.

Prin cererea formulată la data de 11.03.2013 în dosarul nr. 3487./280/2007,  recurentul reclamant M. D. a solicitat completarea deciziei civile nr. 1966/R din 27.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg.  Mureş, în sensul obligării pârâţilor recurenţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în valoare de 10.126,39 lei, constând în onorariu avocaţial, în cuantum de 8060 lei, taxa judiciară de timbru, în valoare de 1883 lei şi cheltuieli de cazare, în valoare de 183,39 lei.

În susţinerea cererii, recurentul reclamant a arătat că prin cererea de recurs a solicitat obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată şi a făcut dovada cheltuielilor de judecată, depunând la ultimul termen înscrisurile doveditoare.

S-a mai arătat că este admisibilă cererea de completare a deciziei pronunţată în recurs şi că ea nu este supusă unui termen, iar pârâţii au căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 2811 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În susţinerea cererii s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 124/2012 a Tribunalului Mureş (filele 150-154), factura emisă la data de 17.07.2012 pentru suma de 8.060 lei reprezentând onorariu avocaţial şi dovada achitării acestei sume (filele 155, 156), chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.883 lei (fila 157), dovada cheltuielilor de cazare (filele 158, 159), decizia civilă nr. 6824/24.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti (filele 160-163), decizia civilă nr. 1396/17.06.2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş (filele 164-166), două dovezi poştale privind comunicări făcute de instanţă (filele 167, 168), decizia nr. 1966/R/27.11.2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş (filele 169-194).

Pârâţii T. M. şi T. C. au formulat întâmpinare la cererea de completare a deciziei, prin care au invocat tardivitatea cererii, susţinând că aceasta putea fi formulată numai în 15 zile de la pronunţarea deciziei.

Pe fond, pârâţii au solicitat respingerea cererii de completare, arătând că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate, nedepunând înscrisuri în acest sens până la pronunţarea deciziei.

Referitor la actele anexate cererii de completare, s-a arătat că factura privind plata onorariului avocaţial se referă la un alt dosar, iar cuantumul acestuia este exagerat.

Analizând cererea de completare a hotărârii formulată de recurentul reclamant, Curtea a constatat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1966/R din 27.11.2012 a Curţii de Apel Tg. Mureş s-a admis recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 124 din 24 aprilie 2012, a Tribunalului Mureş, s-a modificat în parte decizia civilă atacată, în sensul că s-a menţinut dispoziţia din hotărârea primei instanţe privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 28.500,06 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului de 238,71 mp. actualizată de la data de 28.11.2005 şi până la data plăţii efective. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii T. M. şi T. C. împotriva aceleiaşi decizii civile.

Atât prin memoriul de recurs, cât şi cu ocazia expunerii concluziilor pe fond, recurentul M. D. a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa a omis a se pronunţa asupra acestei cereri.

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii  în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Referitor la excepţia tardivităţii invocată de pârâţi prin întâmpinare, instanţa constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reţinând în acest sens că nu pot fi primite argumentele acestora, în sensul că în cauză ar fi aplicabilă ultima teză a textului legal menţionat şi că termenul pentru a depune cererea de completare ar fi de 15 zile de la pronunţare. Acest termen este prevăzut în mod expres pentru situaţia hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, acesta nefiind cazul în speţă, iar a accepta aplicarea acestei prevederi şi în cazul deciziilor pronunţate în recurs ar însemna să se adauge la lege, ceea ce  nu este permis.

Pe fondul cererii, având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, constatând că recursul reclamantului a fost admis, iar recursul pârâţilor a fost respins, aceştia din urmă au căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală.

Analizând cererea de completare din perspectiva înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că este întemeiată numai în parte.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului reclamant, acesta nu a depus pe parcursul judecării recursului şi nici la ultimul termen de judecată înscrisuri cu care să probeze plata onorariului avocaţial sau cheltuielile de cazare solicitate prin cererea de completare. Aceste înscrisuri s-au depus numai odată cu formularea acestei din urmă cereri, neputând fi luate în considerare. În acest sens, instanţa subliniază faptul că soluţionarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face prin raportare la înscrisuri noi depuse după pronunţarea hotărârii a cărei completare se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării deciziei şi cu privire la  care instanţa a omis a se pronunţa. 

Curtea a constatat că singura chitanţă aflată la dosar, care dovedeşte efectuarea unor cheltuieli cu ocazia judecării recursului promovat, este chitanţa nr. 191379 din 2.10.2012, aflată la fila 107, privind plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1883 lei. Această sumă se cuvine a fi acordată integral, având în vedere soluţia pronunţată în recurs.

În consecinţă, Curtea a admis în parte cererea reclamantului şi a completat dispozitivul deciziei nr. 1966/R din 27.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. 3487./280/2007, în sensul că a obligat pârâţii T. M. şi T. C. la plata către reclamantul recurent M. D. a sumei de 1.883 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanţei mai sus menţionate şi a respins celelalte pretenţii ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare