Indemnizaţie lunară reparatorie acordată în baza Legii nr. 341/2004. Calcul.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei, însă împrejurarea că Legea nr. 287/2010 nu mai foloseşte sintagma de „salariu mediu brut”, ci pe aceea de „câştig salarial mediu brut” nu înseamnă că indemnizaţiile cuvenite reclamanţilor trebuie stabilite prin raportare la salariul aferent anului 2010, în contextul în care cele două noţiuni sunt echivalente, ambele desemnând indicatorul de referinţă utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 2745 din 25.09.2012, pronunţată de Tribunalul Mureş în dos. nr. 2026/102/2012 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P. A. M. şi B. V. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea  fiecărui reclamant a sumei lunare de 193 lei, cu titlu de diferenţă de indemnizaţie lunară reparatorie, pentru perioada februarie-decembrie 2011 şi actualizarea sumelor menţionate în funcţie de rata inflaţiei, calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la plata integrală a debitului.

Prin aceeaşi sentinţă s-au respins ca nefondate celelalte pretenţii formulate de reclamanţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin acţiunea introductivă  reclamanţii P. A. M. şi B. V.  au solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş la plata sumelor reţinute nelegal din indemnizaţia reparatorie aferentă lunilor ianuarie – decembrie 2011, în cuantum de 193 lei lunar, cu titlu de drepturi cuvenite şi neachitate, precum şi indexarea acestor sume cu indicele de inflaţie, pentru fiecare lună, corespunzător coeficientului de inflaţie comunicat de autoritatea competentă, plata unei sume de 500 lei pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale şi plata unei sume de 100 lei pe zi, cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi calendaristică, socotită de la data soluţionării cauzei şi până la efectuarea plăţii integrale a sumelor datorate .

Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanţilor, în calitate de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 341/2004, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din această lege, li se cuvenea pentru anul 2011 o indemnizaţie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2011, în sumă de 2.022 lei, acesta fiind anul pentru care se face plata şi nu prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2010, cum a procedat pârâta.

Faptul că prin art. 15 din Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 s-a prevăzut că, „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei” , fără a se mai folosi termenul din Legea nr. 341/2004, respectiv „salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, nu poate duce la acceptarea concluziei pârâtei că trebuie păstrate în plată indemnizaţiile stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010, respectiv Legea nr. 12/2010, cele două noţiuni fiind echivalente.

S-a reţinut de asemenea că în acest sens s-a pronunţat şi legiuitorul prin adoptarea OUG nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. În cuprinsul articolului unic se prevede că sintagma „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" se înlocuieşte cu sintagma „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat". Deşi înlocuirea sintagmelor potrivit celor de mai sus este prevăzută în cuprinsul articolului unic doar în privinţa dispoziţiilor din Cap. IV al Legii nr. 329/2009, totuşi, din însăşi denumirea actului normativ şi din expunerea de motive, reiese fără dubiu intenţia de a echivala cele două sintagme în domeniul tuturor actelor normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, inclusiv în cazul Legii nr. 341/2004.

Faţă de cele reţinute anterior, tribunalul a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta la plata în favoarea acestora  diferenţelor de indemnizaţie reparatorie în sumă de 193 lei lunar, pentru perioada februarie 2011-decembrie 2011, sume ce vor fi indexate în funcţie de rata inflaţiei. Pentru luna ianuarie 2011 instanţa a respins pretenţiile ca neîntemeiate, în contextul în care reclamanţii au recunoscut în cuprinsul acţiunii că au primit drepturile cuvenite.

Cu privire la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei, reprezentând daune morale instanţa a constatat că prin calcularea greşită de către pârâtă a cuantumului indemnizaţiei reparatorii li s-au produs reclamanţilor doar daune materiale, reparate prin admiterea primului capăt de cerere, nu şi daune morale.

De asemenea a fost respins şi petitul privind obligarea pârâtei la plata unei sume de 100 lei pe zi, cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi calendaristică socotită de la data soluţionării cauzei şi până la efectuarea plăţii integrale a sumelor datorate, deoarece în speţă este vorba de o obligaţie de a da (plata unor sume de bani), susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite şi nu de o obligaţie de a face sau de a nu face.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta şi a solicitat casarea integrală a sentinţei atacate şi în consecinţă respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 341/2004, indemnizaţiile prevăzute de acest act normativ s-au calculat prin aplicarea unui coeficient asupra salariului mediu brut lunar utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, până în decembrie 2010.

S-a mai arătat că în textul Legii nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011 nu se mai regăseşte indicatorul „salariul mediu brut”, ci „câştigul salarial mediu brut”, a cărui valoare pentru anul 2011 este de 2022 lei.

În aceste condiţii, în opinia pârâtei, pentru persoanele ale căror drepturi, începând cu luna ianuarie 2011, au fost condiţionate de valoarea salariului mediu brut, aceste drepturi nu au putut fi modificate sau actualizate, întrucât ultimul „salariu mediu brut” comunicat oficial a fost de 1836 lei, stabilit prin Legea nr. 12/2010.

Pârâta a mai invocat faptul că reclamanţii au solicitat aplicarea coeficientului de 1,10 la „câştigul salarial mediu brut” şi nu la „salariul mediu brut”, aşa cum prevede legea nr. 341/2004, ceea ce ar însemna o modificare sau o adăugare la lege.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Reclamanţii nu au formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtă.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Reclamanţii P. A. M. şi B. V. sunt beneficiari ai prevederilor Legii nr. 341/2004 – Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Conform prevederilor art. 4 alin. 4 din legea menţionată, persoanele care au obţinut titlurile prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din lege, în categoria cărora se includ şi reclamanţii, beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiul acestei indemnizaţii fiind recunoscut numai dacă persoanele respective au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În cursul anului 2011 indemnizaţiile cuvenite reclamanţilor s-au calculat prin aplicarea coeficientului de 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010.

Pârâta a invocat faptul că a procedat în acest mod întrucât Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 este ultimul act normativ care a precizat valoarea salariului mediu brut, iar Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nu mai foloseşte indicatorul de „salariu mediu brut”, ci pe acela de „câştig salarial mediu brut”.

Într-adevăr, potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei, însă împrejurarea că Legea nr. 287/2010 nu mai foloseşte sintagma de „salariu mediu brut”, ci pe aceea de „câştig salarial mediu brut” nu înseamnă că indemnizaţiile cuvenite reclamanţilor trebuie stabilite prin raportare la salariul aferent anului 2010, în contextul în care cele două cele două noţiuni sunt echivalente, ambele desemnând indicatorul de referinţă utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că Legea nr. 341/2004 face trimitere la indicatorul de referinţă utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, or în aceste condiţii indemnizaţiile cuvenite reclamanţilor pentru anul 2011 nu pot fi calculate prin raportare la  indicatorul de referinţă utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2010.

Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt fondate pretenţiile formulate de reclamanţi vizând obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti constând în diferenţele dintre indemnizaţia lunară cuvenită  şi cea acordată.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, Curtea a reţinut că sentinţa atacată este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 Cod procedură civilă şi în consecinţă în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul dedus judecăţii a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare