Reţinerea agravantei prevăzute de art. 175 lit. a, i C.pen. în cazul infracţiunii de omor

Reţinerea agravantei prevăzute de art. 175 lit. a, i C.pen. în cazul infracţiunii de omor

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 65 din 12 mai 2009

Prin sentinţa penală nr. 20/12.01.2009 a Tribunalului Iaşi, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C.pr.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat, prin apărător, din art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen. în art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i C.pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen. a fost condamnat inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen., în dauna părţii vătămate G.S., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 65 alin. 2 si art. 66 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 C.pen.

 În baza art. 350 C.pr.pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului prin încheierea nr. 88/22.08.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 6476/99/2008, definitivă.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 21.08.2008 la zi.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998 C.civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.S. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească acesteia cu titlu de daune morale suma de 15.000 lei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998 C.civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul C.P. Iaşi şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 2089 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistenţa medicală acordată victimei G.S..

În baza art. 15 alin. 2 C.pr.pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, ca tardiv formulată.

 În baza art. 118 lit. b C.pen. a fost respinsă cererea de confiscare a cuţitului de vânătoare cu teacă depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

În baza art. 109 alin. 5 C.pr.pen. s-a dispus restituirea către martorul M.M. a corpului delict „cuţit vânătoare cu teacă” aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi, după rămânerea definitiva a prezentei sentinţe.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 2000 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

Prin rechizitoriul din 11.09.2008 întocmit în dosarul nr. 2014/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. a) şi i) C.pen.

Pe baza probelor strânse de organele de urmărire penală, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, pe fondul deteriorării relaţiei dintre inculpatul C.I. şi prietena sa, partea vătămata G.S., în dimineaţa zilei de 21.08.2008, inculpatul s-a hotărât să meargă în localitatea P., pentru a o lămuri pe partea vătămată să continue relaţia şi să îl însoţească în mun. Iaşi. Inculpatul a solicitat martorului M.M., cu care era prieten, să îl ducă până în mun. P. Iniţial, martorul l-a refuzat, întrucât în aceea zi pregătise să meargă la pescuit, însă la insistenţele acestuia a acceptat. La coborârea din maşină, inculpatul a luat un cuţit de vânătoare ce se afla într-o plasă şi folosit de martor la pescuit, fără să-i spună acestuia, urmând să i-l restituie când se vor întâlni din nou. Cuţitul a fost pus în buzunar, de pe dedesubt al hainei din piele cu care era îmbrăcat. Inculpatul, în jurul orelor 8.30, a mers la etajul I, pe casa scării din blocul unde locuia partea vătămată, aşteptând-o pe aceasta să iasă din apartament. În timp ce aştepta la etajul I, inculpatul a fost văzut de martorele A.L. şi P.G., care locuiesc pe aceeaşi scară cu partea vătămată. În jurul orelor 9.00, partea vătămată G.S. a ieşit din apartament cu scopul de a plimba un câine de casă, iar tatăl acesteia, martorul G.R., a rămas în apartament. Imediat ce inculpatul a văzut-o pe partea vătămată ieşind singură din apartament, a coborât la aceasta şi i-a cerut să se deplaseze cu el în mun. Iaşi, dar partea vătămata a refuzat. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să vorbească încet, a prins-o de haină şi a început să o tragă în afara blocului spunându-i că este aşteptat de un autoturism în spatele blocului. Imediat, partea vătămată a cerut să fie lăsată în pace, afirmând că va ţipa, iar cei doi au intrat pe casa scării, pe holul din faţa apartamentului acesteia. Inculpatul a continuat să insiste ca partea vătămată să îl însoţească în municipiul Iaşi şi, ţinând-o de haine, au ieşit în al doilea hol, moment în care inculpatul a scos cuţitul din buzunarul gecii, l-a îndreptat spre aceasta, ameninţând-o, folosind expresia: „te omor, dacă nu mergi cu mine”. Partea vătămată a început să ţipe, iar câinele ce o însoţea să latre, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică părţii vătămate, cu cuţitul, în partea stângă faţă a toracelui, moment în care partea vătămată s-a întors către uşă, iar acesta i-a mai aplicat o lovitură, cu acel cuţit, în spate. După aceea, partea vătămată a căzut, iar inculpatul a fugit abandonând teaca cuţitului în faţa scării blocului şi s-a deplasat printre blocurile din spate.

Raportul de constatare medico-legală nr. 5561 din 01.09.2008 al I.M.L. Iaşi a concluzionat că partea vătămata G.S. a prezentat plagă tăiată lombară şi o plagă înjunghiată hemitorace stâng cu interesare pulmonară şi hemotorax stâng, leziunile prezentate putând fi produse prin loviri active cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit) şi putând data din 21 august 2008, necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a concluzionat că leziunile prezentate de către partea vătămata au fost de natură să îi pună în primejdie viaţa.

Inculpatul C.I. a recunoscut în general înlănţuirea faptică a evenimentelor din 21.08.2008, contestând în principal reţinerea caracterului premeditat al faptei, susţinând reacţia momentană, necontrolată, de atac asupra părţii vătămate, pe fondul discuţiilor divergente. În acest sens s-a solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i C.pen.

Apărările inculpatului conform cărora cuţitul a fost luat exclusiv în scop de protecţie, pe fondul unui conflict mai vechi dintre o persoană şi fratele părţii vătămate G.S., nu pot fi reţinute de instanţă.

De altfel inculpatul nu a putut justifica raţional nici motivul pentru care, într-o discuţie relatată ca fiind relativ normală, a înţeles să scoată cuţitul din buzunarul interior al hainei. Astfel în faţa instanţei, inculpatul a declarat că „în acest moment, partea vătămata a început să vorbească tare, căţelul să latre, moment în care eu i-am arătat cuţitul părţii vătămate şi aceasta m-a întrebat de ce îl port la mine; partea vătămata a vrut să-mi ia cuţitul, nu mai reţin exact împrejurările, a căzut teaca, m-am tăiat la deget şi, fiind unul lângă altul, aceasta a încercat să-mi ia cuţitul şi atunci am lovit-o cu cuţitul”. Or, susţinerile inculpatului sunt infirmate de concluziile raportului medico legal nr. 5561/01.09.2008, partea vătămată neprezentând la momentul examinării răni caracteristice defensive.

Partea vătămată G.S. a declarat în cursul urmării penale că inculpatul C.I. i-a aplicat o lovitură puternică în lateral, în partea stânga faţă a toracelui şi când s-a întors spre uşa apartamentului a fost prinsă şi trasă înapoi de inculpat şi imediat i-a mai aplicat o lovitură cu cuţitul în spate, declaraţie ce se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 5561 din 01.09.2008 al I.M.L. Iaşi, conform cărora partea vătămata G.S. a prezentat plagă tăiată lombară şi o plagă înjunghiată hemitorace stâng cu interesare pulmonară şi hemotorax stâng, leziuni de natură să îi pună în primejdie viaţa, şi cu declaraţiile inculpatului însuşi care a arătat că recunoaşte acţiunea de lovire a părţii vătămate cu cuţitul, fără a preciza numărul şi locul loviturilor aplicate.

Fapta inculpatului C.I. care, în data de 21.08.2008, înarmându-se cu un cuţit de vânătoare, a aşteptat partea vătămată în scara blocului – loc public în sensul art. 152 C.pen. – şi la refuzul acesteia de a-l însoţi a lovit-o pe partea vătămata G.S. cu un cuţit de vânătoare în zona toracica stângă, respectiv lombară dreaptă, provocându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. a), i) C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă prevăzând şi urmărind producerea rezultatului socialmente periculos, folosirea cuţitului fiind plănuită de inculpat în condiţiile în care partea vătămată va refuza din nou reluarea legăturii.

Cu prilejul individualizării judiciare a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 C.pen., respectiv: natura şi gravitatea deosebită a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, calitatea de infractor primar a inculpatului, dar şi conduita avută de acesta ulterior săvârşirii faptelor. Instanţa a avut în vedere circumstanţele reale şi gradul ridicat de pericol social ale faptei: în loc public, asupra unei femei tinere, aflată la începutul vieţii sociale, cu o armă în sensul art. 151 alin. 2 C.pen., procurată special în acest scop, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, reţinându-se sub acest aspect conduita procesuală parţial sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi conduita socială anterioară faptei, general corectă a inculpatului. Instanţa a reţinut că argumentaţia „crimei pasionale” în justificarea săvârşirii infracţiunii nu poate conduce la o reapreciere a gradului de pericol social al faptei şi a persoanei infractorului, întrucât o corectă formare a atitudinii faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală i-ar fi permis inculpatului să înţeleagă faptul că refuzul partenerului de viaţa în continuarea legăturii are caracter unilateral şi categoric.

În latura civilă a cauzei, tribunalul a reţinut următoarele:

Partea vătămată G.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei.

Deşi inculpatul a susţinut că partea vătămată nu a probat în niciun fel daunele pretinse, instanţa a reţinut că răspunderea civilă a inculpatului este antrenată în condiţiile art. 998 şi urm. C.civ. pentru săvârşirea unei fapte ilicite, care a cauzat un prejudiciu cert, nereparat, faptă săvârşită cu vinovăţie. Sub aspectul daunelor morale, instanţa a reţinut că prin săvârşirea faptei de lovire sau alte violenţe, inculpatul a adus atingere unui drept fundamental al părţii vătămate, dreptul la integritate fizică garantat prin art. 22 alin. 1 din Constituţia României, cauzându-i astfel un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparaţie prin mijloace băneşti conform art. 14 alin. 5 C.pr.pen. Având în vedere impactul negativ, de ordin psihologic, pe care îl resimte victima unei infracţiuni săvârşite cu violenţă, urmările psihologice ale unui astfel de traumatism şi necesitatea ca daunele morale să reprezinte o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul suferit, numărul de zile de îngrijiri medicale acordat, având în vedere finalitatea instituţiei daunelor morale, dar şi limita ce impune ca acestea să nu devină o sursă de venit nejustificată, tribunalul – în baza art. 346 alin 1 şi 2 şi art. 14 alin 1, 2,  5 C.pr.pen., în referire la art. 998 şi art. 999 C.civ. – a admis doar în parte acţiunea civilă a părţii vătămate şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 15.000 lei cu titlul de daune morale. În lipsa administrării oricăror probe cu privire la toate circumstanţele ce au condus la aprecierea prejudiciului suferit la suma de 50.000 lei, instanţa a respins celelalte pretenţii ale părţii vătămate, acestea nefiind dovedite.

În ceea ce priveşte constituirea de părţi civile a Spitalului C.P. Iaşi cu suma de 2089 lei şi a Serviciului de Ambulanţă Judeţean Iaşi cu suma de 499 lei, inculpatul a invocat tardivitatea constituirii ca părţi civile în cauză şi a solicitat respingerea cererilor ca tardiv formulate.

Or, citarea părţilor civile Spitalul C.P. Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi cu menţiunea de a preciza dacă se constituie părţi civile în cauză s-a dispus abia la termenul din 30.09.2008. La primul termen după citarea sa, Spitalul C.P. Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma 2089 lei, astfel încât tribunalul a apreciat că această cerere a fost formulată în termen procedural, neputându-se reţine vreo culpă a unităţii spitaliceşti în depunerea cererii cu întârziere. În ceea ce priveşte Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, acesta s-a constituit parte civilă abia la data de 12.11.2008, deşi fusese legal citat pentru termenul din 28.10.2008. În consecinţă, tribunalul, în baza art. 15 alin. 2 C.pr.pen., a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi , ca tardiv formulată.

Examinând condiţiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului sub aspectul daunelor solicitate de Spitalul C.P. Iaşi, instanţa a constatat că acestea au fost relevate şi dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acţiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părţii vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reţinut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părţilor civile (constând în cheltuielile avansate părţii vătămate pentru îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu.

În consecinţă, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul C.P. Iaşi şi în consecinţă a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 2089 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistenţa medicală acordată victimei G.S.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. 1 C.pr.pen., hotărârea a fost apelată de inculpat şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivându-şi apelul, inculpatul a solicitat înlăturarea agravantelor prevăzute la art. 175 lit. a) şi i) C.pen., recalificarea juridică a faptei în tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.pen., reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C.pen. şi redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub limita minimului special revăzut de lege.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limita prevăzută de art. 371 alin. 2 C.pr.pen., Curtea a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost legal şi judicios administrat, probele fiind apreciate în considerarea dispoziţiilor art. 63 (2 ind. 1) C.pr.pen.

Coroborând procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren a inculpatului, raportul de constatare medico-legală nr. 5561/01.09.2008 al I.M.L. Iaşi şi actele medicale ale părţii vătămate, declaraţiile acesteia şi ale martorilor, declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că a fost o reacţie de moment necontrolată, toate acestea dovedesc fără dubiu că inculpatul a comis cu vinovăţie fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În ce priveşte dispoziţiile art. 175 lit. a) şi i) C.pen., se constată că acestea sunt incidente în cauză, aşa cum legal a reţinut instanţa de fond.

Din probele dosarului (fotografii, declaraţii de martori, declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate) rezultă fără dubiu că inculpatul a luat cuţitul în scopul de a-l folosi pentru a intimida partea vătămată, a-i înfrânge voinţa acesteia.

Inculpatul nu purta în mod obişnuit cuţit asupra sa şi chiar în declaraţia sa din instanţă, a arătat că partea vătămată s-a mirat şi l-a întrebat „de ce poartă cuţit asupra sa”.

Inculpatul a evitat în declaraţiile sale să se refere la momentul lovirii părţii vătămate, tocmai pentru a da consistenţă versiunii pe care a prezentat-o în instanţă, că „partea vătămată a vrut să-i ia cuţitul, împrejurare în care teaca a căzut şi el a lovit-o”.

Raportul de constatare medico-legală a concluzionat însă că partea vătămată nu prezenta răni caracteristice defensive.

Cele două plăgi tăiate au fost produse părţii vătămate astfel: printr-o lovitură cu cuţitul în lateral în partea stângă a toracelui şi respectiv, atunci când partea vătămată s-a întors spre uşa apartamentului, a fost prinsă şi trasă înapoi de inculpat, care imediat i-a mai aplicat o lovitură cu cuţitul în spate.

Inculpatul s-a înarmat cu un cuţit de vânătoare, a aşteptat partea vătămată în scara blocului al cărui interfon era defect şi unde avea acces orice persoană, iar la refuzul acesteia de a-l însoţi, a lovit-o cu cuţitul, rezultatul socialmente periculos fiind prevăzut şi urmărit de inculpat, care a acţionat cu intenţie directă.

În acest context, criticile inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.pen., sunt vădit neîntemeiate.

Este adevărat că inculpatul era la primul impact cu legea penală, era bine caracterizat, tânăr, cu posibilităţi de reinserţie socială, a avut o bună conduită procesuală şi a regretat săvârşirea faptei, invocând manifestări necontrolate pe fondul implicaţiei afective în relaţia cu partea vătămată.

Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c C.pen. şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 C.pen., reducând pedeapsa aplicată de prima instanţă.

Domenii speta

Spete similare