Anulare proces-verbal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 122/2012

Şedinţa publică de la 01 Februarie 2012

Completul compus din:

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - petentă SC V.F. SRL împotriva sentinţei nr.10908 din data de 15.12.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata D.R.D.P..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material, general şi teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a reţinut recursul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.10908 din data de 15.12.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. a fost respinsă  plângerea contravenţională formulată de petenta  SC V.F. SRL, în contradictoriu cu intimata D.R.D.P.., împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 4501005/28.06.2011 întocmit de către  agentul constatator G. I. S.  din cadrul D.R.D.P. Craiova – EMCATR 2.3.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal nr. 4501005/28.06.2011 petenta a fost sancţionată contravenţional cu amenda in cuantum de 30.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.61 alin.1 lit.p din OG nr.43/1997, reţinându-se că a circulat pe traseul Tg-Jiu drum DN 67 km 90+700 cu masa totală de  44,20 t,  faţa de 40,00 t admisă şi  masa pe axa 3+4 de 25,90 t, faţă de 24,00 t admisă. S-au menţionat în procesul verbal  următoarele: conducătorul  auto C. D. a condus autoutilitara A2S3 pe traseul DN 66 Bumbeşti – Jiu – Tg.-Jiu şi transporta lemn rotund fag 18,555 mc, conform avizului de însoţire primar seria AP nr.6850012/28.06.2011 emis de SC V.F. SRL, cumpărător V. SRL.  Marfa care este trecută în aviz nu este reală (circa 27 mc). A fost oprit de inspectorii ARR pe DN 66, km 80+000 şi invitat la km 90+700 pe DN 67 pentru verificarea greutăţii prin cântărire, fiind parcare omologată.

In conformitate cu dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare, instanţa competentă să soluţioneze plângerea a verificat legalitatea si temeinicia procesului verbal si a hotărât asupra sancţiunii. In ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal, instanţa de fond a constatat că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancţiunea nulităţii, nulitate ce poate fi constatată şi din oficiu. Verificând procesul verbal, instanţa a reţinut că potrivit art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, în situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul fiscal, toate aceste menţiuni fiind făcute de agentul constatator în actul atacat. Sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată, petenta a susţinut  faptul că autoutilitara a fost cântărită într-o parcare neomologată, maşina nefiind transportată în parcarea omologată de la km 90+700 din localitatea Drăgoieni. Din adresa nr.32644/07.12.2011 a rezultat că  autovehiculul  cu numărul de înmatriculare  B – 18 – UIS/HD – 12 – RFD a fost cântărit  în parcarea omologată de la Drăgoieni.

Martorii audiaţi în cauză nu au format convingerea instanţei de fond că autoutilitara ar fi fost cântărită într-o altă parcare neomologată, declaraţiile acestora fiind contradictorii şi necoroborându-se nici cu starea de fapt expusă de petentă în plângerea contravenţională, fapt ce a fundamentat concluzia că nu au perceput în mod corect împrejurările în care s-a petrecut evenimentul pe care l-au relatat. Astfel, martorul B. D. a relatat că, în calitate de angajat al petentei în luna iunie 2011, venind spre Tg.-Jiu împreună cu directorul firmei – B. S. la Iezureni, au găsit oprită în stradă o altă maşină a firmei încărcată cu lemne, motiv pentru care a oprit şi a încercat să-l ajute pe colegul său să tragă maşina în parcare. Că, în acest timp, au venit inspectorii ARR, însoţiţi de cântar, a observat când a fost pregătit cântarul, după care, a plecat.

Din declaraţia martorului propus de petentă B. S. a reieşit că, la sfârşitul lunii iunie 2011 acesta se deplasa de la Bumbeşti – Jiu spre Tg.-Jiu cu o maşină aparţinând petentei, fiind angajat ca inginer. Că în localitatea Iezureni pe partea dreaptă într-o parcare a observat o altă maşină a firmei, care în aceeaşi zi încărcase lemn din satul Pleşa. A arătat martorul că au oprit, iar şoferul maşinii cu care se deplasa a încercat să găsească defecţiunea pe care o avea maşina oprită. Că, în acest timp, a venit un echipaj al ARR, însoţit şi de cântar şi a cerut şoferului să deplaseze maşina la Drăgoieni pentru a fi cântărită. A precizat că şoferul a menţionat că maşina este defectă, motiv pentru care s-a procedat la cântărire în locul în care era oprită. Că, după cântărire, agenţii constatatori au discutat cu conducătorul auto, iar acesta i-a spus că o să primească proces verbal, deoarece a depăşit greutatea.

Fiind audiat, conducătorul auto C. D. a relatat că în urmă cu mai multe luni se întorcea de la Porceni, conducând autocamionul marca MAN cu numărul de înmatriculare B – 18 – UIS, iar la intrarea în oraşul Tg.-Jiu, respectiv în localitatea Iezureni a fost oprit de un echipaj al intimatei, prezentând pentru control documentele maşinii şi avizul primar de însoţire a mărfii. A arătat martorul că organele de control i-au cerut să tragă maşina în parcarea aflată pe partea stângă a sensului său de mers, unde au procedat la cântărire, constatându-se că încărcătura era mai mare decât cea admisă de lege. A menţionat că, în aceste condiţii, a sunat din cadrul firmei pe dl. S, care s-a deplasat la faţa locului cu încă o persoană. Că aceştia au venit de la Tg.-Jiu, unde se află sediul firmei şi au rămas până la încheierea procesului verbal. A mai precizat martorul că nu a fost invitat de reprezentanţii intimatei pentru cântărirea maşinii într-o altă parcare şi nici nu a avut probleme tehnice cu maşina.

Astfel, deşi în plângere s-a arătat că şoferul autoutilitarei s-a oprit în pct. Podul Vădeni, deoarece un alt coleg avea o defecţiune tehnică la maşină, martorul B. S. a relatat că maşina oprită era defectă, motiv pentru care nu a putut fi transpotată pentru cântărire. Acelaşi martor, ca de altfel şi martorul B. D. a menţionat că se deplasau spre Tg.Jiu din direcţia Bumbeşti Jiu, în timp ce conducătorul auto declară că aceştia au venit de la Tg. Jiu, unde se află şi sediul firmei, în urma apelului său telefonic. Tot conducătorul auto a declarat ca maşina nu avea probleme tehnice, aspect ce a venit în contradicţie cu cele declarate de martorul B. S..

De asemenea, martorul B. S. arată că inspectorii ARR au solicitat deplasarea maşinii în parcarea Drăgoieni pentru efectuarea cântăririi, aspect infirmat de către conducătorul auto, C. D... Aceste neconcordanţe au condus la concluzia că declaraţiile martorilor, toţi angajaţi ai petentei sunt subiective şi nu reflectă adevărul, motiv pentru care instanţa le-a înlăturat şi nu a reţinut ca fiind reală nici afirmaţia acestora că maşina a fost cântărită într-o altă parcare, decât cea menţionată în procesul verbal de contravenţie. Astfel, argumentele expuse de petent în motivarea plângerii nu au fost de natură a atrage nulitatea procesului verbal contestat, în lipsa administrării unor dovezi corespunzătoare. În aceste condiţii, cum prezumţia de veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, acesta  a apărut ca temeinic şi corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în faţa instanţei de judecată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis includerea contravenţiilor ca regulă în materie penală, astfel că prezumţia de nevinovăţie este garantată şi în acest domeniu aplicându-se şi în materie civilă. Ca element fundamental al acestei prezumţii se instituie sarcina probei în cadrul obligaţiilor organului constatator, acestuia revenindu-i sarcina de a proba că petenta a circulat cu masa totală de 44,20 t faţa de 40,00 t admisă şi masa pe axa 3+4 de 25,90 t faţă de 24,00 t admisă.

Instanţa de fond a reţinut că intimata a făcut pe deplin dovada stării de fapt descrisă în procesul verbal de contravenţie, înaintând la dosarul cauzei tichetul de cântărire măsurare nr.  1994/28.06.2011 din care a rezultat că operaţiunea de cântărire a fost efectuată în mod corect şi de persoane abilitate în acest sens. În schimb, petenta nu a făcut dovada că cele menţionate în procesul verbal nu ar corespunde realităţii, susţinerile sale neavând suport probator.

Având în vedere faptul că s-a înregistrat o depăşire a masei totale admise cu peste 4000 de kg, instanţa de fond a apreciat că, prin aplicarea acestei sancţiuni, intimatul a realizat o corectă individualizare a sancţiunii şi a respectat condiţia de proporţionalitate cu gradul de pericol social  al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de scopul urmărit şi de urmarea produsă.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment instanţa de fond a reţinut că fapta nu are, în concret, un grad de pericol social scăzut, iar scopul sancţiunii contravenţionale nu se poate realiza şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientului, pentru că astfel nu s-ar respecta necesitatea proporţionalităţii între fapta comisă şi sancţiunea aplicată. Aceasta întrucât proporţionalitatea între fapta comisă şi consecinţele ei este una din cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Muller şi Handyside ).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta petenta SC V.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Se constată că cererea de recurs nu este motivată, deşi s-a consemnat că motivele de recurs vor fi susţinute oral în faţa instanţei de judecată conform art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, astfel că instanţa de recurs urmează să verifice cauza sub toate aspectele în condiţiile art.3041 C.pr.civ. întrucât nu se constată niciun motiv de ordine publică pentru a putea fi pus în  discuţie din oficiu în condiţiile art.306 alin.2 C.pr.civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezult că autovehiculul recurentei a circulat cu depăşire de greutate încălcând astfel prevederile OG nr.43/1997 modificată şi completată prin actele ulterioare, art.41 alin.1 „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 şi 3”, astfel că hotărârea pronunţată a fost dată aplicarea corectă a legii.

Prin excepţie de la prevederile alin.1, efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depăşirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe şi/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 şi 3, se poate efectua numai în baza autorizaţiei speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor şi infrastructurii şi al ministrului administraţiei şi internelor.

AST este documentul prin care sunt stabilite de către administratorul drumului traseul ce urmează a fi parcurs şi tarifele datorate, document care permite efectuarea transportului cu vehicule cu depăşiri ale maselor şi/sau dimensiunilor maxime admise şi este valabil pentru numerele de înmatriculare sau înregistrare a vehiculelor cu aceleaşi caracteristici tehnice înscrise în acesta, traseul, sensul, perioada şi caracteristicile autorizate înscrise, în condiţiile stabilite de administratorul drumului.”

Având în vedere dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001 care permite o interpretare în concordanţă cu exigenţele unui proces echitabil, în sensul verificării legalităţii şi temeinicie procesului verbal de constatarea a contravenţiei, acesta reprezentând un mijloc de probă în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută, iar în situaţia contravenţiilor constând în omisiuni, (intimata petentă fiind sancţionată deoarece nu a deţinut licenţa de transport specială), se naşte prezumţia rezonabilă că a existat o încălcare a prevederilor legale, iar sarcina probei contrare acestei prezumţii aparţine intimatei petente, fie de a infirma situaţia de fapt reţinută, fie de a prezenta licenţa de transport.

În consecinţă, recurenta petentă nu a făcut dovada susţinerilor sale, iar din întreg probatoriul administrat nu a rezultat faptul că la momentul constatării faptei utilajul transportat s-a încadrat în limitele de gabarit impuse de art.41 alin.1 din OG nr.43/1997 sau că această cântărire a fost efectuată pe un plan înclinat, astfel încât greutatea pe axe ar fi fost reţinută în mod eronat în procesul-verbal ca fiind depăşită.

Atât în dreptul naţional, cât şi în dreptul comunitar abaterile de la normele de circulaţie rutieră sunt incluse în sfera abaterilor administrativ-contravenţionale, iar formele de răspundere sunt prevăzute de lege şi urmăresc un scop legitim, şi anume asigurarea securităţii circulaţiei rutiere, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi în raport de dispoziţiile legale în vigoare reclamantul avea posibilitatea să înfăţişeze toate argumentele şi observaţiile pe care le-a considerat necesare, astfel că tribunalul nu a pornit de la ideea preconcepută că acesta este vinovat de săvârşirea faptei, având în vedere probele furnizate de părţi şi administrate în mod contradictoriu.

Instituirea condiţiilor de transport este "un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului să aibă loc în deplină siguranţă", iar stabilirea unor contravenţii în sarcina participanţilor la trafic pe drumurile publice "are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor". Textul de lege instituie în sarcina participanţilor la traficul pe drumurile publice o obligaţie a cărei îndeplinire are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor.

Prin aceasta însă legiuitorul nu interzice circulaţia pe drumurile publice a acelor autovehicule care nu s-ar încadra în limitele prevăzute de anexa nr.2 din ordonanţa, ci condiţionează exercitarea acestui drept, în funcţie de categoria de drum, de obţinerea autorizaţiei speciale de transport. Or, în opinia instanţei, "instituirea unei taxe nu constituie o interdicţie, ci eventual un impediment de ordin financiar", iar "legitimarea constituţională a stabilirii unor limite de tonaj pentru autovehiculele ce circula pe drumurile publice, în funcţie de categoria acestora din urma, rezultă exclusiv din prevederile art.49 din Constituţie, din interpretarea cărora rezultă că un drept poate fi afectat prin lege pentru salvgardarea altui drept a cărui importanţă legiuitorul o consideră primordială, scop în care acesta poate stabili, în considerarea unor interese specifice, reguli privind conţinutul şi limitele exercitării unui drept". Întrucât drumurile publice fac parte din sistemul naţional de transport, legiuitorul poate să instituie reguli obligatorii privind administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor naţionale.

De asemenea, conform dispoziţiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancţiunea amenzii aplicate trebuie să corespundă gradului de pericol social al faptei, cu respectarea criteriilor de individualizare şi a aplicării principiului proporţionalităţii. Sancţiunea contravenţională trebuie aplicată, aşadar între limita minimă şi maximă specială prevăzute de legiuitor.

Aplicarea sancţiunii trebuie făcută proporţional cu gradul de pericol social, grad de pericol evidenţiat şi în raport de circumstanţele reale ale contravenţiei, prin prisma cărora se poate aprecia întinderea şi intensitatea aduse obiectului juridic al contravenţiei.

 În raport de aceste împrejurări, aşa cum s-a menţionat anterior, acestea nu conduc la aplicarea unei sancţiuni orientate spre maximul special, astfel că în mod corect agentul constatator a aplicat minimul amenzii speciale.

Sancţiunea juridică are un triplu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmăreşte îndreptarea celui vinovat şi un rol preventiv ce determină abţinerea de la săvârşirea de fapte antisociale, precum şi un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancţiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice.

Sancţiunea aplicată prin procesul verbal de contravenţie, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi ea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele  de săvârşirea acesteia, de scopul urmărit, de  urmarea  produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului, aşa cum rezultă şi din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.

În speţă, instanţa de fond a apreciat în mod corect că sancţiunea aplicată  petiţionarului  este proporţională, raportat la fapta comisă şi gradul de pericol social al acesteia, cu atât mai mult cu cât avertismentul este o sancţiune morală şi intervine în cazurile în care fapta este de mică importanţă, de o gravitate redusă, existând premiza că acela care a săvârşit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi.

In consecinţă se constată că instanţa de fond a făcut o analiză atât în fapt cât şi în drept, precum şi raportată la jurisprudenţa comunitară cu respectarea garanţiilor procesuale precum şi a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de art. 3041 raportat la disp. art. 306 alin. 2 C.pr.civ. se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - petentă SC V.F SRL împotriva sentinţei nr.10908 din data de 15.12.2011 pronunţată de către Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.11515/318/2011, în contradictoriu cu intimata D.R.D.P..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 01 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare