Drepturi băneşti

Sentinţa Nr. 88/2012

Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2012

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 10.01.2012 în cauza formulată de reclamanta D.E. împotriva pârâtelor Consiliul Local Teleşti şi Instituţia  Primarului comunei Teleşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 10.01.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2011 reclamanta D.E. a chemat în judecată pârâţii Instituţia Primarului Comunei Teleşti şi Consiliul Local Teleşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr.322/27.09.2010, comunicată pe data de 16.08.2011 şi a răspunsului nr.4658/19.08.2011 emise de către Primarul Comunei Teleşti, prin care s-a dispus încetarea sporurilor de confidenţialitate în procent de 10%, spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de solicitare neuropsihică şi stres în cuantum de 10% şi spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază; solicită, de asemenea acordarea drepturilor salariale avute la 31.12.2009, conform fluturaşului emis de către Primăria Comunei Teleşti, neafectate de măsuri de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, reprezentând sporul de confidenţialitate în procent de 10%, spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de solicitare neuropsihică în cuantum de 10%, şi stres în cuantum de 20% la salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010, actualizate la data plăţii efective a acestora.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr.1646/27.09.2007 pronunţată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj în dosarul nr.5903/95/2007, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la acordarea sporului de confidenţialitate în cuantum de 15% şi mobilitate în cuantum de 10%, sentinţa nr.1794/2007 pronunţată de către secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj în dosarul nr.3516/95/2007, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25%, prevăzut de Ordinul MAI 496/2003 şi sentinţa nr.918/2008 pronunţată de către secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj în dosarul nr.5658/95/2008, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 10% şi de fidelitate în procent de 20%.

Primarul comunei Teleşti a emis la data de 27.09.2010 dispoziţia nr.322 prin care i s-a comunicat faptul că începând cu data de 01.01.2010, ca efect al reîncadrării conform legii nr.330/2009 şi i-a încetat acordarea sporurilor din salariul de bază.

Împotriva dispoziţiei nr.322/27.09.2010 prin care nu s-a mai cuprins în noul salariu de bază sporul de confidenţialitate de 10%, sporul de dispozitiv de 25%, sporul de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% şi sporul de stres în cuantum de 20%, cu consecinţa încetării acordării acestuia începând cu data de 01.01.2010, a formulat în termen legal contestaţie considerând-o netemeinică şi nelegală.

Prin răspunsul nr.4658/19.08.2011 emis de Instituţia Primarului Comunei Teleşti, referitor la contestaţia formulată, i s-a comunicat faptul că se respinge contestaţia formulată, menţinându-se în continuare dispoziţia nr.322/2010.

Netemeinicia şi nelegalitatea acestei dispoziţii a considerat-o în primul rând având în vedere faptul că încetarea sporului de confidenţialitate de 10%, sporul de dispozitiv de 25%, sporul de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% şi sporul de stres în cuantum de 20%, a fost dată cu încălcarea principiilor art.30 alin.1 din Legea nr.330/2009, care prevede că „începând cu 01 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi după caz, indemnizaţiile de conducere care potrivit legii fac parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

În susţinerea celor arătate mai sus a solicitat să se constate că potrivit art.3 alin.1 lit.c din legea nr.330/2009 sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază principiul "luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariate, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salariată, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare".

De altfel, văzând prevederile art.5, alin 1, din OUG nr.1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar care prevede că ,,începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art.10 din Legea nr.329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare corespunzătoare funcţiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr.330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea – cadru nr.330/2009,  care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009 numai personalului care, a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea prevederilor art.23 din Legea-cadru nr.330/2009

De asemenea, referitor la dispoziţia prin care i-a încetat sporurile de confidenţialitate în procent de 10%, spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de solicitare neuropsihică în cuantum de 10% şi stres în cuantum de 20%, o consideră netemeinică şi nelegală deoarece, aşa cum prevăd dispoziţiile art.7 alin.2 din Legea nr.330/05.11.2009: "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări''. Sporurile de confidenţialitate în procent de 10 %, spor de dispozitiv în procent de 25% spor de solicitare neuropsihică în cuantum de 10% şi stres în cuantum de 20% au făcut parte din salariul brut de care a beneficiat, iar prin neincluderea în salariul de bază a acestui spor conform deciziei nr.196/29.04.2010, Primarul comunei Teleşti, jud.Gorj nu a făcut altceva decât sa încalce prevederile art.7 alin.2 din Legea nr.330/05.11.2009.

Un alt aspect important pe care l-a învederat este acela că sporul de confidenţialitate, de dispozitiv şi solicitare neuropsihică şi stres au fost acordate în condiţiile art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.25-26 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, Legii nr.514, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, precum şi art.31 alin.2 şi art.117 din Legea nr.118/1999, Ordinul MAI nr.496/2003, art. 9.2. şi având în vedere faptul că aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin legea cadru nr.330/2009, consideră netemeinică şi nelegală această decizie de încetare a sporurilor mai sus arătate.

Faptul că prevederile legale care au stat la baza acordării prin sentinţa nr.1599/25.04.2008 de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj în dosarul nr.3436/95/2008, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la acordarea sporului de confidenţialitate în cuantum de 10% şi mobilitate în procent de 15%, sentinţa nr.2195/08.06.2007, pronunţată de către secţia contencios administrativ a Tribunalului Gorj în dosarul nr.4490/95/2007, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sporului de dispozitiv în procent de 25%, prevăzut de Ordinul M.A.I. nr.496/2003 şi sentinţa nr.1954/01.10.2008 pronunţată de către secţia conflicte de muncă a Tribunalului Gorj în dosarul nr.13440/95/2008, prin care s-a dispus obligarea pârâtelor, plata în favoarea sa a sporului de solicitare neuropsihică în procent de 10% şi fidelitate în procent de 20% nu au fost abrogate reiese în mod expres din analiza art.48-49 din legea nr.330/2009, articole care nu abrogă aceste acte normative.

În acest sens sporurile de confidenţialitate, dispozitiv şi solicitare neuropsihică şi stres nu pot înceta deoarece, actele normative care au stat la baza hotărârilor judecătoreşti nu au fost abrogate şi în consecinţă aceste hotărâri au în continuare putere legală. Sporurile de confidenţialitate, dispozitiv şi solicitare neuropsihică şi stres puteau înceta numai în condiţiile abrogării exprese a dispoziţiilor mai sus menţionate. A solicitat să se constate faptul că nici unde în cuprinsul legii nr.330/2009 nu este prevăzut vreun text de lege care să precizeze încetarea sporurilor de confidenţialitate, dispozitiv şi solicitare neuropsihică şi stres, iar Primarul Comunei Telesti în mod eronat a dispus încetarea lui.

În concluzie, având în vedere toate susţinerile mai sus enumerate solicită instanţei de judecată: anularea dispoziţiei nr.322/27.09.2010 comunicată pe data de 16.08.2011 şi a răspunsului nr.1938/2011 emise de către  Primarul comunei Teleşti, prin care s-a dispus încetarea sporurilor de confidenţialitate în procent de 10%, spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de solicitare neuropsihică în cuantum de 10%  şi stres în cuantum de 20% din salariul de bază; acordarea drepturilor salariate avute la 31.12.2009, conform fluturaşului emis de către Primăria  Comunei  Teleşti  neafectate de  măsuri  de  reducere a  cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, reprezentând sporul de confidenţialitate în procent de 10%, spor de dispozitiv în procent de 25%, spor de solicitare neuropsihică în cuantum de 10% şi stres în cuantum de 20% la salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010, actualizate până la plata efectivă a acestora.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.34 din Legea nr.  330/05.11.2009, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice.

În condiţiile art.115 c.pr.civ. pârâţii au formulat întâmpinare şi au arătat că recunosc pretenţia reclamantei văzând prevederile art.3 alin.1 lit.c din legea nr.330/2009 care prevăd că sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază principiul ,,luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariate, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrări în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiului prezentei legi, în salariu brut sau după caz în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare".

Prin încheierea interlocutorie din 18 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr.10906/95/2011 s-a admis excepţia de litispendenţă şi s-a dispus conexarea dosarului la prezenta cauză, în condiţiile art.163 alin.1 c.pr.civ.

Din actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta este angajată în cadrul Primăriei comunei Teleşti, iar prin decizia contestată s-a dispus încadrarea reclamantei în funcţia publică de conducere de secretar al comunei, treapta 2 de salarizare, iar la sfârşitul lunii septembrie 2010 s-a emis decizie privind salarizarea în funcţia publică de execuţie.

În cazul de faţă în raport de adresa nr.7631 din 6 ianuarie 2012 emisă de  Primarul comunei Teleşti rezultă că la baza dispoziţiei contestate a stat HCL nr.29/2010 prin care s-a aprobat organigrama aparatului de specialitate al Primarului comunei Teleşti; dispoziţia nr.180 din 29 aprilie 2010 privind reîncadrarea reclamantei în funcţia de execuţie referent 1 A personal contractual, funcţie ce a deţinut-o până la data de 1 septembrie 2010 când a fost reîncadrată reclamanta ca funcţionar public conform dispoziţiei nr.322 din 27 sept. 2010 în funcţia publică de execuţie de referent, clasa III, gradul superior, treapta 2 şi stabilirea drepturilor salariale începând cu 1 septembrie 2010.

În consecinţă, reclamanta a fost reîncadrată în calitate de funcţionar public din calitatea sa de personal contractual în condiţiile Legii nr.188/1999 şi a dispoziţiilor art.36 alin. 3 lit. b din Legea nr. 215/2001, obţinându-se în acest sens avizul favorabil a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru funcţiile publice stabilite la nivelul aparatului de specialitate şi care a fost înregistrat sub nr. 492343 din 3 august 2010.

Dispoziţia de reîncadrare a reclamantei din personal contractual în funcţionar public s-a emis în condiţiile legii, întrucât prin HCL nr.29/2011 prin care s-a aprobat noua organigramă a aparatului de specialitate al Primarului comunei Teleşti ,astfel că în ceea ce priveşte nemulţumirea reclamantei privind drepturile salariale acordate anterior emiterii deciziei de reîncadrare, respectiv la data de 1 ianuarie 2010, dată la care drepturile salariale s-au emis în raport de calitatea sa de personal contractual şi în condiţiile Legii cadru de salarizare nr.330/2009, aceasta avea posibilitatea conform  principiului disponibilităţii procesuale să conteste decizia de reîncadrare începând cu data de 1 ianuarie 2010 în condiţiile art.34  din Legea nr.330/2009, în cazul în care angajatorul nu ar fi respectat dispoziţiile art.3 lit.c din lege, şi anume cu privire la drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile până la data intrării în vigoare a legii, care urmau să se regăsească fie ca sporuri, fie ca sume compensatorii.

În speţa de faţă, dispoziţia de reîncadrare nu a vizat acest cadru legislativ, şi anume reîncadrarea în condiţiile Legii nr.330/2009. întrucât aşa cum s-a menţionat anterior, reîncadrarea reclamantei începând cu data de 1 septembrie 2010 s-a dispus în condiţiile Legii nr.188/1999 privind stabilirea funcţiilor publice la nivelul aparatului de specialitate al Primarului comunei Teleşti, a dispoziţiilor HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, precum şi în raport de dispoziţiile HCL nr.29/2011 privind unele măsuri referitoare la reorganizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al Primarului comunei Teleşti prin reducerea numărului de posturi stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 63/2010.

De altfel din conţinutul dispoziţiei rezultă că reclamantei i s-a stabilit un salariu de bază lunar compus din: salariul de bază corespunzător funcţiei publice, sporul de vechime în muncă, sume compensatorii reprezentând diferenţa între drepturile salariale ale lunii decembrie 2009 şi drepturile salariale stabilite potrivit Legii nr. 330/2009 şi art. 6 şi 10 din OUG nr. 1/2010 şi sporul de fidelitate şi solicitare neuropsihică şi stres, astfel că nu se poate reţine afirmaţia acesteia că prin dispoziţia contestată s-ar fi dispus încetarea sporurilor: de confidenţialitate în procent de 10%; de dispozitiv în procent de 50%; de solicitare neuropsihică şi stres în cuantum de 10% şi de fidelitate în procent de 20%, sporuri obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prezentate în copie xerox la dosar şi care putea fi avute în vedere aşa cum s-a menţionat anterior la momentul intrării în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 330/2009.

La emiterea acestei dispoziţii, precum şi la stabilirea salariului aferent cu toate drepturile ce decurg din funcţia publică ocupată de reclamantă s-a avut în vedere următoarele norme din legea nr.330/2009: art.11 din secţiunea a 3-a a legii privind sporurile – „(1) La propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, a primarului, pentru funcţiile publice locale pot fi stabilite suplimente salariale, egale cu:  a) până la diferenţa dintre salariul de bază prevăzut pentru funcţiile publice teritoriale şi salariul de bază prevăzut pentru funcţiile publice locale, în cazul funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi instituţiilor şi serviciilor publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale respective; b) până la diferenţa dintre salariul de bază prevăzut pentru funcţiile publice de stat şi salariul de bază prevăzut pentru funcţiile publice locale, în cazul funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aparatelor de specialitate ale consiliilor judeţene, primarului general al municipiului Bucureşti şi ale primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, ale primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ, precum şi în cadrul instituţiilor şi serviciilor publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale respective. (2) Suplimentele salariale prevăzute la alin.(1) nu sunt considerate drepturi câştigate şi se acordă în limita fondurilor disponibile în bugetul local. (3) Acordarea suplimentelor salariale stabilite potrivit alin.(1) se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean ori, după caz, hotărâre a consiliului local. (4) Suplimentele salariale stabilite potrivit alin. (1) pot fi acordate numai dacă veniturile proprii ale bugetului local respectiv, exclusiv cotele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, în trimestrul/anul anterior de calcul sunt mai mari sau egale cu cheltuielile de personal alocate pentru autorităţile executive şi deliberative şi pentru aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean.”; precum şi Anexa III/3 privind salariile de bază pentru funcţii publice locale, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraşelor şi comunelor şi al instituţiilor înfiinţate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale.

De asemenea, este cunoscut faptul că în cazul modificării structurii de funcţii publice, respectiv a organigramei aparatului de specialitate a primarului comunei Teleşti au fost aplicate dispoziţiile art.107 din legea nr.188/1999 (actualizată la data de 11 iulie 2010) care reglementează întreaga procedură de reorganizare a unei autorităţi sau instituţii publice şi care au obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publice avizul privind funcţiile publice. În cazul în care „Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice.”, „Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuţii dintre cele prevăzute la art.2 alin.3, au obligaţia de a stabili funcţii publice în condiţiile art.107.”, conform dispoziţiilor art.111 din legea nr.188/1999; iar „Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcţii publice în condiţiile alin.3 se stabilesc potrivit salarizării funcţiilor publice în care au fost numite.”.

Conform dispoziţiilor art.30 alin.1 din legea nr.330/2009: „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere. Sporurile specifice pe categorii de personal şi domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III şi în anexele la prezenta lege. Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. La funcţiile de execuţie unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.

În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”.

În urma apariţiei Legii nr.330/2009 conducătorul instituţiei în calitatea sa de ordonator de credite avea obligaţia de a emite decizie de reîncadrare cu aplicarea dispoziţiilor art.30 alin.6 din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în sensul că: „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.”

În procesul de aplicare a acestei legi conducătorul autorităţii publice nu are posibilitatea unor criterii de apreciere în interpretarea legii şi aplicarea ei în mod arbitrar, întrucât actul normativ în art.7 alin.2 precizează că: „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.”, pentru ca în art.30 alin.5 să se precizeze: „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”.

De altfel în art.3 din Legea nr.330/2009 legiuitorul naţional a stabilit cinci principii ce stau la baza sistemului de salarizare, şi anume caracterul unitar, supremaţia legii, echitate şi coerenţă, sustenabilitate financiară şi „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare;”.

În consecinţă, în prima etapă de aplicare a sistemului unitar de salarizare toţi conducătorii de instituţii sau autorităţi publice au obligaţia ca în momentul trecerii de la sistemul de salarizare anterior la noul sistem de salarizare, să implementeze  legea cadru astfel încât nici o persoană să nu  înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor aflate în vigoare la nivelul lunii decembrie 2009.

Acest aspect de asemenea a fost reţinut de Curtea Constituţională prin decizia nr.1415 din 4 noiembrie 2009 a arătat că:”etapizarea prevăzută de acest text (art. 7 alin. 1) având drept scop ca în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare.

Curtea reţine că noţiunea de salariu brut include, potrivit art.155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar şi indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, cât şi sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată.

Desigur, finalitatea este ca după perioada de implementare a legii, în 2015, toţi salariaţii bugetari să fie salarizaţi potrivit prevederilor acesteia. Faptul că unii vor cunoaşte creşteri salariale, iar alţii stagnări din punctul de vedere al salariului brut încasat nu înseamnă că există o discriminare, ci faptul că se încearcă crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepanţelor mari existente în sistemul public de salarizare.”

În art.30 din Legea cadru se stabileşte modalitatea de acordare şi de calculare a noului salariu lunar brut, desprinzându-se trei elemente componente de bază şi anume:

1. salariul de bază corespunzător funcţiei de execuţie din luna decembrie 2009, salariul de merit, sporul de vechime în muncă şi indemnizaţia de conducere;

2. sporuri care nu se introduc în salariul de bază şi acestea sunt sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege, în cazul de faţă în anexa III care reglementează domeniul de aplicare şi principii privind salarizarea funcţionarilor publici;

3. sume compensatorii care reprezintă sporurile cu caracter permanent care s-au acordat în luna decembrie 2009 şi care nu se mai regăsesc în anexele la lege şi nici nu au fost incluse în salariul de bază, urmând a fi acordate sub formă cumulată ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa până la venitul brut efectiv realizat în decembrie 2009, dacă persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Toate aceste principii şi dispoziţii au fost respectate de către ordonatorul de credite, atunci când s-a emis decizia contestată, aşa cum s-a întâmplat şi anterior, când în mod legal (până la proba contrarie) s-a procedat la reîncadrarea reclamantei în ceea ce priveşte stabilirea şi calcularea salariului în condiţiile noii legi.

De altfel, legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt drepturile salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice ce nu vor fi avute în vedere la stabilirea noului salariu, şi anume prin dispoziţiile art.50 din legea cadru nr.330/2009 s-a dispus încetarea acordării suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum şi a sporului de mobilitate la 3 zile de la data publicării legii, respectiv 12 noiembrie 2009.

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte adaosul salarial, corespunzător sporurilor: de confidenţialitate în procent de 10%; de dispozitiv în procent de 50%; de solicitare neuropsihică şi stres în cuantum de 10% şi de fidelitate în procent de 20%, sporuri obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prezentate în copie xerox la dosar şi care putea fi avute în vedere aşa cum s-a menţionat anterior la momentul intrării în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 330/2009, tribunalul constată că acestea sunt datorate de către angajator, în măsura în care deşi nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, acestea au fost obţinute prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.

La baza pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti s-au avut în vedere faptul că aceste sporuri sunt drepturi cuvenite şi acordate legal, nefiind contrare statutului funcţionarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri, adaosuri în salarizare să fie nominalizate şi cuantificate într-un act juridic de reîncadrare la data intrării în vigoare a legii cadru, moment în care reclamanta avea calitatea de personal contractual.

În raport de aceste considerente se constată că drepturile salariale obţinute de personalul bugetar, fie funcţionar public, fie personal contractual, prin hotărâri judecătoreşti anterioare, situaţie ce se aplică şi reclamantei, vor putea fi acordate şi după apariţia Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform dispoziţiilor art.3 lit.c din lege, care menţionează că: „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare;”, chiar dacă aceste drepturi nu se mai regăsesc reglementate în prezenta lege, iar salariul s-ar diminua, s-a prevăzut în art. 30 alin. 6 o situaţie tranzitorie, respectiv aceea acordării unui adaos la salariu până la acoperirea integrală.

Per a contrario s-ar realiza o interpretarea greşită a legii şi neacordarea unui spor obţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti ce s-a raportat la prevederile legale existente la data pronunţării sale, prevederi legale care însă nu mai pot fi aplicate în momentul actual ca urmare a modificării sau abrogării lor, şi ar determina în mod general încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, precum şi principiul general privind aplicarea legii în timp tempus regit actum, iar în mod special încălcarea unui drept fundamental prevăzut de art.l din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Noţiunea de bun în sensul acestor prevederi are valoare de principiu şi nu se limitează doar la drepturile reale din legislaţia naţională, aceasta incluzând şi constatarea existenţei unei valori patrimoniale, iar reclamanta are un „bun” în sensul Convenţiei, prin faptul că soluţia asupra sporului de dispozitiv a rămas definitivă şi irevocabilă. De altfel Curtea europeană a decis că în cazul în care un stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în privinţa uneia dintre părţile procesului, dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu şi ca atare s-ar încălca şi dreptul fundamental prevăzut de art.6 din Convenţie.

In practica CEDO, noţiunea de "bunuri" vizează atât "bunurile actuale", cât şi valorile patrimoniale, inclusiv în situaţii bine stabilite, creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o "speranţă legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său. Potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun poate interveni doar dacă aceasta este prevăzută de lege, de normele interne aplicabile şi dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.

Pentru ca o ingerinţă să fíe "legitimă" aceasta trebuie să fie prevăzută de lege şi să păstreze şi un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor salariaţilor.

Din adresa comunicată instanţei rezultă că la baza dispoziţiei de reîncadrare a reclamantei din personal contractual în funcţionar public au stat dispoziţiile HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, precum şi în raport de dispoziţiile HCL nr.29/2011 privind unele măsuri referitoare la reorganizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al Primarului comunei Teleşti prin reducerea numărului de posturi stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 63/2010 şi nu dispoziţiile legii nr.330/2009 privind reîncadrarea reclamantei începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Conform dispoziţiilor art.107 din legea nr.188/1999: Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici avizul privind funcţiile publice în oricare dintre următoarele situaţii: a) stabilirea sau modificarea structurii de funcţii publice pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (3); b) modificarea calităţii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5); c) reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice. (2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a înştiinţa, în termen de 10 zile lucrătoare, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în oricare dintre următoarele situaţii: a) intervenirea unor modificări în structura funcţiilor publice din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, ca urmare a promovării în clasă şi în grad profesional a funcţionarilor publici; b) transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior ori superior, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru autoritatea sau instituţia publică şi în fondurile bugetare anuale alocate. (3) Avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este prealabil şi obligatoriu în toate situaţiile prevăzute la alin. (1). (4) În situaţia în care, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, actele administrative prin care se stabilesc măsuri din categoria celor prevăzute la alin. (1) se aprobă cu modificări sau completări, ordonatorii principali de credite din administraţia publică locală au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici aceste acte administrative, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data aprobării lor prin hotărâre a consiliului local sau, după caz, prin hotărâre a consiliului judeţean. (5) În situaţia prevăzută la alin. (4), autorităţile administraţiei publice locale pot pune în aplicare dispoziţiile hotărârii consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, numai după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În acest caz, avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se emite în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii actelor administrative prevăzute la alin. (4). (6) Lista documentelor necesare pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora de către autorităţile şi instituţiile publice se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”.

De asemenea, conform dispoziţiilor  art.107^1 din aceeaşi lege: „(1) Pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcţionarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desfiinţări de structuri şi funcţii publice, autorităţile şi instituţiile publice iniţiatoare din administraţia publică centrală şi locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege. (2) După aprobarea actelor normative, în condiţiile legii, pentru structura de funcţii publice care rezultă în condiţiile alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală solicită avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în condiţiile prevăzute la art. 107.”.

 În consecinţă, tribunalul urmează să respingă acţiunea de faţă, având în vedere toate aceste considerente precum şi dispoziţiile Legii nr.554/2004, raportat la dispoziţiile art.76 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta D.E.împotriva pârâtelor Consiliul Local Teleşti şi Instituţia  Primarului comunei Teleşti.

Hotărâre definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare