Contestaţie la executare

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul contestator D.N.D., împotriva sentinţei penale nr. … din 03.04.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit recurentul contestator D.N.D.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că pentru acest termen de judecată a fost ataşat dosarul Judecătoriei Tg-Jiu în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. ……, după care constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau excepţii de invocat s-a constatat  recursul fiind în stare de judecată şi potrivit dispoziţiilor art. 38513 C.pr.pen. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei la executare, iar în baza dispoziţiilor art. 461 lit. d C.pr.pen. constatarea prescripţiei executării pedepsei aplicate inculpatului considerând că pentru inculpaţii minori termenul de prescripţie se reduce la jumătate.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. …… din 03.04.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ……. a fost respinsă contestaţia la executare formulată condamnat D.N.D privind sentinţa penală nr. …. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. … rămasă definitivă prin neapelare.

A fost obligat condamnatul la 100  lei cheltuieli judiciare  statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. …, contestatorul D.N.D, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate prescripţia executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. … pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. …. rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că prin sentinţa penală nr. …. a Judecătoriei Tg-Jiu definitivă prin decizia penală … a Tribunalului Gorj a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare sub supraveghere, iar prin sentinţa penală … a Judecătoriei Tg-Jiu, s-a dispus revocarea pedepsei şi executarea în regim de detenţie.

A mai arătat contestatorul că prin sentinţa penală nr.. … a Judecătoriei Tg-Jiu rămasă definitivă prin neapelare i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv şi de la emiterea ultimului mandat de executare şi până în prezent s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei.

În dovedirea contestaţiei la executare formulată, a depus la dosarul cauzei, copia certificatului de naştere, copia sentinţă penală … a Judecătoriei Tg-Jiu, copie bilet de liberare şi copia comunicărilor sentinţelor penale .

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unui referat de către Compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Tg-Jiu.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că contestatorul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. ….a Judecătoriei Tg-Jiu definitivă prin decizia penală nr. … a Tribunalului Gorj la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare sub supraveghere, iar prin sentinţa penală nr. …. a Judecătoriei Tg-Jiu, s-a dispus revocarea pedepsei şi executarea în regim de detenţie, iar prin sentinţa penală nr. ….. a Judecătoriei Tg-Jiu rămasă definitivă prin neapelare i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv.

Potrivit art. 125 Cod penal raportat la art. 126 lit. b C.pen. „termenul de prescripţie a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, ce i-a fost aplicată contestatorului, este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea” şi acesta se calculează „de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă”.

Cum, până la data soluţionării prezentei contestaţii la executare, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei prevăzut de legea penală, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de către contestator .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul D.N.D criticând sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate învederând faptul că în cauză a intervenit prescripţia executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. …

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, potrivit dispoziţiilor art. 3856 Cpr.pen, art. 38514 C.pr.pen. şi sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzut de art. 38515 C.pr.pen., instanţa de control judiciar reţine că acesta este fondat din considerentele ce succed.

Prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală, întrucât prin neataşarea dosarului de fond prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, nu a putut verifica dacă în cauză a intervenit prescripţia executării pedepsei. De altfel prima instanţa s-a mărginit să constate termenul de prescripţie este de cinci ani plus durata pedepsei ce urmează să fie executată dar nu mai mult de 15 ani în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea.

Procedând în acest mod prima instanţă nu a stabilit concret termenul prescripţiei şi nici nu a motivat hotărârea supusă recursului.

Datele cuprinse în referatul întocmit de biroul executări penale nu sunt suficiente pentru o justă soluţionare a cauzei.

Din dosarul cauzei se observă că, contestatorul a fost iniţial condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare cu executare în regim de detenţie însă prin declararea căii de atac a apelului prin decizia penală nr. …din 10.09.2003 a Tribunalului Gorj s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere stabilindu-se termenul de încercare de 3 ani şi 10 luni, sentinţă rămasă definitivă.

Ulterior prin sentinţa penală nr. …din 27.04.2005 a Judecătoriei Tg-Jiu s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere dispunându-se ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenţie.

În această situaţie, prima instanţă trebuia să observe că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. 4 C.pen. data când începe să curgă termenul prescripţiei este cea de la care hotărârea de revocare a suspendării condiţionate a rămas definitivă.

Pe de altă parte, prin neataşarea dosarului prima instanţă nu a verificat dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 C.pen.

Totodată, nu s-a stabilit dacă în speţa dedusă judecăţii cursul prescripţiei a fost suspendat potrivit dispoziţiilor art. 128 C.pen., cazurile de suspendare sunt prevăzute de art. 390 C.pr.pen., art. 453 C.pr.pen. şi art. 455 C.pr.pen.

În aceiaşi ordine de idei, instanţa de fond nu a verificat dacă termenul de prescripţie a fost întrerupt aşa cum prevăd dispoziţiile art. 127 C.pen.

Dispoziţiile art. 127 C.pen. statuează cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării, în sensul că termenul de prescripţie a executării pedepsei prevăzut în art. 126 C.pen., pentru persoana fizică, se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni, iar sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.

Prescripţia executării pedepsei constă în înlăturarea forţei coercitive a unei hotărâri definitive de condamnare, prin trecerea unei perioade de timp prevăzute de lege fără ca ea să fie executată, reprezentând o cauză de stingere a dreptului de a impune, prin constrângere, executarea pedepsei ce a fost aplicată unei persoane.

Raţiunea prescripţiei executării pedepsei este aceeaşi cu cea a prescripţiei răspunderii penale, eficienţa executării pedepsei diminuându-se până la dispariţie prin trecerea unui interval de timp suficient de mare în care sancţiunea nu a fost executată.

Prin natura sa juridică, prescripţia, fie că este a executării pedepsei, fie că vizează însăşi răspunderea penală, apare ca o renunţare anticipată a autorităţilor de a cere sau a impune sancţiuni penale executabile, dacă acestea nu s-au produs într-o perioadă apreciată ca fiind rezonabilă de legiuitor.

În registrul circumstanţelor care întrerup cursul prescripţiei executării pedepsei, legiuitorul român a reglementat 3 cauze, şi anume: când infractorul se sustrage de la executarea pedepsei, când începe executarea pedepsei şi, în fine, când săvârşeşte o nouă infracţiune.

Principalul efect al sustragerii de la executare, după începerea executării pedepsei, îl constituie curgerea unui nou termen de prescripţie, începând cu data sustragerii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere şi nu a analizat dacă în cauză s-a emis un mandat european de arestare autorităţilor judiciare de executare care se realizează în mod distinct în funcţie de localizarea persoanei solicitate.

Astfel, în situaţia localizării acesteia, devin incidente prevederile art. 88 alin. (3) lit. a) şi art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în ipoteza în care persoana solicitată nu este localizată, mandatul european de arestare se transmite prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care procedează la difuzarea acestuia pe canalele specifice.

Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de către autorităţile române către autorităţile judiciare ale statului membru pe teritoriul căruia a fost localizată persoana solicitată întruneşte toate elementele care caracterizează o cerere de extrădare, caz în care se impune a fi recunoscut efectul prevăzut de lege, şi anume acela de cauză specială de întrerupere a prescripţiei, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cea de-a doua ipoteză, aceea în care persoana solicitată nu este localizată, mandatul european de arestare fiind transmis prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, în scopul difuzării sale pe canale specifice, nu poate fi asimilată unei cereri de extrădare, atât timp cât nu se identifică elementele de esenţă ale extrădării, şi anume o solicitare expresă de predare adresată autorităţilor statului de executare care să vizeze persoana căutată şi care să fi fost efectiv localizată pe teritoriul acelui stat.

Este evident într-o asemenea situaţie că procedura nu este efectiv îndreptată împotriva persoanei căutate, iar exigenţele art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu sunt satisfăcute.

Instanţa de control judiciar faţă de cele expuse reţine că, hotărârea supusă recursului nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, prin neanalizarea instituţiilor expuse mai sus, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C.pr.pen..

Motivarea soluţiei pronunţată de instanţa de judecată constituie o îndatorire ce înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces să îşi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de apel şi de recurs, elemente necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

A afirma o concluzie fără arătarea datelor care au servit la formularea ei, a indica o dată concretă fără a arăta în ce mod a fost stabilită aceea dată, a face referire explicită sau implicită la actele cauzei în general, nu înseamnă a motiva, ci a da aparenţa unei motivări. Modul în care a fost redactată hotărârea recurată constituie o lipsă de motivare fapt ce atrage motivul de casare.

Faţă de cele ce preced potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen. va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării instanţa de fond se va conforma considerentelor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul contestator D.N.D, împotriva sentinţei penale nr. …din 03.04.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…., casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 21.05.2012.

Domenii speta

Spete similare