Infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de tâlhărie – probaţiune de natură a duce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul în cadrul procesului penal; probele adn şi relevanţa lor; Limitele investirii insta...

 Infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de tâlhărie – probaţiune de natură a duce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul în cadrul procesului penal; probele ADN şi relevanţa lor;

 Limitele investirii instanţei de judecată; posibilitatea de efectuare a investigaţiilor criminalistice, în faza cercetării judecătoreşti, în raport de inculpat şi „suspecţi”.

 Prin decizia penală nr. 3310/24.05.2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală a casat decizia penală nr. 359/1.11.2005 a Curţii de Apel Iaşi şi, respectiv sentinţa penală nr. 229/28.03.2005 a Tribunalului Iaşi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Iaşi.

 Pentru a se pronunţa astfel I.C.C.J. a reţinut următoarele:

 Prin sentinţa penală nr.229 din 28 martie 2005 Tribunalul laşi l-a condamnat pe inculpatul C.R.V.:

- în baza art.211 alin.2 lit.d, e Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, la 6 ani închisoare;

- în baza art. 174-176 lit.d Cod penal, la 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal pe o perioadă de 10 ani.

 Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art.71 şi 64 Cod penal.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 Instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 14/15 martie 2000 inculpatul C.R.V., prin aplicarea mai multor lovituri cu un corp înţepător tăios l-a ucis pe P.Gh., pe drumul potecă ce leagă satul Feteşti al comunei Scobinţi de oraşul Hîrlău, jud. laşi.

 Victima a fost găsită în dimineaţa zilei de 15 martie 2000 de doi muncitori, fiind sesizat organul de poliţie.

 Echipa operativă de urmărire penală a efectuat cercetarea locului faptei, consemnând constatările prin procesul verbal din 15 martie 2000.

 Din raportul de autopsie rezultă că moartea numitului P.Gh. a fost violentă, datorată şocului hemoragie instalat urmare a mai multor plăgi înjunghiate penetrante toraco - abdominală şi toraco -pulmonare, urmate de hemotorax. Plăgile au fost produse prin lovire cu corp tăietor - înţepător (lamă de cuţit).

Sângele victimei conţinea 1,80%o alcool.

 Inculpatul C.R.V. nu a recunoscut săvârşirea faptei.

 Analizând materialul probator administrat în ambele faze ale procesului, instanţa a reţinut că în dimineaţa de 14 martie 2000 victima P.Gh. a plecat din comuna Scobinţi, satul Feteşti, la laşi la un proces civil, luând asupra sa suma de 50.000 lei.

 A revenit în oraşul Hîrlău cu trenul la ora 1900, întâlnindu-se în faţa barului S.C. P. S.R.L cu inculpatul C.R.V.

 Acesta din urmă, aşa cum rezultă din materialul probator, locuieşte în comuna Coarnele Caprei la părinţii săi, fiind divorţat şi cunoscut - arată instanţa - ca un mare consumator de băuturi alcoolice şi în dimineaţa de 14 martie 2000 a luat suma de circa 1.000.000 lei de acasă şi aplecat spre oraşul Hîrlău, consumând băuturi alcoolice în diferite baruri.

 Potrivit declaraţiilor sale inculpatul s-a întâlnit cu victima, care era împreună cu o persoană, rămasă neidentificată în jurul orelor 1900 când a mers spre gară, cerându-i victimei un foc pentru ţigară iar aceasta, în replică i-a solicitat să-i facă cinste cu un rachiu.

 În aceste condiţii cei trei au intrat în barul S.C. P. S.R.L aşezându-se la o masă, unde au consumat alcool iar inculpatul a cumpărat două ţigări.

 S-a stabilit - şi inculpatul a confirmat - că victima P.Gh. avea asupra sa un pachet cu ţigări „Plai".

 În jurul orelor 2030 grupul celor trei a părăsit barul, persoana neidentificată luând-o într-o direcţie iar inculpatul şi victima mergând împreună pe str. N.lorga şi la prima intersecţie, după circa 150 metri au schimbat direcţia, spre stânga, pe un drum de tară spre satul Feteşti.

 Pe acelaşi drum de tară se deplasa, în direcţie opusă, martorul S.l. care, potrivit declaraţiilor sale, în jurul orelor 2045 a întâlnit pe traseu, locul de întâlnire fiind mai în urmă faţă de cel în care a fost comis omorul, în raport de sensul de mers al victimei, două persoane, mergând una în faţa celeilalte.

 Într-o primă declaraţie martorul a descris fizionomia primei persoane, asemănătoare celei a inculpatului pentru ca ulterior să revină şi să precizeze că, fiind noapte, nu a recunoscut pe nici una .

 Martorul se deplasa la Olcolul Silvic Hîrlău, unde era paznic de noapte şi continuându-şi drumul a intrat, în jurul orelor 2050, în barul „AF S." de unde şi-a cumpărat ţigări şi în care se aflau barmanul L.M. şi cumpărătorii O.A. şi S.C., care jucau table.

După circa 5 minute martorul a plecat din bar.

 De menţionat că barul AF S. se află la aproximativ 500 m de locul faptei, la intersecţia str. N.lorga cu drumul de ţară spre satul Feteşti.

 S-a mai stabilit, pe baza declaraţiilor martorilor, coroborate cu cele ale inculpatului, că acesta din urmă a intrat în barul AF S. după 20-30 minute de la plecarea martorului S.l. din local.

 Analizând întregul material probator, instanţa a concluzionat că autor al omorului, al cărui victimă a fost P.Gh., este inculpatul Chiperi Romică Valentin, în considerarea următoarelor elemente:

 - potrivit precizărilor suplimentare la raportul de autopsie, decesul lui P.Gh. a survenit între orele 21-2300 din seara de 14 martie 2000.

 - pe drumul de ţară, până la locul faptei, martorul S. l. a întâlnit, două persoane, dintre care, una avea fizionomia asemănătoare cu a inculpatului şi în orice caz, fără să mai fi întâlnit pe traseu alte persoane. Această întâlnire a avut loc în jurul orelor 2045, înscriindu-se orar în timpul necesar omorului, care potrivit precizărilor medico - legale, a avut loc între orele 21-2300.

 - inculpatul a părăsit cu victima barul S.C. P. în jurul orelor 2030 şi faţă de distanţa de 650 m de la acesta la locul crimei, cei doi au avut timpul necesar de deplasare iar inculpatul de săvârşire a omorului şi de a reveni la barul AF S., în care a intrat în jurul orelor 2110 -2120

 Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că de la barul S.C. P. a plecat cu victima la orele 20 şi ajungând la intersecţia cu drumul de ţară spre satul Feteşti, el a intrat în barul AF S. iar victima a continuat deplasarea singură pe drumul de ţară, întrucât a constatat că distanta dintre cele două baruri fiind de numai 175 m, nu se explică parcurgerea acesteia în 40-50 minute, stabilit fiind că a intrat în barul AF S. între orele 2110- 2120.

 -potrivit procesului verbal de constatare a locului faptei, într-o plagă de la degetul mijlociu al mâinii stângi a victimei a fost găsit un fir de păr, în lungime de 16 mm. Acest fir de păr a fost expertizat de IML - Craiova. Laboratorul de identificare genetică prin tipizarea A.D.N. din Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova care, prin buletinul

tipizare A.D.N. nr. 65 P din 15 octombrie 2002 a concluzionat că acesta prezintă amprenta A.D.N. identică cu cea obţinută de la inculpatul C.R.V.

 Şi această probă a fost contestată de inculpat prin apărător pentru că, pe de o parte, aşa cum rezultă din adresa nr.A8/10525 din 23 octombrie 2003 a I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, este posibilă identificarea amprentei A.D.N. cu condiţia ca firele de păr să posede o porţiune din teaca lor epitelială, ori, firul de păr expertizat nu avea rădăcină iar, pe de altă parte, comparaţia firului de păr ridicat de la locul faptei s-a făcut cu un fir de păr al victimei dar care, printr-o numerotare a plicurilor, din eroare sau din rea credinţă, a fost atribuit ca aparţinând inculpatului.

 Instanţa a înlăturat şi această critică, reţinând că expertiza a fost efectuată de instituţie autorizată iar plicurile cu fire de păr recoltate pentru comparaţie cu cel ridicat de la locul faptei au fost în realitate, renumerotate.

 Pentru a înlătura orice dubiu, instanţa la cererea apărătorului, a admis efectuarea unei noi expertize A.D.N. la I.N.M.L. - Mina Minovici - Bucureşti, mijloc de probă asupra căruia, însă, s-a revenit întrucât I.M.L.- Craiova prin adresa nr.2275 din 28 mai 2004 a comunicat că firul de păr ridicat de pe degetul victimei s-a distrus în procesul de prelucrare.

 - Laboratorul Exterior de Medicină Legală laşi prin adresa nr.1760 din 3 aprilie 2000 a comunicat că pe pantalonii ridicaţi de la inculpat s-au evidenţiat urme foarte fine de sânge, insuficiente însă pentru determinarea speciei.

 - conform declaraţiilor inculpatului, coroborat cu ale martorilor, după ce sus-numitul a părăsit barul AF S., a mai consumat băuturi alcoolice, în barul „Cornelia" şi din cauza stării de ebrietate a adormit lângă un gard.

 în jurul orelor 600 din dimineaţa zilei de 15 martie 2000 a mers din nou în barul S.C. "P." S.R.L., unde în seara precedentă s-a aflat cu victima. Aici inculpatul a scos din buzunar un pachet de ţigări „Plai", din care i-a servit pe martorii M.V. şi O.S.

 Este cert stabilit că victima P.Gh. avea asupra sa în seara precedentă când se afla în compania inculpatului în bar, un pachet de ţigări „Plai", fapt recunoscut, de altfel, şi de către inculpat.

 în acelaşi sens sunt şi constatările prin procesul verbal de constatare la faţa locului, găsindu-se într-un buzunar al gecii victimei două resturi de ţigări, din care unul marca „Plai" iar alt buzunar întors pe dos.

 Cum nu s-a mai găsit asupra victimei pachetul de ţigări „Plai", în contextul celorlalte constatări s-a impus concluzia că acesta a fost sustras de agresor.

 Inculpatul a recunoscut că ţigările „Plai" pe care le avea asupra sa provin de la victimă însă neagă să le fi sustras de la aceasta.

 Explicaţiile cu privire la împrejurările în care a intrat în posesia lor sunt contradictorii, pornind de la versiunea cumpărării lor de la victimă pe drum, după ieşirea din bar, continuând cu cea a găsirii ţigărilor în buzunarul său, a doua zi dimineaţa, fără să ştie cum au ajuns la el şi încheind cu versiunea că ar fi primit 3-4 ţigări de la victimă în chiar momentul întâlnirii cu aceasta, pe care nu Ie-a fumat.

 Conchizând, instanţa a reţinut că inculpatul, pe fondul consumului excesiv de alcool, respectiv acesta consumând în acea zi în jur de 10 sticle a 1/2 litri bere, circa 800 mi. votcă şi 750 ml. vin, a agresat-o pe victima P.Gh.» materializând o intenţie repentină de a ucide, în ideea însuşirii unui pachet de ţigări „Plai".

 Deşi scopul ar părea inapt de a conduce la un astfel rezultat extern, starea în care se găsea inculpatul - arată instanţa - a fost de natură a-i anihila percepţia asupra importanţei valorilor sociale încălcate.

 Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.R.V. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu este autorul faptelor.

 În dezvoltarea motivelor, inculpatul prin apărător a arătat că instanţa a interpretat greşit probele, în principal conţinutul expertizei A.D.N., cele în legătură cu prezenţa ţigărilor „Plai" asupra sa şi a evocat, aşa cum a făcut-o şi la fond, substituirea firului de păr al inculpatului, recoltat pentru compararea cu cel găsit pe degetul victimei la locul faptei, cu cel al victimei.

 Asemenea, a fost criticată aprecierea făcută de instanţă sub aspectul valorii probante date declaraţiei martorului S.l., care ar fi în vădită contradicţie cu ale martorilor aflaţi în barul AF S.

 Prin decizia penală nr.359 din 1 noiembrie 2005 Curtea de Apel laşi a admis apelul inculpatului C.R.V., desfiinţând în parte, în latură penală, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în baza art.11 pct.2, lit. a, combinat cu art.10 lit. a Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit. d, e Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.

 A redus pedeapsa de la 22 ani închisoare la 18 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.174-176 lit. d Cod penal.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

 Instanţa de control judiciar a constatat, cu referire la criticile formulate în apel, că expertiza A.D.N. a fost efectuată în condiţii de legalitate, că plicurile nu au fost înlocuite între ele ci renumerotate.

 Traseul urmat de victimă, aşa cum a fost reţinut de instanţa de fond este corect stabilită, martorul O.A., ale cărui declaraţii sunt invocate în apărare raportându-şi aprecierile orare în funcţie de programul de la televizor, aprecieri care, însă, se contrazic.

 Instanţa de apel a reţinut că s-a făcut o greşită apreciere a probelor în legătură cu săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

 Faptul că inculpatul fuma ţigări „Plai" în dimineaţa următoare faptei, ca şi victima, nu dovedeşte cert că acesta i le-ar fi sustras, mai ales că inculpatul a dat diferite explicaţii în legătură cu prezenţa ţigărilor asupra sa,

 Este cert - arată instanţa de apel - că inculpatul a ucis victima pe fondul stării de tulburare în care se afla, cu scopul de a o tâlhări însă această acţiune neputându-se finaliza din lipsa bunurilor

 Numai dacă scopul urmărit ar fi fost efectiv realizat, atunci ar fi existat şi o infracţiune de tâlhărie.

 Că inculpatul a ucis victima în scopul de a o tâlhări mai rezultă, reţine instanţa de control judiciar, din constatările potrivit cărora buzunarele erau întoarse, controlate.

 în consecinţă, instanţa de apel, aşa cum s-a arătat, l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi prin reevaluarea circumstanţelor şi împrejurărilor comiterii faptei a redus pedeapsa pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.

 Decizia penală menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curta de Apel laşi şi inculpat.

 În recursul parchetului, motivat în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art.3859 alin.1, pct.18, 17 şi 14 Cod procedură penală, a fost criticată soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, materialul probator confirmând sustragerea ţigărilor de către inculpat de la victimă, de menţinere a încadrării judiciare în prevederile art. 176 lit. d Cod penal, în condiţiile în care nu există fapta de tâlhărie şi de reducere a pedepsei, care este nejustificată.

 Inculpatul C.R.V., personal şi prin apărător a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală, reiterând criticele de la judecata din apel, respectiv greşita apreciere a probelor şi mai cu seamă a constatărilor expertizei A.D.N., falsitatea premiselor expertizei derivând din pretinsa substituire a probelor, reţinerea incorectă a itinerariului urmat de inculpat raportat la timp în intervalul orar ce a precedat şi urmat săvârşirii faptei şi, în esenţă eroarea gravă comisă de instanţă atunci când, în contradicţie cu probele, a reţinut că faptele au fost săvârşite de către inculpat.

 S-a solicitat în principal casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului întrucât faptele nu au fost săvârşite de acesta iar, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru rejudecare.

 Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea retine următoarele:

 Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii a existat preocuparea strângerii probelor necesare stabilirii adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele.

 Probele administrate în cursul urmăririi penale au fost verificate nemijlocit în condiţii de publicitate şi contradictorialitate de către instanţă, dispunându-se, unde a fost cazul, completarea acestora.

 A fost, un astfel de caz, atunci când s-a relevat importanţa stabilirii intervalului orar în care a survenit decesul victimei, I.M.L - laşi (dosar fond - fila 206) precizând că acest interval a fost cu 6 - 12 ore în urmă, dar şi acesta fiind variabil funcţie de multipli factori implicaţi în evoluţia fenomenelor cadaverice, răspuns completat cu cele ale Serviciului de Medicină Legală laşi potrivit cărora (dosar fond - fila 264) decesul s-a produs într-o perioadă de timp de cel puţin 12 ore şi cel mult 14 ore anterior autopsiei, respectiv între orele 2100 - 2300 pe data de 14 martie 2000, comunicând şi că autopsia a fost efectuată la morga Spitalului Hîrlău în data de 15 martie 2000, între orele 1100 - 1300 (dosar fond - fila 281).

 Aşa cum rezultă din aceste relaţii, datele orare sunt relative (intervale 6-12 ore, respectiv 12 - 14 ore, în condiţiile în care punctul de plecare - ora efectuării autopsiei, - nu este consemnată în raportul medico - legal de autopsie) rămânând doar realitatea decesului victimei în seara de 14 martie 2000 în proximitatea orelor 21-23.

 Asemenea, a existat preocupare şi pentru lămurirea aspectelor critice referitoare la valoarea probantă a Buletinului tipizare ADN al I.M.L. - Craiova, instanţa admiţând cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize, de data aceasta la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, la care a revenit urmare răspunsului I.M.L. Craiova potrivit căruia firul de păr de comparat a fost distrus în procesul analizelor de laborator.

 Demersul instanţei, însă, în înlăturarea oricăror dubii asupra valorii ştiinţifice a acestei probe nu a fost dus până la capăt, aspect ce va fi analizat ulterior.

 în sfârşit, martorii audiaţi în cursul urmăririi penale au fost reaudiaţi - chiar în mod repetat - în faţa instanţei, care a stabilit cu certitudine şi a reţinut corect traseul urmat de inculpat, orele cu aproximaţie şi localurile, în succesiune, în care acesta a consumat băuturi alcoolice şi în care s-a aflat împreună şi cu victima.

 Pentru a reţine că inculpatul C.R.V. este autorul infracţiunilor deduse judecăţii, instanţele au avut în vedere constatările procesului verbal de cercetare la faţa locului, schiţa şi planşele foto, raportul de autopsie cu precizările suplimentare, declaraţiile martorilor prin care a fost reconstituit traseul urmat de inculpat anterior comiterii faptelor, împreună cu victima şi singur după uciderea acesteia, celelalte constatări tehnico - ştiinţifice şi expertize (identificare pete de sânge pe pantalonii inculpatului, a căror origine nu a putut fi determinată, identificare grupa sanguină a inculpatului, constatarea unor urme pe diferite obiecte şi în sol ş.a.), declaraţiile inculpatului şi nu în cele din urmă concluziile Buletinului de tipizare A.D.N. al Laboratorului de identificare genetică prin tipizarea A.D.N. din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, potrivit cărora firul de păr recoltat din mâna victimei P.Gh. prezintă amprenta A.D.N. identică cu cea obţinută de la inculpatul C.R.V., posibilitatea de coincidenţă cu o altă probă întâmplătoare fiind de 1 la 62,5 miliarde de indivizi.

 Dată fiind valoarea ştiinţifică a acestui din urmă mijloc de probă era de datoria instanţei să înlăture orice îndoieli care s-au exprimat atât în privinţa aptitudinii biologice a materialului (firul de păr recoltat din mâna de pe degetul victimei) pentru identificarea medico - legală prin amprenta genetică, cât şi în cea a exactităţii concluziilor buletinului de tipizare A.N.D. al Laboratorului de identificare genetică din cadrul I.M.L. - Craiova.

 Preocuparea, sub aceste aspecte, s-a oprit, aşa cum s-a arătat, în momentul în care I.M.L. - Craiova a comunicat că firul de păr ridicat de pe degetul mijlociu al cadavrului P.Gh. s-a distrus în procesul de prelucrare (dosar fond II - fila 41).

 Demersurile, însă, până în acest moment, s-au materializat în obţinerea unor relaţii cu caracter medico - legal de la I.N.M.L. - "Mina Minovici" Bucureşti care în nici un caz nu înlătură îndoielile.

 Astfel, prin Raportul de expertiză criminalistică nr.363151 din 8 mai 2000 al Institutului de Criminalistică din I.G.P. (voi. III dos. urm. penală - fila 182) se concluzionează că firul de păr recoltat de pe degetul victimei a fost detaşat prin rupere.

 I.N.M.L. "Mina Minovici" - Bucureşti cu adresa nr.A8/10515 din 23 octombrie 2003, ca răspuns la întrebarea instanţei dacă expertiza A.D.N. poate fi efectuată pe fire de păr detaşate prin rupere şi care nu prezintă rădăcină, a comunicat că stabilirea profilului A.D.N. este posibilă, cu condiţia ca firele rupte să posede o porţiune din teaca lor epitelială (dos.fond I - fila 121).

 Mai departe, acelaşi institut comunică cu adresa din 14 iunie 2004 că profilul ADN se realizează pe baza analizei a 16 markeri, cu menţiunea că numai 7 markeri corespund cu cei analizaţi de Laboratorul de Identificare Genetică prin tipizare A.D.N. al Universităţii de Medicină şi Farmacie - Craiova (dosar fond II - fila 56).

 Cu toate acestea, prin buletinul tipizare A.D.N. al Laboratorului de identificare genetică prin tipizare A.D.N. nr.65 P din 15 octombrie 2002, sub autoritatea Institutului de Medicină Legală - Craiova, s-a concluzionat asupra identităţii amprentei A.D.N. a firului de păr recoltat de pe degetul victimei cu cea obţinută de la inculpatul C.R.

 Apar, astfel contradicţii de substanţă între concluziile I.M.L. Craiova şi punctele de vedere exprimate prin adresele I.N.M.L. - "Mina Minovici" Bucureşti.

 Pentru eliminarea acestora şi ţinând seama de valoarea probantă a expertizei medico - legale de identificare prin amprenta genetică (ADN)S se impune în cauză să se solicite, în raport cu competenţa ce îi revin potrivit art.24 din Ordonanţa Guvernului nr.1 din 20 ianuarie 2000, Comisiei Superioare medico - legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, verificarea şi avizarea, din punct de vedere ştiinţific, a concluziilor Buletinului tipizare A.D.N. emis sub autoritatea I.M.L. - Craiova, în contradicţie cu cele exprimate prin adresele I.M.L. "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, susmenţionate.

 Curtea mai constată că, la termenul din 9 septembrie 2004 (dosar fond II - fila 73) instanţa a pus în discuţia părţilor utilitatea unei adrese către I.M.L. - "Mina Minovici" - Bucureşti pentru a preciza dacă este posibilă compararea rezultatelor expertizei genetice realizate de I.M.L. - Craiova în privinţa firului de păr ridicat de pe degetul victimei, cu proba fir de păr ce ar fi prelevat în prezent de la inculpatul C.R.V..

 Procurorul nu s-a opus însă întrucât apărătorii inculpatului au invocat erori în modul de păstrare, transmitere şi numerotare a plicurilor care au conţinut firele de păr expertizate de I.M.L. - Craiova, instanţa a constatat că acest demers nu este util.

 Motivele reţinute de instanţă pentru a renunţa la administrarea acestei probe nu sunt întemeiate, însăşi instanţa motivând judicios prin hotărâre respectarea condiţiilor legale de recoltare, conservare şi transmitere a firului de păr ridicat de pe degetul cadavrului.

 Obiecţiile ridicate în apărare cu privire la substituirea firului de păr în discuţie nu sunt decât speculaţii, fiind cert stabilit că este vorba de o simplă renumerotare a plicurilor - faţă de cea făcută când au fost trimise la Institutul de Criminalistică al I.G.P. - transmise la I.M.L. Craiova (dosar fond II - fila 106).

 Aşa fiind şi în măsura în care Comisia superioară medico - legală de pe lângă Institutul de Medicină Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" va aviza din punct de vedere ştiinţific concluziile Buletinului tipizare ADN al I.M.L. Craiova în ce priveşte profilul ADN al firului de păr ridicat de pe degetul victimei, pentru înlăturarea oricăror îndoieli se învederează ca utilă compararea rezultatelor la acest fir de păr cu cele ce se vor obţine de la proba firului de păr ce va fi ridicată în prezent de la inculpat.

 Faţă de indicaţiile date de instanţa de casare, care sunt obligatorii pentru instanţa de fond, Tribunalul Iaşi a procedat la solicitarea avizului Comisiei Superioare medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” în ceea ce priveşte concluziile Buletinului tipizare ADN al IML Craiova ce a avut ca obiect stabilirea profilului ADN al firului de păr ridicat de pe degetul victimei P.Gh..

 Prin adresa nr. EJ/11607/2006 Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Mina Minovici, cu privire la buletinul ADN a constatat următoarele:

 1. Martorii genetici menţionaţi în tabelul de date la rubrica „loci” sunt într-adevăr utilizaţi la identificările de persoane.

2. Pentru a se realiza identificarea completă a unei persoane este însă obligatorie includerea în protocolul de investigaţie a markerilor ADN de sex.

 3. Buletinul nu specifică metoda de analiză utilizată în laborator (tehnicile de izolare a ADN din probele biologice, protocolul PCR, protocolul de electroforeză).

 4. Pentru edificarea cu privire la profilele ADN înscrise în tabelul de date al buletinului este necesară studierea genotipurilor imaginilor evidenţiate în urma testării ADN prin electroforeză în gel, a celor 9 markeri (LOCI) investigaţi.

 5. Buletinul nu precizează metode de calcul probabilistic utilizată pentru aflarea „Probabilităţii de coincidenţă”.

 Faţă de lipsa acestor elemente esenţiale pentru avizarea Buletinului tipizare ADN nr.65/P/15.10.2002, instanţa a solicitat Institutului de Medicină Legală Craiova să comunice Comisiei Superioare de Medicină Legală toate aspectele menţionate prin adresa al cărei conţinut a fost redat anterior, pe larg.

 Comisia Superioară analizând întregul material înaintat de Institutul de Medicină Legală Craiova a constatat următoarele:

 1. În protocolul de investigare pentru stabilirea amprentei ADN în cauze ce-l vizează pe inculpatul C.R. nu au fost incluşi markeri de sex deşi genotiparea markerilor de sex reprezintă o condiţie necesară şi obligatorie a fiecărui protocol de analiză întreprins în scopul identificării indivizilor umani.

 2. Expertiza întocmită de Institutul de Medicină Legală Craiova nu precizează metodele de laborator pentru efectuarea expertizei ADN, deşi această obligaţie este prevăzută de prevederile Cod procedură penală şi nu face nici o referire la caracteristicile morfologice de firele de păr supuse analizei, deşi acest aspect este deosebit de important, ştiut fiind faptul că numai firele de păr cu bulb sunt proprii genotipării ADN.

 3. Referitor la observaţia privind necesitatea studierii imaginii genotipurilor evidenţiate în urma testării ADN, Institutul de Medicină Legală Craiova a comunicat că nu dispune de imaginile solicitate deoarece placa de electroforeză se regenerează la fiecare nouă testare. Faţă de acest răspuns Comisia Superioară a comunicat instanţei că fotodocumentarea imaginilor reprezintă o condiţie necesară şi obligatorie a fiecărui protocol de analiză, iar arhivarea sistematică a rezultatelor testelor ADN prin fotoducumentare constituie un material documentar cu valoare probatorie şi după ani de zile de la efectuarea examenului ADN.

 4. Prezentarea metodologiei de calcul probabilistic care serveşte la formularea concluziilor este parte componentă a oricărei expertize ştiinţifice fiind prevăzută în Codul de procedură penală (art. 123 alin. B).

Publicarea unei metodologicii de calcul probabilistic într-o revistă de specialitate, astfel cum a precizat Institutul de Medicină Legală Craiova nu înlătură obligaţia respectării prevederilor Codului de procedură penală.

5. Referitor la precizarea bazei de date utilizate pentru calculul de probabilitate s-a concluzionat că publicarea unor date referitoare la frecvenţa caracterelor genetice populaţionale pentru un set de markeri ADN nu echivalează cu constituirea unei baze de date genetice care să servească în scop de identificare.

În cazul de faţă, Comisia Superioară a concluzionat că nu se mai poate face o reanalizare genetică a materialului biologic. Prin urmare, comisia a stabilit că nu deţine elemente pe baza cărora să poată infirma concluziile Buletinului de tipizare ADN nr. 65/P/15.10.2002 efectuat de IML Craiova şi UMF Craiova.

Raportat la concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” care nu a avizat favorabil, dar nici nu a infirmat buletinul de analiză efectuat de I.M.L. Craiova şi având în vedere indicaţiile din decizia de casare a I.C.C.J., instanţa a dispus ca prin intermediul Laboratorului de Medicină Legală Iaşi să fie prelevate noi fire de păr de la inculpatul C.R. în vederea stabilirii profilului genetic al probei de referinţă a inculpatului.

Cel de-al doilea obiectiv al expertizei vizează compararea rezultatelor, respectiv a profilului de referinţă al inculpatului C.R. cu profilul evidenţiat la nivelul probei judiciare – fir de păr găsit pe degetul victimei P.Gh..

Institutul de Medicină Legală Mina Minovici a efectuat raportul de expertiză solicitat reprezentând examen ADN – A 15/5234/2004 din 14.01.2009 care a primit avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală şi ale cărui concluzii sunt următoarele:

1. Analiza genetică a firelor de păr prelevate de inculpatul C.R.V. au pus în evidenţă un profil genetic unic, complet, aparţinând unei persoane de sex masculin.

 2. Profilul ADN al inculpatului C.R.V. este diferit de profilul ADN raportat de I.M.L. Craiova pentru C.R.V.;

 3. Caracterele genetice din profilul ADN aparţinând numitului C.R.V. nu se regăsesc evidenţiate între caracterele genetice raportate de I.M.L. Craiova pentru proba judiciară „fir de păr ridicat de pe degetul mijlociu al cadavrului P.Gh. sau firele de păr de pe hainele victimei.

 4. Profilul ADN al numitului C.R.V. nu are nici un corespondent nici în celelalte profile ADN raportate de I.M.L. Craiova pentru victima P.Gh., suspecţii S.I. şi R. D. sau firele de păr de pe hainele victimei.

5. Întrucât între rezultatele testării genetice efectuate de I.M.L. Bucureşti şi rezultatele raportate de I.M.L. Craiova există diferenţe semnificative, se recomandă, în scop lămuritor continuarea şi aprofundarea investigaţiilor genetice, pentru care este necesară prelevarea şi testarea unor probe de sânge de la inculpatul C.R.V., precum şi de la suspecţii S.I. şi R.D. şi prelevarea unor probe biologice, probe de os de la victima P.Gh. prin procedura de exhumare, precum şi prelevarea unor probe de referinţă de la rudele victimei (părinţi, copii).

Cu privire la aceste ultime recomandări pentru care reprezentantul parchetului a solicitat în şedinţa din 26.02.2009 a le da curs, instanţa a constatat că aceste indicaţii exced obiectivelor expertizei medico-legale dispuse în cauză, precum şi cadrului procesual în care se desfăşoară judecata.

Astfel, potrivit art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana precizată în actul de sesizare al instanţei.

Cum sesizarea instanţei vizează doar faptele de omor deosebit de grav şi tâlhărie pretins a fi comise de inculpatul C.R.V., instanţa nu deţine mijloacele legale de a solicita altor persoane, presupus a fi suspecte de comiterea acestor fapte de a se supune unor teste biologice, ale căror rezultate nu ar avea nici o relevanţă în stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului din prezenta cauză.

Drept consecinţă, instanţa a respins această cerere de aprofundare a investigaţiilor genetice ca nefiind utilă şi concludentă în cauza dedusă judecăţii.

Cât priveşte celelalte constatări ale raportului de expertiză medico-legală, instanţa apreciază că acesta formulează concluzii certe, în sensul excluderii posibilităţii ca firul de păr ridicat de pe degetul mijlociu al victimei P.Gh. să fi aparţinut inculpatului C.R.V. şi face ca expertiza genetică efectuată de I.M.L. Craiova să-şi piardă forţa probantă pe care a dobândit-o în prima etapă procesuală.

Instanţa, analizând rezultatele examenului ADN întocmit de INML „Mina Minovici”, ce are valoarea unei probe ştiinţifice, obiective şi realizată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale precum şi probele testimoniale administrate în primele faze procesuale, constată că prin conţinutul său ansamblul probator existent în cauză nu are un caracter cert şi decisiv în înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie consacrată de lege în favoarea inculpatului.

În Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi ale concepţiei organelor judiciare care trebuie să răspundă mai multor cerinţe, atât în ceea ce priveşte sarcina probei care revine întotdeauna acestora, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; cât şi în adoptarea unei hotărâri de condamnare care trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Toate aceste cerinţe, sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale într-un drept distinct al fiecărei persoane de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, faptul că inculpatul C.R. a fost inconsecvent în declaraţiile date în faţa organelor judiciare, dând mai multe variante ale modalităţii în care a intrat în posesia ţigărilor „Plai” ce au aparţinut victimei este irelevant, întrucât conform art. 66 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia . Potrivit art. 69 Cod procedură penală „declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Ori, inculpatul nu a recunoscut nici un moment că ar fi ucis victima P.Gh. în scopul însuşirii unui pachet de ţigări Plai deja început, astfel cum se susţine prin actul de sesizare al instanţei, fiind consecvent în menţinerea acestei atitudini în toate etapele procesului penal.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, inculpatul a adus depoziţia martorului O.A. care a oferit repere orare sigure privind traseul parcurs de inculpat şi activităţile desfăşurate de acesta în jurul orelor 20,40 – 21,00 din seara de 14.03.2000 când s-a stabilit în mod ştiinţific că ar fi fost comisă fapta asupra victimei (decesul ar fi intervenit între orele 21-23).

Din declaraţiile martorilor L.M., O.A. şi S.C. imediat după comiterea faptei, respectiv în data de 16.03.2000 rezultă că inculpatul C. R. s-a aflat în barul AF S. unde a asistat la un joc de table (3-4 linii) desfăşurat între martorii O.A. şi S. C., după care a părăsit incinta barului împreună cu martorul O.A. Deplasarea inculpatului împreună cu martorul O. s-a desfăşurat pe un traseu ce duce spre centrul municipiului Hîrlău şi a vizat o distanţă de aproximativ 50 de m, după care martorul O. a intrat în locuinţa sa. Din relatarea acestuia din urmă rezultă că atunci când a ajuns în cameră, la televizor se difuza serialul „NIKITA”, care potrivit programului TV transmis de postul PRO TV s-a terminat la orele 21,00. Din coroborarea celor două informaţii rezultă că atât martorul, cât cu precădere inculpatul s-au aflat în bar într-un interval orar cuprins între orele 2035- 2040 şi până cel mai târziu 2055, din moment ce martorul a mai prins la venirea acasă difuzarea serialului la TV.

După despărţirea de martorul O., inculpatul şi-a continuat în mod cert deplasarea întrucât revenirea sa spre locul de unde plecase ar fi presupus reîntâlnirea cu martorii L. şi S. care părăsiseră barul imediat după plecarea inculpatului, deplasându-se în aceeaşi direcţie.

Această împrejurare este confirmată şi de declaraţia gardianului H.A. care precizează că s-a întâlnit cu inculpatul şi s-au deplasat împreună până la barul „P” unde s-au întâlnit cu martorul G.D., sosit acolo de la orele 2115. Din coroborarea declaraţiilor formulate de cei doi martori se poate stabili, cu certitudine, împrejurarea că inculpatul a intrat în barul „P.” împreună cu martorul H.A. în intervalul orar 2115-2130, după care şi-a continuat deplasarea însoţit de martorul G.D. spre barul „C” unde au ajuns, conform celor susţinute de martor în depoziţia dată la data de 16.03.2000, în jurul orelor 2145.

Acelaşi martor arată că a stat în bar cu inculpatul la aceeaşi masă, timp de aproximativ 40 de minute, perioadă suficientă pentru a observa cu ce haine era îmbrăcat inculpatul şi dacă acestea prezentau pete sau urme de sânge. Martorul descris în declaraţia sa aflată la fila 82 din dosarul de urmărire penală că inculpatul era îmbrăcat cu o giacă din imitaţie de piele întoarsă, de culoare maro-deschis, o cămaşă galbenă cu capse, un tricou ce se vedea pe sub cămaşă în zona gâtului şi o pereche de blugi. Totodată, martorul precizează că fiind haine de culoare deschisă nu a observat pe acestea, deşi acest lucru era foarte uşor pete sau urme de umezeală. În jurul orelor 23,40 martorul G. a părăsit barul singur întrucât inculpatul a dorit să rămână pentru a mai consuma băuturi alcoolice împreună cu martorii P. C. şi C.I.

Declaraţiile martorilor O.A. şi G. D., consecvenţi în susţinerile formulate pe parcursul întregului proces penal şi oferind informaţii în stabilirea reperelor orare prin raportare la evenimente ce pot fi verificate în mod obiectiv (programe TV) conturează credibilitatea susţinerilor inculpatului şi totodată lipsa de relevantă a declaraţiilor martorului S. I. apreciate de rechizitoriu ca apte în stabilirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei făptuitorului.

Ori, din analiza declaraţiilor succesive ale martorului S. I. se constată că acesta prezintă mai multe versiuni ale aceleiaşi împrejurări, respectiv descrierea persoanelor pe care le-a întâlnit în seara de 14.03.2000, în jurul orelor 20,35-20,45 pe drumul spre Abator de la restaurantul Găină spre Feteşti, situaţie ce poate fi apreciată ca temei al concluziei că declaraţiile sale nu servesc la aflarea adevărului.

 Astfel, în depoziţia formulată la data de 15.03.2000, imediat după descoperirea victimei, martorul arată că în seara precedentă s-a întâlnit, în jurul orelor 20,35 – 20,45 cu doi bărbaţi, ce mergeau unul în faţa celuilalt la o distanţă de 2-3 m. Cel care se afla mai în faţă fuma şi la lumina ţigării a putut observa că bărbatul avea faţa ovală, capul descoperit şi trăsăturile unei persoane cu vârsta de peste 44 de ani.

Ulterior, martorul revine şi arată că persoana în cauză nu mai avea vârsta precizată iniţial şi chiar nu poate arăta ce vârstă putea avea bărbatul pe care l-a întâlnit, întrucât acesta nu a vorbit pentru a aprecia acest fapt după tonalitatea vocii. Acelaşi martor arată că deşi pe victimă o cunoştea foarte bine, în seara când s-a întâlnit cu cei doi bărbaţi nu a putut identifica în persoana celui care se deplasa mari în spate fizionomia victimei.

Toate aceste informaţii oferite de martor, pe lângă faptul că provin de la o persoană aflată pe lista suspecţilor şi a cărei prezenţă în zona în care a fost găsită victima nu a fost pe deplin lămurită de organele de urmărire penală, nu pot constitui un temei suficient de solid în stabilirea vinovăţiei inculpatului, neputând fi coroborate cu nici un alt mijloc de probă.

În condiţiile în care obiectul cu care a fost suprimată viaţa victimei nu a fost găsit firul de păr ce se constituia într-o probă materială certă de stabilire a prezenţei inculpatului în locul în care a fost găsită victima şi la momentul exercitării agresiunii, s-a dovedit ca nefiind al inculpatului, iar pata brun roşcat găsită pe pantalonul purtat de inculpat nu a putut fi determinată ştiinţific ca fiind sânge uman sau provenind de la un animal, declaraţia unui singur martor ce conţine informaţii incerte şi neclare nu poate constitui în nici un caz un temei legal pentru stabilirea răspunderii penale a inculpatului.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Dănilă c. României din 8.03.2007 că au fost încălcate dispoziţiilor art.6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului ca urmare a faptului că instanţa a dispus condamnarea unei persoane în mod exclusiv pe depoziţia unui martor.

Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze hotărârea pe bază de probe sigure şi certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula „in dubio pro reo” constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală se regăseşte în materia probaţiunii.

În măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, instanţa nu îşi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, aceasta neputând concluziona decât în sensul nevinovăţiei inculpatului.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula „in dubio pro reo” este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca instanţele să-şi întemeieze hotărârile pe care le pronunţă nu pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe complete, decisive, sigure şi în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii în toate etapele procesuale, tocmai în scopul înlăturării oricărei îndoieli, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur şi simplu nu există în mod obiectiv şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie, singura concluzie ce se impune este aceea a achitării inculpatului pentru faptele imputate.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală comb. cu art. 10 lit. c Cod procedură penală, instanţa va achita inculpatul C.R.V. pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal şi, respectiv 211 alin. 2 lit. d şi e Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Potrivit art. 14 şi 346 Cod procedură penală se va constata că în cauză nu s-au formulat pretenţii materiale.

Domenii speta

Spete similare