Restituire taxa auto

Dosar. 4048/108/2013

Sentinţa civilă nr. 4913/19.06.2013

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă la data de 21.03.2013, reclamantul I. P. a cerut în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Arad obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2829 lei, cu dobânzile aferente până la restituirea efectivă.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a plătit suma de 2829 lei conform chitanţei seria (...), reprezentând taxa pe emisiile poluante,  în contul bugetului de stat.

Achitarea taxei a fost necesară pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Volkswagen înmatriculat pentru prima dată în UE, la 24.08.1995.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, întrucât conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul CE) “(1). Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. (2). De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie”.

În aceste condiţii, arată reclamantul că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.

Considerând că a plătit o taxă nelegală şi nedatorată a formulat o cerere pârâtei prin care a cerut restituirea sumei de 2829 lei, dar pârâta i-a respins această cerere.

Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Arad, a invocat pe cale de excepţie inadmisibilitatea acţiunii, invocând lipsa procedurii prealabile în sensul că reclamantul nu ar fi urmat procedura contestării deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta arată că, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art.3 din Legea nr.9/2012 că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică tuturor autoturismelor indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piaţa internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei – excepţiile prevăzute de acelaşi articol, însă pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi nu provenienţa.

Din punctul de vedere al pârâtei, taxa pe emisiile poluante reglementată de Legea nr.9/2012 este temeinică, legală şi în conformitate cu normele de drept comunitar, această  taxă nefiind contestată de către Comisia Europeană sau alt organism comunitar, taxă  care există şi se plăteşte  legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franţa, etc...).

Pârâta arată că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din care  reclamanta şi-a achiziţionat autoturismul pentru a dovedi susţinerile din acţiune.

Excepţia este nefondată.

Tribunalul reţine că prin decizia nr.24/2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că în cazul cererilor promovate în baza art.117 alin.1 lit.d din OG nr.93/2003 nu este necesară procedura contestării titlului de creanţă în condiţiile art.205-218 din OG nr.93/2003. Or în prezenta pricină cererea este întemeiată chiar pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din OG nr.93/2003, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin considerentele reţinute menţinându-şi valabilitatea chiar dacă s-a avut în vedere OUG nr.50/2008 situaţia juridică însă fiind aceeaşi şi sub imperiul Legii nr.9/2012 modificată prin OUG nr.1/2012.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt că reclamantul a achiziţionat un autoturism marca Volkswagen conform contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, autoturism din categoria auto M1 cu normă de poluare E2, cu prima înmatriculare în UE la data de 24.08.1995, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost emisă de către pârâtă decizia de calcul a taxei pe emisii poluante pe seama reclamantului în care se reţin caracteristicile arătate mai sus ale autoturismului, aspect necontestat de către pârâtă, iar prin acţiunea de faţă, contestându-se şi actul administrativ fiscal la care s-a făcut referire mai înainte, s-a cerut de către reclamant să fie obligată pârâta să-i restituie această taxă pe care a apreciat-o ca fiind contrară dreptului comunitar.

 În baza deciziei de calcul a taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule nr. (...) emisă de A.F.P. Arad reclamantul a achitat taxa pe emisiile poluante în sumă de 2829  lei.

Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciind că taxa pe emisiile poluante astfel achitată este contrată reglementărilor comunitare. Pârâta A.F.P. Arad a refuzat restituirea taxei  pe emisiile poluante.

Acţiunea este nefondată.

Dispoziţiile art.1 din Legea nr.9/2012 stabilesc cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă care  se face venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

În conformitate cu 3 alin.1 (1) Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepţia:

a) autovehiculelor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României;

b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum şi în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

 c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontieră şi de pompieri;

 d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanţă şi medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgenţă, precum şi autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare şi de stingere a incendiilor.

Cu privire la cadrul legal incident instanţa reţine că prin Legea nr. 9/2012  privind taxa pe  emisiile poluante, a fost abrogată OUG nr. 50/2008 şi înlăturată discriminarea constatată, art. 4 alin. 2 din lege prevăzând în mod expres  că obligaţia de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 şi 8;

c) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Cât priveşte susţinerile reclamantului din cererea introductivă de instanţă privitoare la dispoziţiile OUG nr. 1/2012, acestea nu pot fi primite în sensul preconizat de către parte şi care rezultă din chiar demersul judiciar iniţiat în contencios administrativ, întrucât :

Este necontestat că forma iniţială a Legii nr. 9/2012, aplicabilă în perioada 13.01.2012 - 30.01.2012, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută şi pentru "primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi" [art. 2 lit. i) din Legea nr. 9/2012. Potrivit explicaţiei oferite de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, "Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării". În esenţă, taxa era astfel aplicabilă şi autoturismelor de ocazie înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007.

Este adevărat că prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2012, intrată în vigoare la 31.01.2012, s-au prevăzut următoarele măsuri:

• Dispoziţiile art. 2 lit. i) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la data de 31.12.2012, cu consecinţa că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de 1.01.2007.

• Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (13.01.2012) şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (31.01.2012), pot solicita restituirea acesteia.

Susţinerea reclamantului potrivit căreia legislaţia internă incidentă speţei deduse judecăţii în temeiul căruia a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehiculul achiziţionat  dintr-un stat membru al Uniunii Europene  contravine prevederilor legislaţiei comunitare, este neîntemeiată şi contrazisă de dispoziţiile legale incidente.

Dacă până la data de 01.01.2013 potrivit dispoziţiilor art.4 alin. 4 lit.a şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, indubitabil obligaţia achitării taxei pe emisiile poluante intervine numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, dacă au fost înmatriculate în ţară, situaţie care a generat o discriminare între vehiculele second-hand achiziţionate în România şi vehiculele second-hand achiziţionate din afara ţării, Legea nr. 9/2012 în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 , dispoziţii legale incompatibile cu art. 110 TFUE.

Interpretarea dată de CJUE în cauza C-63110 cauza Nisipeanu priveşte compatibilitatea cu art. 11 TFUE a taxei de poluare percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 în forma sa iniţială aplicată pentru perioada  1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, textul art. 110 din tratatul CE referindu-se la produsele provenind din alte state membre şi supuse unor impozite interne, de orice natură superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, ori Statul Român percepe taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule produselor naţionale similare, respectiv pentru incompatibilitatea cu art. 110 TFUE, jurisprudenţa instanţelor naţionale fiind constantă şi în consonanţă cu jurisprudenţa comunitară, instanţele de judecată apreciind că discriminarea reţinută în afacerile anterioare este accentuată de faptul că în conformitate cu prevederileLegii nr. 9/2012 modificată prin OUG nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule şi anume autovehiculelor înmatriculate în România anterior datei de 01.01.2007, autovehiculelor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, respectiv taxa de poluare potrivit OUG nr. 50/2008, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte, de la Statul Român.

După data de 01.01.2013 însă,  dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 raportat la art. 1 din OUG nr. 1/2012 devin incidente tocmai urmare a încetării efectelor OUG nr. 1/2012, astfel că după această dată, nu se mai poate reţine existenţa discriminării despre care s-a făcut vorbire mai sus,  autovehiculele deja înmatriculate în România de aceeaşi categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare şi reînmatriculării lor pe numele noului proprietar, în condiţiile stipulate de dispoziţiile art. 4 alin. 2 din legea nr. 9/2012.

Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme şi autovehicule se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România, situaţie care nu contravine legislaţiei comunitare la care reclamantul face trimitere.

Întrucât dispoziţiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule au fost suspendate aşa cum s-a arătat, până la data de 31.12.2012, astfel că începând cu data de 01.01.2013 dispoziţiile Legii nr. 9/2012 se aplică mutatis mutandis, prevederile legii nefiind declarate de către instanţele naţionale ca neconforme cu dispoziţiile art. 110 TFUE.

Aşa fiind, modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este aceeaşi, indiferent de statul de provenienţă, neeexistând vreo discriminare între autovehiculele second-hand provenite de pe piaţa naţională şi cele provenite din alte state ale UE, întrucât nu mai persistă discriminarea dată prin aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind prima transcriere a dreptului de  proprietate.

În concret, este lesne de observat în cauza de faţă că taxa pentru emisiile poluante este prevăzută de un act normativ în vigoare la momentul la care reclamantului i s-a calculat taxa pentru emisiile poluante prin decizia nr. (...), emisă de pârâtă, a plătit-o la data de 16.01.2013, potrivit dovezii de la dosar, şi mai apoi a formulat în prealabil cererea de restituire a taxei în discuţie către pârâtă, adică după încetarea efectelor OUG nr. 1/2012.

Pe cale de consecinţă, pentru toate considerentele expuse mai sus, şi având în vedere şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, văzând şi faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, instanţa urmează să respingă ca nefondată acţiunea reclamantului.

Domenii speta

Spete similare