Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea insolvenţei, contestarea creanţelor se poate face doar de debitori, creditori şi orice parte interesată în ce priveşte creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe, ori administratorul statutar al debitoarei care a deţinut această calitate până la intrarea în insolvenţă a societăţii, nu mai justifică calitatea de parte interesată, în prezent, în ce priveşte derularea procedurii.

Prin decizia nr. 1735/R/21.11.2013  pronunţată în dosarul nr. 4508/108/2012/a2 Curtea de Apel Timişoara, secţia a doua civilă a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2148/8 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4508/108/2012.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2148/8 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4508/108/2012, s-au admis cererile de repunere în termen formulate de creditoarele SC P SRL Cluj Napoca şi  SC N.R. SCS Lipova şi s-a dispus verificarea creanţelor, potrivit dispoziţiilor art. 67 alin.1 din Legea nr. 85/2006 şi eventuala înscriere în tabelul de creanţe, potrivit legii, fixându-se termen pentru continuarea procedurii insolvenţei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 25 februarie 2013, SC P SRL a înregistrat la dosar cerere de repunere în termen pentru înregistrarea declaraţiei de creanţă şi cerere de admitere a creanţei, solicitând repunerea sa în termenul de înscriere la masa credală.

În motivarea cererii, SC P SRL arată că a luat la cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare la data de 18.02.2013 cu ocazia verificării debitoarei în vederea promovării unei acţiuni pentru recuperarea debitului datorat, că verificând stadiul procedurii a constatat că termenul pentru înregistrarea declaraţiilor de creanţă a expirat, că administratorul judiciar i-a comunicat faptul că în lipsa documentelor contabile, a fost în imposibilitate de a identifica creditorii, şi implicit de a-i notifica despre deschiderea procedurii conform prevederilor Codului de procedură civilă.

Creditoarea invocă art. 7 al. 3, art. 61 al. 1 din Legea nr. 85/2006 şi arată că potrivit art. 61 din lege, notificarea tuturor creditorilor se face în baza listei depusă  de debitor în conformitate cu prevederile art. 28 al. 3 statuând asupra faptului că notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă.

Totodată face raportare la prevederile art. 86 Cod procedură civilă, al. 1 şi 3 şi menţionează că deoarece art. 76 din Legea nr. 85/2006 nu oferă la prima vedere nici un remediu procesual creditorului care nu a depus declaraţia de admitere a creanţei până la termenul limită stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei fără să fie în culpă, în principiu i-ar fi imputabilă sancţiunea decăderii din drepturi, totuşi, textul de lege tocmai prin invocarea acestei sancţiuni lasă portiţă deschisă atât creditorului în cauză cât şi judecătorului sindic, în măsura rolului său activ şi a principiului disponibilităţii, să facă apel la cealaltă faţetă a acestei instituţii procesuale, şi anume repunerea în termen, reglementată de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă, conformă cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen trebuind să fie arătate şi motivele împiedicării.

În continuare arată că prin nedepunerea listei creditorilor, listă care trebuia să fie depusă de către debitoare conform prevederilor Legii nr. 85/2006, societatea debitoare a cauzat creditorilor un prejudiciu prin exercitarea cu rea credinţă a prerogativelor sale procesuale, căci dacă nu s-ar repune aceşti creditori în termen s-ar ajunge la situaţia în care debitoarea, în mod deliberat, să influenţeze componenţa tabelului de creanţe.

Prin raportul de activitate depus la dosar de către reprezentanta administratorului judiciar E SPRL la data de 13 mai 2013, s-a arătat că lasă la aprecierea judecătorului sindic modul de soluţionare al cererii de repunere în termen formulată de SC P SRL, urmând ca, în situaţia admiterii cererii să procedeze la modificarea corespunzătoare a tabelului definitiv al creanţelor.

S-a constatat că la data de 15 aprilie 2013, SC N.R. SCS a înregistrat la dosar cerere de înscriere a creanţei în tabelul creanţelor, prin care solicită repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, admiterea creanţei în sumă de 13341,48 lei  şi înscrierea acesteia în tabelul creditorilor SC B  SRL.

În motivare arată că începând cu luna noiembrie 2010, a început derularea relaţiei comerciale cu debitoarea, respectiv i-a livrat marfă cu obligaţia corelativă de achitare a preţului în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii sub sancţiunea perceperii de penalităţi de întârziere de 0,4% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, că relaţia contractuală s-a derulat relativ în termenii conveniţi până la sfârşitul lunii octombrie 2011, când debitoarea înregistra o datorie restantă în sumă de 8188,51 lei şi că toate încercările de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului, inclusiv convocarea la conciliere directă, au rămas fără răspuns, motiv pentru care a formulat o cerere de emitere a unei ordonanţe de plată, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 1320/250/2011 a Judecătoriei Lipova şi care a fost admisă prin Ordonanţa nr. 1101/23.11.2011 pentru sumele de 8188,51 lei – marfă neachitată, 4613,48 lei – penalităţi de întârziere şi 44 lei – cheltuieli de judecată.

În continuare arată că a urmat cererea de executare silită şi constituirea dosarului nr. 46/2012 în cadrul căreia a mai achitat suma de 496 lei cu titlu de avans cheltuieli de executare, că la data de 01.11.2012, executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal se suspendare a executării silite începute în dosar conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 şi i-a restituit titlul executoriu, iar luând legătura cu administratorul judiciar desemnat în cauză, a aflat că urmează să primească de la debitoare situaţiile financiare şi abia după acea dată va trimite notificarea de deschidere a procedurii.

Creditoarea menţionează că la data de 09.04.2013, neprimind nici o notificare de la administratorul judiciar, a luat din nou legătura cu acesta şi a constatat că, deoarece nu are situaţiile financiare complete şi lista cu toţi creditorii, a făcut doar notificarea publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

În şedinţa publică din data de 08 iulie 2013, reprezentanta administratorului judiciar a lăsat la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cererii de repunere în termen formulată de SC N.R. SCS şi nu s-a opus admiterii acesteia dacă creditoarea nu a fost indicată de debitoare în lista creditorilor

Analizând cererile de repunere în termen formulate de SC P SRL şi de SC N.R. SCS, judecătorul sindic a constatat că acestea sunt întemeiate, întrucât debitoarea, respectiv reprezentantul societăţii debitoare, deşi a fost notificat de către administratorul judiciar, nu a predat acestuia actele şi documentele contabile ale societăţii, printre care şi lista creditorilor cu sediile acestor prevăzută de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată.

Aşadar, administratorul judiciar a fost în imposibilitatea de a notifica toţi creditorii debitoarei, printre care şi societăţile comerciale P SRL şi SC N.R. SCS.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic, în considerarea dispoziţiilor art. 103 cod procedură civilă, a admis cererile de repunere în termen formulate de aceste creditoare şi, în baza dispoziţiilor art. 67, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dispus verificarea creanţelor de către practicianul în insolvenţă şi înscrierea în tabelul creanţelor debitoarei dacă acest fapt se va impune, potrivit legii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta AA, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererilor intimatelor de ordinul 2 şi 3 ca tardiv formulate şi nefondate.

În motivare, arată că intimatele promovează cereri în temeiul art. 67 din Legea nr. 85/2006 pentru declararea creanţelor împotriva societăţii gestionate de recurentă, intimata de ordinul 2 nefiind în portofoliu de furnizori/creditori ai societăţii. De asemenea, se pune în discuţie tardivitatea acestor cereri, care sunt făcute după termenul de decădere, astfel instanţa de fond, probabil pe alte criterii decât cele legale, consideră că pot fi repuse aceste cereri în termen, invocând că recurenta nu a pus situaţia creditorilor la dispoziţia lichidatorului, situaţie falsă, ignorându-se astfel prevederile art. 11 al. 2 din Legea nr. 85/2006, invocându-se în mod ciudat faptul că aceste cereri pot duce la soluţionarea recursului în dosarul nr. 4508/108/2012/a1.

Or, în prezenta cauză nu se pune problema de a se putea repune în termen o parte, întrucât sunt reţinute stările de fapt, cum că se cunoştea încă de la data de 01.11.2012, conform procesului-verbal al executorului judecătoresc, că s-a deschis procedura insolvenţei împotriva S.C. B S.R.L.l., astfel nefiind o împrejurare mai presus de voinţa acestora, cum greşit reţine judecătorul sindic.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată SC P SRL Cluj Napoca a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca inadmisibil şi lipsit de interes, iar pe fond, respingerea recursului ca netemeinic şi nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, se arată că prin modificarea Legii 85/2006 - instituită cu începere de la 15 februarie 2013 prin art. 59 din titlul IV din Legea nr. 76/2012 - art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea insolvenţei stipulează - curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11; hotărârile curţii de apel sunt definitive; apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă, în timp ce art. 12 alin. 1 prevede că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Într-adevăr, procedurile de insolventă începute înainte de intrarea în vigoare a Legii 134/2010 rămân supuse prevederilor vechiului Cod de Procedură Civilă, sub aspectul regulilor de desfăşurare a judecăţii; în acest sens, art. 725 alin. 3 stipulează că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. Textul citat - unicul de interes ce reglementează conflictul în timp între legile care prevăd situaţia căilor de atac - reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii. Actul normativ sub imperiul căruia se pronunţă judecătorul sindic în cauzele de insolventă este însă unul special, atât înainte cât şi după 15 februarie 2013 fiind în vigoare dispoziţiile Legii 85/2006.

În măsura în care art. 3 din Legea 76 reglementează modul de aplicare în timp a Noului Cod de Procedură Civilă, iar nu şi al altor legi speciale, este de imediată aplicare prevederea art. 12 din Legea 85/2006, conform căreia hotărârile judecătorului sindic sunt susceptibile a fi atacate, începând cu 15 februarie 2013, numai cu apel.

De altfel, doctrina şi jurisprudenţa au fost constante, timp de un secol, în a aprecia că singura lege aplicabilă condiţiilor de fond şi de formă a hotărârii judecătoreşti este legea în vigoare la data pronunţării ei, întrucât - pentru părţile în proces - are valoarea unui contract încheiat în acel moment; prin urmare, dreptul relativ la exercitarea căii de atac rămâne stabilit de aceeaşi lege, întrucât admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii, de o manieră de care nici o cale de atac nouă nu poate rezulta dintr-o lege anterior abrogată.

Faţă de aspectele învederate mai sus, hotărârea pronunţată de judecătorul sindic, ulterior datei de 15 februarie 2013, este susceptibilă numai de apel - indiferent dacă procedura este declanşată înainte sau după data de referinţă amintită, drept pentru care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

Se arată că recursul promovat de dna AA este lipsit de interes. Astfel, aşa cum se reţine şi în literatura de specialitate condiţia interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mişcare a acţiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită.

Printr-o simplă verificare a cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească interesul (să fie legitim, să fie personal şi direct, să fie născut şi actual) instanţa va observa că în speţă acestea nu sunt întrunite în mod cumulativ; astfel calea de atac promovată nu denotă "folosul practic" urmărit şi nici interesul juridic, respectiv prejudiciul la care s-ar expune recurenta dacă nu ar fi exercitat această cale de atac.

S-a apreciat în consecinţă că interesul promovării unei acţiuni sau căi de atac nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal si direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru cel care a pus în mişcare acţiunea civilă sau a exercitat calea de atac.

În acest sens se impune o analiză detaliată a situaţiei:

Prin obiectul acţiunii formulate SC P SRL Cluj Napoca a solicitat repunerea societăţii în termenul de înscriere la masa credală şi înscrierea sa în tabelul creanţelor,

Finalitatea litigiului, respectiv a cererilor mai sus menţionate, este dobândirea de către societatea P SRL a dreptului de a participa la distribuirea eventualelor fonduri obţinute din lichidarea societăţii B SRL şi din încasarea de creanţe tot în numele societăţii, în calitate de creditor chirografar.

În opoziţie cu interesul justificat de SC P SRL Cluj Napoca - dna AAL, în calitate de administrator special probabil, nu dovedeşte prin calea de atac promovată interesul.

În consecinţă solicită admiterea excepţiei invocate şi respingerea recursului ca lipsit de interes.

Pe fondul cauzei, în opinia creditoarei intimate SC P SRL Cluj Napoca, recursul este netemeinic şi nefondat

Recurenta invocă în motivarea recursului promovat inexistenţa societăţi Pieră SRL "în portofoliul de furnizori/creditori ai societăţii".

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la inexistenta societăţii P în portofoliul de creditori, acestea sunt neprobate. Raportat la facturile, chitanţele, extrasul de cont şi contractul depuse de intimată în probaţiune recurenta ar fi trebuit să facă dovada achitării sumelor datorate prin prezentarea unor chitanţe sau a unui extras de cont. În absenţa acestora nişte simple afirmaţii nu pot face dovada contrară stării de fapt reţinută prin înscrisurile depuse.

Referitor la tardivitatea cererii societăţii intimate, invocată de recurentă, fără însă a motiva afirmaţia, se arată că judecătorul sindic în mod corect a reţinut în motivarea sentinţei că în cauză debitoarea, respectiv reprezentantul societăţii debitoare, deşi a fost notificat de către administratorul judiciar nu a predat acestuia actele şi documentele contabile ale societăţii, nici lista creditorilor cu sediile acestora prevăzută de art. 28 alin.1 din Legea 85/2006 modificată.

Administratorul judiciar fiind în imposibilitatea de a notifica toţi creditorii debitoarei, printre care şi societatea P SRL, conform prevederilor Codului de Procedură Civilă (art. 61, art. 28 alin. 3 şi art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 modificată), în considerarea dispoziţiilor art. 103 Cod pr.civ. cererea de repunere în termenul de înscriere la masa credală este întemeiată şi a fost în mod judicios soluţionată de judecătorul sindic.

Afirmaţiile recurentei în sensul că judecătorul sindic, cu ocazia soluţionării cererii societăţii intimate, ar fi ignorat prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 demonstrează necunoaşterea de către recurentă a prevederilor legale, judecătorul sindic soluţionând în mod judicios cererea societăţi în baza atribuţiilor conferite de legea specială.

În ceea ce priveşte ultimul paragraf al recursului prin care se invocă un proces-verbal întocmit de un executor judecătoresc subliniază faptul că SC P SRL Cluj Napoca nu avea cunoştinţă, nu a fost şi nu este parte în nici un dosar de executare silită, drept pentru care solicită a se observa că alegaţiile respective nu au nici o legătură cu societatea P SRL.

E SPRL Arad în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC BSRL, a depus note de şedinţă prin care solicită a se constata lipsa calităţii procesuale active şi lipsa de interes a recurentei, iar în cazul respingerii excepţiilor, pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în tot a dispozitivului sentinţei recurate.

În motivare, arată că potrivit art. 73 şi 75 din Legea 85/2006, constatarea creanţelor, în speţă a admiterii cererilor de repunere în termen şi ulterior înscrierea în tabelul creanţelor, se poate face de către debitor, creditori şi orice parte interesată. Ori, recurenta nu deţine în procedura inslvenţei nici o calitate – nu a fost desemnată administrator special, nu este creditor al societăţii şi nu face dovada interesului în procedură, în condiţiile în care pe calea sentinţei recurate se configurează masa credală a societăţii, fără legătură cu patrimoniul personal al recurentei.

Ţinând cont de lipsa calităţii procesuale active a recurentei, intimatul apreciază că acţiunea acesteia este şi lipsită de interes, recurenta nejustificând un interes personal şi actual în modul de structurare a masei credale a debitoarei SC B SRL, cu atât mai mult cu cât, o eventuală acţiune în antrenarea răspunderii personale a recurentei, care ar putea justifica un eventual interes, este deja soluţionată irevocabil în dosarul nr. 4508/108/2012/a1.

Pe fondul cauzei, arată că deschiderea procedurii insolvenţei a avut loc în baza sentinţei nr. 1821/01.09.2012, sentinţă prin care s-a stabilit termen de depunere a declaraţiilor de creanţă data de 26.10.2012. Deşi s-a solicitat fostului administrator judiciar AAL punerea la dispoziţie a documentelor prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, aceasta a transmis în data de 15.10.2012 doar două contracte comerciale, cu menţiunea „urmează să transmit restul documentelor”.

După expirarea termenului de depunere a declaraţiilor de creanţă, s-a comunicat şi lista creditorilor, astfel că cea mai mare parte a creditorilor să ajungă să solicite înscrierea la masa credală în afara termenului stabilit, dat fiind că s-a efectuat doar notificarea publică.

Având în vedere această situaţie, creată chiar de recurentă, administratorul judiciar nu s-a opus repunerii în termen a creanţelor respective iar judecătorul sindic a admis cererile celor doi creditori.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza excepţiilor invocate de către administratorul judiciar E SPRL Arad, Curtea constată următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de administratorul statutar al debitoarei, Curtea constată că administratorul judiciar al acesteia a renunţat la a mai susţine excepţia respectivă la ultimul termen de judecată, aşa cum rezultă din practicaua acestei decizii, astfel încât Curtea urmează a analiza excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului social AAL, invocată de practicianul în insolvenţă.

Curtea reţine că AAL, deşi a deţinut calitatea de administrator statutar al societăţii SC B SRL nu a fost desemnată şi administrator special al acesteia după deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 18 din Legea insolvenţei nr. 85/2006, astfel încât de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi desemnarea pe seama debitoarei a unui administrator judiciar, mandatul său a încetat potrivit art. 3, alin.30 din Legea insolvenţei.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea insolvenţei, contestarea creanţelor se poate face doar de debitori, creditori şi orice parte interesată în ce priveşte creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe, ori administratorul statutar al debitoarei care a deţinut această calitate până la intrarea în insolvenţă a societăţii, nu mai justifică calitatea de parte interesată, în prezent, în ce priveşte derularea procedurii.

Astfel fiind, având în vedere că în speţă AAL nu are calitate procesuală activă, nu se mai impune analizarea excepţiei lipsei de interes invocată de administratorul judiciar, motiv pentru care se va  respinge recursul petentei AAL, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare