Plângere contravenţională

Prin decizia civilă nr. 29A din 25.09.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 3349/55/2013, a fost admis apelul declarat de petentă împotriva sentinţei  civile nr. 3789 din 20.05.2013 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 3349/55/2013, a fost schimbată această hotărâre în tot, în sensul că s-a admis plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenţie încheiat de intimată, pe care l-a anulat.

În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că în mod greşit a concluzionat instanţa de fond cum că societatea petentă se face vinovată de săvârşirea contravenţiei care i se impută prin actul juridic sancţionator câtă vreme raportat la lucrările dosarului, probatoriul cu înscrisuri administrat în faţa sa şi susţinerile şi criticile din plângerea introductivă de instanţă şi respectiv apărările în fond ale pârâtei, toate acestea dezbătute în condiţii de contradictorialitate, ar fi trebuit să ajungă tocmai la o concluzie contrară şi anume că fapta ce i se impută părţii petente nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei redată în actul juridic sancţionator.

În concret probatoriul învederează temeinicia susţinerilor petentei apelante în conformitate cu care la stabilirea caracterului contravenţional în discuţie intimata a ignorat prevederile art. 16 lit.f, h şi i din OG 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă; astfel produsele indicate de către legiuitor care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 lit.f din actul normativ menţionat mai înainte au un caracter exemplificativ – enunţiativ şi nicidecum unul expres – limitativ, neputând fi acceptată ideea că prin normele metodologice de aplicare ale ordonanţei sus menţionate se poate adăuga la lege şi în orice caz intimata nu a putut combate cu succes susţinerile petentei referitoare la faptul că, cum de altfel rezultă convingător şi din documentele emise de furnizor, aceasta a achiziţionat o cantitate semnificativă de ulei marca „Proxi” care nu a fost vândută potrivit estimărilor comerciale astfel încât  a ajuns să înregistreze la momentul evidenţiat un stoc considerabil de ulei, motiv pentru care s-a luat decizia comercială de a vinde produsul respectiv la un preţ promoţional.

Sub un alt aspect, referitor la incidenţa în cauză a  prevederilor art. 16  lit.h din acelaşi act normativ s-a dovedit de o manieră concludentă în cauză că şi alţi agenţi economici ce  operează pe piaţa românească de retail au practicat în aceeaşi perioadă preţuri similare pentru produse similare, iar printr-o interpretare logică, teleologică şi sistematică a prevederilor în materie trebuia să ajungă instanţa de fond la concluzia că legiuitorul a vizat caracteristicile produsului iar nu denumirea mărcii aşa încât nu prezintă relevanţă aspectul învederat de către intimată cum că este invocat un alt tip de ulei decât uleiul comercializat de către contravenientă, cu atât mai mult cu cât marca „Proxi” este marcă înregistrată a societăţii petente iar produsele prezentate sub această denumire sunt comercializate exclusiv în magazinele Profi, după cum nu prezintă relevanţa preconizată de către intimată împrejurarea că pentru fapta pretins săvârşită în Arad se invocă preţuri practicate în alte oraşe câtă vreme preţurile de vânzare sunt stabilite la nivel central iar zona comercială poate fi definită ca circumscripţia teritorială în care un agent economic î-şi desfăşoară activitatea.

Nu în ultimul rând sub aspectul incidenţei şi a dispoziţiilor art. 16 lit.i din OG nr. 99/200, întrunesc toate condiţiile generale de admisibilitate a probelor sub aspectul pertinenţei, utilităţii şi concludenţei dovezilor administrate de către partea petentă şi din care se poate desprinde concluzia afirmată şi de către aceasta cum că la stabilirea preţului de vânzare cu amănuntul al uleiului marca amintită societatea a avut în vedere trendul descendent al preţului uleiului pe piaţă iar o probă a faptului că preţul pe piaţă al produsului este într-o continuă scădere o constituie tocmai preţul de reaprovizionare diminuat, aşa încât pentru toate considerentele expuse mai sus trebuie să se concluzioneze în sensul că fixarea de către petentă a preţului de vânzare sub valoarea de achiziţie este permisă în conformitate cu dispoziţiile speciale derogatorii edictate de către legiuitor şi menţionate mai sus.

Cu alte cuvinte s-a reţinut finalmente de către instanţa de apel că stabilirea preţului de vânzare la produsul deja amintit s-a realizat de către petentă în baza unei strategi comerciale aplicate pe întreg teritoriul ţării avându-se în vedere stocul considerabil de ulei de floarea soarelui nevândut la finele ianuarie 2013 şi posibilitatea pe care legea o oferă comercianţilor de a se alinia la preţul practicat de ceilalţi comercianţi din aceeaşi zonă comercială pentru acelaşi produs, de a vinde sub preţul de achiziţie produse care în termen de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute precum şi în cazul când preţurile de reaprovizionare s-au diminuat.

Domenii speta

Spete similare