Cerere având ca obiect anularea unui proces verbal de contravenţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 10 alin.1 lit. d şi art. 11 alin. 1 lit. d din oug nr. 28/1999, prin care contravenientului i-au fost aplicate următoarele sancţiuni: amenda contravenţional

Extras hotărâre:

Prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2017, pronunţată în dos. nr. .../.../2016 al Judecătoriei Satu Mare, instanţa de fond a admis plângerea contravenţională formulată de către petenta A SRL cu sediul situat în ......., având codul unic de înregistrare fiscală ......, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. .... împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr.1 în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu sediul  în ......

A anulat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 1 întocmit de către intimată.

A obligat intimata la plata în favoarea petentei a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 1 (f.22) petenta a fost sancţionată contravenţional, în temeiul art. 11 alin.1 lit. d din OUG nr.28/1999, cu amenda contravenţională în cuantum de 12.500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 alin.1 lit.dd din OUG nr.28/1999. De asemenea, cu titlu de sancţiune complementară, în temeiul art. 11 alin.1 lit.d pct.i din OUG nr. 28/1999, a fost confiscată suma de 352.766,76 lei, reprezentând încasări realizate în perioada de suspendare de suspendare de 3 luni (ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015).

În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reţinut faptul că în data de ZZ.LL.2016, orele ..., o echipă de inspectori antifraudă s-a deplasat la sediul social al petentei, cu ocazia verificărilor constatându-se faptul că operatorul economic a continuat activitatea comercială desfăşurată la gestiunea terasă şi sală situată la sediul social în condiţiile în care a fost dispusă suspendarea activităţii prin procesul-verbal seria DGAF nr. 2 din ZZ.LL.2014. În fapt, în data de ZZ.LL.2016 cu ocazia unui control efectuat de inspectorii antifraudă, s-a dispus suspendarea activităţii desfăşurate în incinta unităţii terasă pe o durată de 3 luni în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordonanţa nr. 2/2001 şi a Sentinţei civile nr. .../.../.. pronunţată în şedinţa publică din ZZ.LL.2015, decizie titlu executoriu, iar contribuabilul avea obligaţia de a suspenda în mod voluntar activitatea desfăşurată la terasă şi sală. Ca urmare a controlului efectuat în data de ZZ.LL.2016 s-a constatat că societatea nu s-a conformat hotărârii instanţei de a dispune suspendarea activităţii în perioada respectivă, utilizând AMEF cu seriile 3 şi seria 4, încasând suma de 352.766,76 lei, conform raporturilor periodice lunare. Fapta constituie contravenţie săvârşită în perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015 prin încălcarea prevederilor OUG nr.28/1999.

Art. 10 alin.1 lit. dd din OUG nr. 28/1999 prevede faptul că „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru”. De asemenea art. 11 alin.1 lit. d din OUG nr. 28/1999 prevede faptul că contravenţia prevăzută de art. 10 alin.1 lit. dd se sancţionează cu amenda în cuantum de 12.500 lei şi confiscarea sumelor încasate.

Instanţa de fond a constatat că plângerea contravenţională a fost formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001.

Conform art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, “lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.”

 Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţa de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa a apreciat că  acesta este legal întocmit, neidentificându-se niciuna dintre deficienţele procesului-verbal care să atragă nulitatea acestuia, în conformitate cu dispoziţia legală antemenţionată.

Instanţa a constatat faptul că prin procesul-verbal seria DGAF nr. 5 (f.32-33), în temeiul art. 11 alin.1 lit. b din OUG nr. 28/1999, petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999. Totodată, cu titlu de sancţiune complementară, s-a dispus, în temeiul art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999 suspendarea activităţii unităţii verificate pe o perioadă de 3 luni de zile, începând cu data de ZZ.LL.2014. Controlul a fost efectuat la unitatea din ..., aparţinând petentei.

Prin Sentinţa civilă nr. .../2014 pronunţată la data de ZZ.LL.2014 de către Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2014 a fost admisă în parte plângerea contravenţională formulată de către petentă împotriva procesului-verbal seria DGAF nr. 5/ZZ.LL.2014 cu sancţiunea avertismentului, s-a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale în cuantum de 8.000 lei cu sancţiunea avertismentului şi a fost înlăturată sancţiunea complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 luni.

Prin Decizia civilă nr..../.../CA pronunţată la data de ZZ.LL.2015 de către Tribunalul Satu Mare (f.54-61) a fost admis apelul declarat de către intimată şi schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost menţinută sancţiunea complementară a suspendării activităţii pentru o perioadă de 3 luni, aplicată prin procesul-verbal contestat.

Instanţa a avut în vedere faptul că situaţia juridică a procesului-verbal seria DGAF nr. 5 întocmit de către intimată la data de ZZ.LL.2014 a fost stabilită în mod definitiv prin Decizia civilă nr..../.../... pronunţată la data de ZZ.LL.2015 de către Tribunalul Satu Mare, astfel că în prezenta cauză nu se mai pot face aprecieri cu privire la legea contravenţională mai favorabilă raportat la modificările aduse art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999 între data de ZZ.LL.2014 şi ZZ.LL.2016. Astfel, legea contravenţională mai favorabilă se apreciază în funcţie de modificările legislative intervenite între data constatării unei presupuse contravenţii şi data judecării definitive a plângerii contravenţionale formulate.

În situaţia în care ar interveni o lege contravenţională mai favorabilă ulterior rămânerii definitive a hotărârii care a vizat plângerea contravenţională şi până în momentul punerii în executare a sancţiunilor aplicate, partea interesată ar putea urma o procedură specială prevăzută de C.proc.civ. pentru a invoca intervenţia unei eventuale legii contravenţionale mai favorabile.

În ceea ce priveşte fapta contravenţională care a fost sancţionată prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, între momentul constatării acesteia şi momentul pronunţării prezentei hotărâri nu au intervenit modificări legislative cu privire la elementele constitutive ale acesteia sau cu privire la tratamentul sancţionator.

În ceea ce priveşte prescripţia aplicării sancţiunii, instanţa a avut în vedere art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001 care prevede faptul că „aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”. Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin.1 curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”. Prin procesul-verbal contestat s-a reţinut faptul că petentul a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 10 lit. dd din OUG nr. 28/1999 ce constă în continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru, fapta fiind săvârşită în intervalul ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015. Prin procesul-verbal seria DGAF nr. 5 întocmit de către intimată la data de ZZ.LL.2014, s-a dispus suspendarea activităţii petentei pe o perioadă de 3 luni, iar plângerea formulată împotriva acestui act administrat a fost soluţionată definitiv la data de ZZ.LL.2015. Analizând elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. dd din OUG nr. 28/1999, instanţa constată faptul că prin însăşi natura sa, contravenţia implică încălcarea unei obligaţii legale în timp. Instanţa reţine faptul că contravenţia prevăzută la art. 10 lit. dd din OUG nr.28/1999 este o contravenţie continuă care, conform procesului-verbal contestat, a încetat la data de ZZ.LL.2015.

Instanţa a reţinut faptul că termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale curge de la de ZZ.LL.2015. Instanţa a constatat faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de ZZ.LL.2016, deci după trecerea unei perioade de timp mai lungi de 6 luni. Astfel, instanţa a constat faptul că în prezenta cauză a intervenit prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale.

Argumentul intimatei în sensul că în cauză sunt incidente prevederile art. 110 din Legea 207/2015 este neîntemeiat, deoarece acestea privesc o altă situaţie juridică. Astfel, instanţa a apreciat faptul că în vederea verificării respectării termenului prevăzut de lege în care se poate aplica o sancţiune contravenţională devin incidente prevederile art. 13 alin.1 din OG 2/2001.

În ceea ce priveşte modul de executare a sancţiunii complementare a suspendării activităţii petentei, aplicată prin procesul-verbal seria DGAF nr. 5, dispoziţiile art. 40 din OG 2/2001 prevăd faptul că „executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face potrivit dispoziţiilor legale”.

Potrivit art. 124 din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 „1)Suspendarea activităţii unităţilor agenţilor economici contravenienţi se face în baza proceselor-verbale încheiate de echipe de control, constituite la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi la nivelul Gărzii Financiare, formate din 2 inspectori şi, respectiv, 2 comisari. 2) Pe toata durata de suspendare a activităţii unitatea va fi sigilată. Sigilarea se efectuează de către echipa de control constituită potrivit alin. 1, începând cu data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei. 3) Concomitent cu sigilarea unităţii se afişează la loc vizibil anunţul "Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale". Anunţul va fi scris cu litere de tipar având înălţimea minimă de 10 cm 6) Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii unităţii respective organele de control vor urmări conformarea utilizatorului cu sancţiunea primită”.

Interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 124 din HG 479/2003, privind aplicarea procedurii de punere în executare a măsurii suspendării activităţii societăţii doar în cazul contravenţiilor privind nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale – rezultată din menţiunile care ar trebui să fie cuprinse în titlul anunţului - nu poate fi primită, prevederile de la alin. 1 si 2 având caracter general.

Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999, forma în vigoare la momentul rămânerii definitive a plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal prin care a fost dispusă măsura suspendării activităţii petentei pe o perioadă de 3 luni „Pe durata de suspendare a activităţii, unitatea este sigilată de echipa de control constituită potrivit legii. Concomitent cu sigilarea unităţii, se afişează la loc vizibil un anunţ cu privire la această situaţie. Anunţul va fi scris cu litere de tipar având înălţimea minimă de 10 cm.”. Având în vedere faptul că această dispoziţie legală consacră procedura de punere în executare a sancţiunii complementare a suspendării, instanţa apreciază că este o normă de imediată aplicare, fiind incidentă şi în situaţia în care măsura complementară a fost dispusă la un moment anterior intrării sale în vigoare. De asemenea, pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că sunt incidente normele Ordinului nr.218/2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a activităţii.

Instanţa a constatat că aceste prevederi legale impun o serie de obligaţii în sarcina intimatei în vederea punerii în executare a măsurii complementare a suspendării activităţii unui agent economic. Instanţa apreciază faptul că pot fi întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 alin.1 lit. dd din OUG nr.28/1999 în măsura în care intimata şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte punerea în executare a măsurii suspendării activităţii unui agent economic. Or,  în prezenta cauză intimata nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligaţii astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. Mai mult, din declaraţia martorului B (f.35) a reieşit faptul că nu a fost aplicat nici un sigiliu la punctul de lucru al petentei.

Rolul dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 şi ale art. 124 din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 este acela de a atrage atenţia agentului economic şi terţilor că a fost pusă în executare o măsură complementară împotriva agentului economic.

În ceea ce priveşte argumentul intimatei în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din OG 2/2001, în sensul că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără o altă formalitate, instanţa face distincţie între dispunerea unei măsuri şi punerea sa în executare. Astfel, pot fi puse în mod temeinic în executare sancţiunile contravenţionale dispuse printr-un proces-verbal neatacat cu plângere în termenul de 15 zile prevăzut de lege, precum şi sancţiunile dispuse printr-un proces-verbal contestat, dar a cărui efecte au fost menţinute printr-un hotărâre judecătorească definitivă. Însă în ceea ce priveşte punerea în executare, derogând de la regulile consacrate de dreptul comun, respectiv de la prevederile art.622 alin.1 C.proc.civ, instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte sancţiunea complementară a suspendării activităţii unui agent economic aplicată  ca urmare a săvârşirii contravenţiei sancţionate prin  procesul-verbal seria  DGAF nr. 5, intimata are obligaţia de a efectua anumite operaţiuni. Din analiza dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa reţine că dispoziţiile art. 124 din HG 479/2003, ale art. 11 alin.3 din OUG nr. 28/1999 şi ale Ordinului nr. 218 din 27 februarie 2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a activităţii, instituie tocmai procedura de punere în executare a pedepsei complementare de suspendare a activităţii societăţii petente, aplicată prin procesul verbal de contravenţie, procedură ce impune în sarcina intimatei luarea unor măsuri în vederea executării acestei sancţiuni complementare.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 34 alin.1 din OG 2/2001 a admis plângerea contravenţională formulată de către petenta A SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr.1 în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 1 întocmit de către intimată.

În ceea ce priveşte cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, faţă de prevederile art. 453 alin.1 C.proc.civ., instanţa a obligat-o pe intimată la plata în favoarea petentei a sumei de 20 de lei (f.183).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata, solicitând instanţei de control judiciar admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate si respingerea plângerii ca neintemeiata, arătând în motivarea căii de atac promovate următoarele:

Critica hotărârea instanţei de fond, intrucat soluţia pronunţata este nelegală având în vedere că s-a făcut o interpretare greşită a probelor şi o interpretare greşită a legii.

Astfel, apreciază ca, in mod greşit instanţa de fond a reţinut ca a intervenit prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale.

Critica soluţia pronunţata de instanţa de fond, având in vedere următoarele considerente:

In acest sens, învederează instanţei de apel ca, fapta este continua astfel ca, societatea avea obligaţia de a suspenda activitatea pe o perioada de 3 luni, incepand cu data de ZZ.LL.2015, insa faptul ca aceasta nu a procedat la suspendarea activităţii nu inseamna ca fapta s-a epuizat la data de ZZ.LL.2015, pentru ca instanţa de fond sa considere ca de la aceasta data incepe sa curgă termenul de prescripţie.

Astfel, aceasta avea in continuare obligaţia de a suspenda activitatea pe o perioada de 3 luni, fapta fiind continua, iar momentul epuizării acesteia este momentul in care intimata -petenta ar fi suspendat activitatea, după caz, momentul constatării faptei de către organul de control.

Totodată, invederează instanţei de apel si dispoziţiile art. 13 alin.2 din OG nr.2/2001, potrivit cărora in cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei, insa, asa cum a arătat, fapta a fost continua, săvârşirea acesteia nu a încetat, astfel ca nu se poate retine ca a intervenit termenul de prescripţie.

Or, in speţa de fata constatarea faptei a fost făcuta la data ZZ.LL.2016, motiv pentru care nu se poate retine, asa, cum, in mod greşit, a indicat instanţa de fond, ca ar fi intervenit prescripţia.

In ceea ce priveşte situaţia de fapt constatata, invederează instanţei de apel ca, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria DGAF nr. 1/ZZ.LL.2016 s-a reţinut că operatorul economic a încălcat prevederile OUG. nr. 28/1999 republicată.

Astfel, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria DGAF nr. 5/ZZ.LL.2014 s-a reţinut în sarcina intimatei-petente săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată şi s-a aplica: atât sancţiunea principală a amenzii cât şi cea complementară a suspendării activităţi unităţii pentru o perioadă de 3 luni începând cu data de ZZ.LL.2014, ocazie cu care s-a constatat suma de 358 lei nemarcată.

Împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei s-a formulat plângere, care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. .../.../..., pronunţată de; Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. .../.../2014, rămasă definitivă la data de ZZ.LL.2015, iar începând cu data de ZZ.LL.2015, pentru o perioadă de 3 luni societatea ar fi trebuit să suspende activitatea de la .... situat în localitatea ..., apreciind că măsură suspendării se impunea a fi executată fără nicio formalitate şi fără intervenţia inspectorilor ANAF.

Aşa cum a arătat mai sus, măsura complementară a suspendării activităţii s-a dispus pentru .... de la sediul social din ... .

Potrivit art. 31 (3) şi art. 34 (2) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea suspendă, executarea" iar" apelul suspendă executarea hotărârii" coroborat cu art. 37 "procesul-j verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate", reiese fără echivoc că petenta avea obligaţia de a se supune dispoziţiilor inspectorilor antifraudâ, respectând soluţia definitivă a instanţei şi a suspenda în mod voluntar activitatea unităţii pe o perioadă de trei luni, nu asa cum, in mod eronat, susţine aceasta ca nu avea obligaţia de a suspenda in mod voluntar activitatea.

Prin urmare, având în vedere faptul că instanţa a păstrat sancţiunea complementara dispusa prin PVCSC seria DGAF nr. 5/ZZ.LL.2014, Decizia nr. .../.../.., a devenit titlu executoriu în conformitate cu prevederilor Legii contenciosului administrativ şi fiscal nr. 554/2004 care prevede la art. 22 - «Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii» iar la Cap. IV 4 Dispoziţii tranzitorii şi finale la Art. 28 - Completarea cu dreptul comun alin. (1) «Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă...».

Codul de Procedură Civilă prevede la art. 435 alin (1) «Hotărârea judecătorească este obligatorie», iar. la art. 632 alin (2) «Constituie titluri executorii ... hotărârile definitive...» precum si la art. 634 alin (2) «HOTĂRÂRILE PREVĂZUTE LA ALIN. (1) DEVIN DEFINITIVE LA DATA EXPIRĂRII TERMENULUI DE EXERCITARE A APELULUI ORI  RECURSULUI SAU, DUPĂ CAZ, LA DATA PRONUNŢĂRII.

Astfel, ţinând cont de aceste prevederi legale, rezultă fără echivoc, faptul ce Decizia nr. ... pronunţată de către Tribunalul Satu Mare la data de ZZ.LL.2015 constituie titlu executoriu pentru executarea obligaţiilor de către societatea comerciale A SRL, începând cu data rămânerii definitive.

În concluzie, efectele juridice ale actului întocmit de inspectorii antifraudă fiind suspendate pe întreaga perioadă a judecării cauzei, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii Tribunalului Satu Mare, societatea comercială avea obligaţia de a suspenda pe o perioadă de trei luni activitatea la punctul de lucru, începând cu data de ZZ.LL.2015.

Ţinând cont de aspectul precizat şi urmare a controlului operativ şi inopinat efectuat în data de ZZ.LL.2015, s-a constatat faptul că, intimata-petenta nu a respectat hotărârea definitiva nr. .../ZZ.LL.2015 pronunţata de Tribunalului Satu Mare, intimata-petenta fiind pasibila de o noua sancţiune.

Astfel, prin procesul verbal contestat, intimata-petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţionala in suma de 12.500 lei si s-a confiscat suma de 352.766,76 lei, reprezentând incasari realizate in perioada de trei luni cuprinsa intre ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015.

De asemenea, apelanta-intimată apreciază ca in mod greşit instanţa de fond a reţinut ca in cauza sunt incidente normele Ordinului nr. 218/2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a activităţii.

Ordinul nr.218/2015, se aplica doar pentru faptele pentru care legea prevede ca sancţiunea complementara se aplica de la data constatării faptei dar si in acest caz sunt stabilite excepţii.

Solicită instanţei de apel sa aibă in vedere si dispoziţiile art. 12 alin. 4 din OUG nr. 28/1999, potrivit cărora plângerea nu suspenda executarea in cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) si cc).

Astfel, cu privire la legislaţia aplicata, rugam instanţa de apel sa constate că, în perioada ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2016, dispoziţiile OUG nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale s-a modificat de mai multe ori, astfel, că s-a aplicat legislaţia în vigoare la data constatării contravenţiei.

Prin urmare, inspectorii antifrauda fiscala nu aveau obligaţia de a aplica niciun sigiliu la punctul de lucru al intimatei-petente pentru care s-a dispus suspendarea activităţii, intrucat la acel moment nu exista obligaţia luării unor masuri in vederea executării acestei sancţiuni complementare.

De asemenea, in mod eronat, instanţa de fond in considerentele hotărârii atacate, invoca prevederile HG nr.479/2003 si considera ca dispoziţiile art.1 si 2 au caracter general.

In acest sens, solicită instanţei de apel sa constate ca hotărârea menţionata reglementează doar situaţia in care operatorii economici nu deţin aparat de marcat, or, in cazul de fata intimata-petenta a avut aparat de marcat, insa nu a emis bonuri fiscale potrivit dispoziţiilor legale, situaţie in care in mod cert nu se poate face aplicabilitatea prevederilor HG nr. 479/2003.

Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecata, solicita instanţei de apel sa constate ca, in cauza nu sunt intrunite condiţiile prevăzute de art. 452 si art. 453 C. proc.civ.

Mai mult, inspectorii antifrauda fiscala nu au făcut decât sa aplice si sa respecte dispoziţiile legale in materie in vigoare.

În drept apelanta-intimată a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm Cod procedura civila, OUG nr. 28/1999.

Prin întâmpinare (filele 11-15) intimata-petentă solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivare arată că sentinţa civilă apelată este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legate incidente cauzei deduse judecăţii, este judicios motivată, inclusiv în acord cu hotărârile de practică judiciară depuse  la dosarul cauzei, precum şi cu probele administrate, exclusiv, la solicitarea petentei.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească atacată, prima instanţă a avut în vedere faptul că, pe de o parte, a intervenit prescripţia dreptului de a dispune aplicarea sancţiunii contravenţionale şi, pe de altă parte că, potrivii prevederilor art. 124 din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 28/1999 prevăd o procedură strictă de punere în aplicare a sancţiunii complementare a suspendării activităţii unui agent economic, procedură care, în cazul de faţă nu a fost respectată, în ciuda faptului că prevederile legale care o consacră au un caracter imperativ, deci obligatoriu. Or, din probele dosarului rezultă că nu a fost aplicat nici un sigiliu de către apelantă la punctul de lucru a cărui activitate a fost suspendată benevol de intimata-petentă.

Astfel, a arătat că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. din O.U.G. nr. 28/1999.

Conform art. 10 lit. dd) din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenţie „continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru." Atunci când organele de control au reţinut în că ar fi săvârşit această contravenţie au susţinut următoarele: „în data de ZZ.LL,2016, orele ..., echipa de inspectori antifrandă s-a deplasat la sediul social al societarii A S.R.L. situat în .... Cu ocazia verificărilor s-a constatat că agentul economic a continuat activitatea comercială desfăşurată la gestiunea terasă şi sală situată la sediul social, în condiţiile în care suspendarea activităţii a fost dispusă prin P.V.S.C.S. seria D.G.A.R nr. 5 din ZZ.LL.2014. În fapt, în data de ZZ.LL.2016, cu ocazia unui control efectuat de inspectorii autifraudă, s-a dispus suspendarea activităţii desfăşurate în incinta unităţii terasă pe o durată de 3 luni în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordonanţa nr. 2/2001 şi a sentinţei civile nr. .../.../... pronunţata în şedinţa publică din ZZ.LL.2015» decizie titlu executoriu, iar contribuabilul avea obligaţia de a suspenda în mod voluntar activitatea desfăşurată la terasa şi sală. Ca urmare a controlului efectuat azi ZZ.LL.2016 s-a constatat că societatea nu s-a conformat hotărârii instanţei de a dispune suspendarea activităţii în perioada respectivă a utilizat AMEF cu seriile 3 şi seria 4, încasând suma de 352.766,76 lei conform raporturilor periodice lunare. Fapta constituie contravenţie săvârşită în perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015 prin încălcarea prevederilor OUG 28/1999 - rep."

Din cele menţionate rezultă două aspecte care sunt în afara legii: primul constă în aceea că ar fi avut obligaţia suspendării activităţii unităţii .... „în mod voluntar", iar al doilea constă în aceea că nu s-a „conformat hotărârii instanţei de a dispune suspendarea activităţii.." în cuprinsul normei de incriminare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. dd) din O.U.G. nr. 28/1999 nu se vorbeşte despre vreo obligaţie de suspendare în mod voluntar activităţii, după cum nu se încriminează nici fapta constând în aceea că făptuitorul „nu s-a conformat hotărârii instanţei de a dispune suspendarea activităţii."

Este de domeniul evidenţei că legiuitorul atunci când a incriminat ca şi contravenţie fapta menţionată la art. 10 lit. dd) din O.U.G. nr. 28/1999 a avut în vedere continuarea livrării de bunuri şi a prestării de servicii după suspendarea activităţii agentului economic în punctul de lucru ca nerespectare a sancţiunii complementare prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. c}pct. vii. Or măsura complementară menţionată, conform prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 2/2001 executarea sancţiunilor complementare se face conform legii. Or, în cazul nostru executarea sancţiunii complementare prevăzute de art. 11 alin, 1 lit. e) pct. vii) trebuia să se execute în conformitate cu prevederile H,G 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţi: a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în M.of. nr. 319 din 12 mai 2003, republicată în M.of, nr. 348 din 25 aprilie 2005, modificată şi completată, care la art. 124 prevede:

„ (1) Suspendarea activităţii unităţilor agenţilor economici contravenienţi se face în baza proceselor-verbale încheiate de echipe de control, constituite la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi la nivelul Gărzii Financiare, formate din 2 inspectori şi, respectiv, 2 comisari.

(2)Pe toată durata de suspendare a activităţii unitatea va fi sigilată. Sigilarea se efectuează de către echipa de control constituită potrivit alin. (1), începând cu data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei,

(3)Concomitent cu sigilarea unităţii se afişează la loc vizibil anunţul „Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale". Anunţul va fi scris cu litere de tipar având înălţimea minimă de 10 cm.

(4) În cazul activităţilor cu caracter ambulant, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la reţinerea autorizaţiei de funcţionare a agentului economic contravenient, eliberată de autorităţile administraţiei publice locale pentru această activitate.

(5)În cazul activităţilor de taximetrie, o dală cu încheierea procesului-verbal de control seva proceda la suspendarea sau la anularea autorizaţiei taxi, conform dispoziţiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificările ulterioare.

(6)Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii unităţii respective organele de control vor urmări conformarea utilizatorului cu sancţiunea primită."

O astfel de procedură nu a fost urmată de către organele de control menţionate la art. 124 alin. 1 din H.G. nr. 479/2003. Ca urmare, fiind de domeniul evidenţei că societatea nu aveam nicio obligaţie de a „executa benevol" măsura dispusă prin procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională din data de ZZ.LL.2014, continuarea activităţii după rămânerea definitivă a deciziei civile nr. .../.../... din data de ZZ.LL.2015 nu le este imputabilă, fapta neîntrunind elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. dd) din O.U.G. nr. 28/1999.

Apreciază că motivele apelului sunt neîntemeiate. Astfel:

Prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională în mod corect, astfel cum a şi arătat în considerentele sentinţei atacate.

Bunăoară, răspunderea contravenţionalii este prescrisă. Conform art. 13 din O.UG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de şase luni de la data săvârşirii faptei.

După cum înşişi agenţii constatatori care au încheiat si semnat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, aveam obligaţia de a executa, în mod voluntar, măsura suspendării activităţii unităţii ...., după pronunţarea deciziei civile nr. .../.../... a Tribunalului Satu Mare de La dala de ZZ.LL.2015. Această suspendare a activităţii nu a avut loc, respectiv nu a procedat „în mod voluntar" la o astfel de suspendare începând cu data de ZZ.LL.2015. Prin urmare, fapta de a nu Suspenda activitatea s-a consumat chiar la această dată şi ea trebuia să fie constatată chiar a doua zi. Altfel spus, contravenţia s-a consumat imediat dupa expirarea zilei de ZZ.LL.2016, ceea ce semnifică faptul că termenul de prescripţie prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 a început să curgă la această dată şi s-a împlinit după expirarea celor şase luni prevăzute de acest text de lege, adică la data de ZZ.LL.2015. După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal atacat, data aplicării sancţiunii este însăşi data încheierii procesului verbal care face obiectul prezentei plângeri, adică ZZ.LL.2016. Prin urmare, aplicarea sancţiunii este prescrisă,

Nu se poate reţine că ar fi în ipoteza prevăzută de art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 2/2001, adică în situaţia unei contravenţii continue, în sensul definit de art. 13 alin. 2 partea finală (contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp) având în vedere faptul că această contravenţie se consumă în momentul în care se continuă livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru (art. 10 lit. dd) din O.U.G. nr. 28/1999), Prin urmare, contravenţia se consumă în momentul în care s-a continuat livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor specifice punctului de lucru, în cazul nostru prestarea activităţii restaurantului.

În mod corect a avut în vedere prima instanţă că argumentul apelantei cu privire la prescripţia invocată nu este fiabil, textul de lege prevăzut de art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală (n.red. invocat de apelantă) nu este aplicabil în această cauză, nefiind vorba despre creanţe fiscale.

În fine, nicio prevedere legală nu instituie obligaţia suspendării voluntare a activităţii - idee antamată de către apelantă - ci, dimpotrivă, există prevederi legale care o obligă pe apelantă să urmeze procedura pentru suspendarea activităţii unui agent economic, prevederi legale pe care aceasta nu le-a respectat, astfel cum a arătat în cele ce preced.

Raportat la modificările legislative menţionate mai sus (la lit. B, din prezenta referitoare la suspendarea activităţii unităţii ca urmare a săvârşirii contravenţiei) este de observat că sancţiunea suspendării activităţii unităţii unde s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. c) - la data de ZZ.LL.2014, prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 - este prevăzută de art. 11 lit. e) pct. vii) doar pentru pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într-un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i)—(vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni. Aceasta spre deosebire de cele trei luni pe care le prevedea de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, în vigoare la data de ZZ.LL.2014, actualmente abrogat. Aşadar, art. 11 lit. e) pct. vii) din O.U.G. nr. 28/1999, referitoare la suspendarea activităţii unităţii, este o prevedere legală mai favorabilă decât cea prevăzută de art. 14 alin. 2 din aceeaşi ordonanţă care era în vigoare la data de ZZ.LL.2014. Desigur, este vorba despre măsura suspendării activităţii unităţii pentru o perioadă de treizeci de zile numai după şi ca urmare a constării aceleaşi contravenţii a doua oară, la aceeaşi unitate. Ca atare, sunt aplicabile prevederile referitoare la legea contravenţională mai favorabilă, prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituţie. Iar problema legată de acest conflict temporal de legi trebuie să fie decelată ca urmare a celor prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi de art. 3-6 din codul penal.

În drept intimata-petentă a invocat prevederile legale mai sus menţionate.

În probaţiune solită instanţei a încuviinţa proba cu înscrisuri.

Analizând în condiţiile art. 476 şi urm. C.proc.civ. sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi sub aspectul motivelor de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, instanţa de apel a constatat apelul declarat de către apelantă ca fiind neîntemeiat.

Astfel apelul formulat de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având CUI ...., cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, în contradictoriu cu petenta A SRL, vând CUI ..., cu sediul situat în ..., împotriva sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2017, pronunţată în dos.nr..../.../2016 al Judecătoriei Satu Mare, este nefondat şi acesta va fi respins în totalitate pentru argumentele ce se vor expune în continuare.

Apelanta critică sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2017, pronunţată în dos. nr. .../.../2016 al Judecătoriei Satu Mare pe motiv că prima instanţă a reţinut eronat excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii complementare şi că în mod eronat a reţinut că ar fi aplicabile în privinţa acesteia normele Ordinului nr. 218/2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a activităţii.

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 1 (f.22 dosar de fond ) petenta a fost sancţionată contravenţional, în temeiul art. 11 alin.1 lit. d din OUG nr.28/1999, cu amenda contravenţională în cuantum de 12.500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 alin.1 lit.dd din OUG nr.28/1999. De asemenea, cu titlu de sancţiune complementară, în temeiul art. 11 alin.1 lit.d pct.i din OUG nr. 28/1999, a fost confiscată suma de 352.766,76 lei, reprezentând încasări realizate în perioada de suspendare de suspendare de 3 luni (ZZ.LL.2015-LL.LL.2015, deoarece s-a reţinut faptul că în data de ZZ.LL.2016, orele ..., o echipă de inspectori antifraudă s-a deplasat la sediul social al petentei, cu ocazia verificărilor constatându-se faptul că operatorul economic a continuat activitatea comercială desfăşurată la gestiunea terasă şi sală situată la sediul social în condiţiile în care a fost dispusă suspendarea activităţii prin procesul-verbal seria DGAF nr. 2 din ZZ.LL.2014. În fapt, în data de ZZ.LL.2016 cu ocazia unui control efectuat de inspectorii antifraudă, s-a dispus suspendarea activităţii desfăşurate în incinta unităţii terasă pe o durată de 3 luni în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordonanţa nr. 2/2001 şi a Sentinţei civile nr. .../.../... pronunţată în şedinţa publică din ZZ.LL.2015, decizie titlu executoriu, iar contribuabilul avea obligaţia de a suspenda în mod voluntar activitatea desfăşurată la terasă şi sală. Ca urmare a controlului efectuat în data de ZZ.LL.2016 s-a constatat că societatea nu s-a conformat hotărârii instanţei de a dispune suspendarea activităţii în perioada respectivă, utilizând AMEF cu seriile 3 şi seria 4, încasând suma de 352.766,76 lei, conform raporturilor periodice lunare. Fapta constituie contravenţie săvârşită în perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015 prin încălcarea prevederilor OUG nr.28/1999.

De asemenea judecătoria a reţinut că Art. 10 alin.1 lit. dd din OUG nr. 28/1999 prevede faptul că „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru”. De asemenea art. 11 alin.1 lit. d din OUG nr. 28/1999 prevede faptul că contravenţia prevăzută de art. 10 alin.1 lit. dd se sancţionează cu amenda în cuantum de 12.500 lei şi confiscarea sumelor încasate.

Totodată judecătoria a constatat faptul că prin procesul-verbal seria DGAF nr. 5 (f.32-33), în temeiul art. 11 alin.1 lit. b din OUG nr. 28/1999, petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999. Totodată, cu titlu de sancţiune complementară, s-a dispus, în temeiul art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999 suspendarea activităţii unităţii verificate pe o perioadă de 3 luni de zile, începând cu data de ZZ.LL.2014. Controlul a fost efectuat la unitatea ..., aparţinând petentei.

Prin Sentinţa civilă nr. .../2014 pronunţată la data de ZZ.LL.2014 de către Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. .../.../2014 a fost admisă în parte plângerea contravenţională formulată de către petentă împotriva procesului-verbal seria DGAF nr. 5/ZZ.LL.2014 cu sancţiunea avertismentului, s-a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale în cuantum de 8.000 lei cu sancţiunea avertismentului şi a fost înlăturată sancţiunea complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 luni.

Prin Decizia civilă nr..../.../... pronunţată la data de ZZ.LL.2015 de către Tribunalul Satu Mare (f.54-61) a fost admis apelul declarat de către intimată şi schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost menţinută sancţiunea complementară a suspendării activităţii pentru o perioadă de 3 luni, aplicată prin procesul-verbal contestat.

Prima instanţă a avut în vedere faptul că situaţia juridică a procesului-verbal seria DGAF nr. 5 întocmit de către intimată la data de ZZ.LL.2014 a fost stabilită în mod definitiv prin Decizia civilă nr..../.../... pronunţată la data de ZZ.LL.2015 de către Tribunalul Satu Mare, astfel că în prezenta cauză nu se mai pot face aprecieri cu privire la legea contravenţională mai favorabilă raportat la modificările aduse art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999 între data de ZZ.LL.2014 şi ZZ.LL.2016. Astfel, legea contravenţională mai favorabilă se apreciază în funcţie de modificările legislative intervenite între data constatării unei presupuse contravenţii şi data judecării definitive a plângerii contravenţionale formulate.

Judecătoria a apreciat corect că în situaţia în care ar interveni o lege contravenţională mai favorabilă ulterior rămânerii definitive a hotărârii care a vizat plângerea contravenţională şi până în momentul punerii în executare a sancţiunilor aplicate, partea interesată ar putea urma o procedură specială prevăzută de C.proc.civ. pentru a invoca intervenţia unei eventuale legii contravenţionale mai favorabile.

În ceea ce priveşte fapta contravenţională care a fost sancţionată prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, între momentul constatării acesteia şi momentul pronunţării prezentei hotărâri nu au intervenit modificări legislative cu privire la elementele constitutive ale acesteia sau cu privire la tratamentul sancţionator.

În raport de datele de mai sus corect a reţinut judecătoria că în ceea ce priveşte prescripţia aplicării sancţiunii, instanţa are în vedere art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001 care prevede faptul că „aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”. Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin.1 curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”. Prin procesul-verbal contestat s-a reţinut faptul că petentul a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 10 lit. dd din OUG nr. 28/1999 ce constă în continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru, fapta fiind săvârşită în intervalul ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015. Prin procesul-verbal seria DGAF nr. 5 întocmit de către intimată la data de ZZ.LL.2014, s-a dispus suspendarea activităţii petentei pe o perioadă de 3 luni, iar plângerea formulată împotriva acestui act administrat a fost soluţionată definitiv la data de ZZ.LL.2015. Analizând elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 lit. dd din OUG nr. 28/1999, instanţa constată faptul că prin însăşi natura sa, contravenţia implică încălcarea unei obligaţii legale în timp. Instanţa reţine faptul că contravenţia prevăzută la art. 10 lit. dd din OUG nr.28/1999 este o contravenţie continuă care, conform procesului-verbal contestat, a încetat la data de ZZ.LL.2015.

Prima Instanţă a reţinut  în mod just faptul că termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale curge de la de ZZ.LL.2015. Instanţa a constatat faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de ZZ.LL.2016, deci după trecerea unei perioade de timp mai lungi de 6 luni. Astfel, judecătoria a constatat în mod temeinic faptul că în prezenta cauză a intervenit prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale.

De asemenea prima instanţă a respins corect argumentul intimatei în sensul că în cauză sunt incidente prevederile art. 110 din Legea 207/2015 ca neîntemeiat, deoarece acestea privesc o altă situaţie juridică respectiv prescripţia dreptului de a stabili creanţe fiscale, şi s-a apreciat faptul că în vederea verificării respectării termenului prevăzut de lege în care se poate aplica o sancţiune contravenţională devin incidente prevederile art. 13 alin.1 din OG 2/2001.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 480 C.proc.civ. coroborat cu dispoziţiile art.453 al.1 c.pr.civ. şi ale art.451 al.1 c.pr.civ, instanţa de control judiciar urmează să respingă în totalitate ca nefondat apelul formulat de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având CUI ..., cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, în contradictoriu cu petenta A SRL, vând CUI ..., cu sediul situat în ..., împotriva sentinţei civile nr. .../ZZ.LL.2017, pronunţată în dos.nr..../.../2016 al Judecătoriei Satu Mare.

Hotărârea se va da fără cheltuieli de judecată nefiind nimic justificat în acest sens de către petentă.

Domenii speta

Spete similare