PENAL-Vatamare corporala

Aplicarea unei singure lovituri cu lama unu cuţit victimei, care a produs acesteia plăgi superficiale şi care nu i-au pus viaţa în primejdie, urmată de aplicarea mai multor lovituri cu pumnii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală şi nu tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Agresarea părţii vătămate pe stradă fără să fie prezente alte persoane şi fără a se produce scandal public, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.321 al.1 C.pen. .

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzau nr. 458/P/2012, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaţilor M.I. , zis N, fiul lui pentru savarsirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i c. pen, port ilegal de armă prev. de art. 2 al.1 pct.1 din legea 61/1991 si ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 al. 1 c. pen, cu aplicarea art. 37 lit. a si art. 33 lit a c. pen si M.E, ( minor) pentru infracţiunile de vătămare corporală prev. de art. 181 c. pen si ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 329 al.1 c. pen, cu aplic. art. 99 si urm.si art.33 lit. a c. pen.

S-a reţinut de procuror că, în data de 7.05.2012, aceştia, împreuna cu alte rude, la întoarcerea de la Penitenciarul Focşani unde au mers să îl viziteze pe A.L., fratele lui M.I., s-au deplasat pe strada Verii din municipiul Buzau, la locuinţa numitului G.S., pentru a-i cere socoteală întrucat o rudă a acestuia din urmă, aflată in acelaşi penitenciar, l-ar fi insultat pe fratele său, A.L..

Inculpaţii nu l-au găsit acasă, în schimb au discutat cu fratele său, G.D., cerându-i „ să facă plata”, adică să-i dea o sumă de bani pentru că ruda sa, S.M., aflată în penitenciar, i-a insultat fratele( unchiul) aflat în acelaşi loc.

Cum acesta a refuzat, inculpatul M.I. a scos de la spate un cuţit şi l-a lovit în zona submandibulară, după care, împreună cu fiul său, inculpatul M.E., au continuat să îl loveasca cu pumnii si picioarele .L-au lovit cu pumnii pâna a căzut la pământ, apoi M.I. i-a mai aplicat o lovitură cu cuţitul , tăindu-l pe antebraţul stâng. Partea vătămata a reuşit să fugă, a fost alergată de inculpatul minor M.E. dar nu a fost prinsă, după care agresorii s-au urcat în autoturismul cu care veniseră şi au plecat.

Partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost diagnosticată cu „ traumatism cranio cerebral cu plagă contuză minimă buză inferioară, buză superioară plagă tăiată ram orizontal mandibular stâng, contuzie toracică, plăgi tăiate superficial faţă externă braţ stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile , nepunându-i viaţa in primejdie.

Fiind audiat, inculpatul M.E. recunoaşte că i-a aplicat părţii vătămate doi pumni in zona mandibulară şi precizează că tatăl său, M.I., nu a lovit-o nici cu pumnii, nici cu vreun cuţit.

Inculpatul M.I. declară, în cursul urmăririi penale, că l-a lovit doar cu pumnul pe G.D., că nu a avut cuţit asupra sa  şi nu a lovit partea vătămata cu niciun obiect tăietor, că partea vătămata s-ar fi autoagresat.

In cursul judecăţii, la termenul din 29 noiembrie 2012, inculpaţii au declarat ca nu recunosc faptele şi  nu doresc sa  beneficieze de disp. art. 320/1 c. pr. pen, după ce instanţa le-a adus la cunoştinţă aceste prevederi.

Fiind audiat, inculpatul M.I. a declarat că, în acea zi,a fost la penitenciar să-l viziteze pe fratele său A.L., deplasându-se cu un autoturism marca Peugeut de culoare argintie, impreună cu fiul său, inculpatul minor M.E., M.C., A.S. si S.G., fără alte rude care să se deplaseze într-o altă maşină.

Pentru că,  la penitenciar , a aflat ca fratele său a fost insultat de o rudă de-a  părtii vătămate, deţinută în acelaşi loc, la întoarcere, au mers pe strada Verii din Buzău să vorbeasca cu fratele acesteia şi cu care erau într-o relaţie mai apropiată dar nu l-au găsit acasă. La poartă a ieşit partea vătămată, G.D. , chemată de o nepoată a sa, G.G..

A stat de vorba cu G.D. şi, la un moment dat, fără vreun avertisment, fiul său, inculpatul M.E. l-a lovit de două ori cu pumnul în faţă, partea vătămata luând-o la fugă. Intrucât M.E. a încercat să il prindă, l-a strigat să se intoarcă, l-a băgat în maşina şi l-a certat, l-a scuipat, după care au plecat din acel loc pentru ca partea vătămata striga la nepoata  să ii aducă o bâta.

Declară că nu a lovit cu nimic partea vatamata. nici măcar cu pumnul, nu a avut nici un obiect asupra lui dar că la urmărirea penala a recunoscut că l-a lovit cu pumnul pentru a lua asupra sa fapta fiului sau.

Inculpatul minor M.E., declară că, în acea zi, trecând pe strada Verii, la întoarcerea de la penitenciar, a văzut pe stradă pe partea vătămată şi atunci tatăl său a oprit să vorbească cu ea. Intrucât, cu ceva timp în urmă , avusese un conflict cu aceasta, din cauza unei fete, a coborât din maşină şi ,fără vreun avertisment, a lovit pe G.D. de două ori cu pumnul în faţă. Tatăl său l-a luat din acel loc fără a lovi partea vătămată. Nu au fost însoţiţi de alte rude dar a văzut trecând atunci maşina unchiului său, A.P., însă acesta nu a oprit.

Tribunalul, analizand probele administrate la dosarul cauzei, reţine următoarea situaţie de fapt:

In data de 7.05.2012, inculpatul M.I., zis „N” s-a deplasat cu un autoturism marca Peugeut, împreună cu fiul său M.E., cumnata lui A.S. si nepoţii lui, M.C şi S.G., la fratele său A.L., aflat în Penitenciarul Focşani. Acolo, acesta i-a spus inculpatului că, un nepot al numitului G.S, pe nume S.M., aflat în acelaşi penitenciar, l-a insultat.

Din acest considerent, la întoarcere, M.I. s-a deplasat pe strada  Verii din municipiul Buzău pentru a-i cere socoteala lui G.S. pentru fapta nepotului său. La domiciliul acestuia, au dat de numita G.G., nepoata părţii vătămate. Spunându-i că G.S. nu este acasă, acesta i-a spus să il cheme atunci pe fratele sau, partea vătămată G.D.. Acesta a ieşit din casă şi, în faţa porţii,  a stat de vorbă cu inculpatul M.I., din autoturism coborând şi fiul său, inculpatul minor M.E..

M.I. i-a cerut lui G.D. să îl sune pe fratele său, G.S., pentru a-i aduce la cunoştinţă că nepotul lui, S.M., aflat in Penitenciarul Focşani l-a insultat pe fratele său, A.L., deţinuţ în acelaşi loc. G.D. i-a spus că fratele său nu are cartelă şi atunci M.I. i-a cerut să „facă plata”, adică să îi dea nişte bani pentru fapta nepotului său.

Cum acesta i-a spus că nu are de ce să plăteascăM.I. a scos de la spate un obiect tăietor-înţepător( nu se ştie exact ce era, partea vătămată şi martorii facând referire la o lamă care putea să fie şi de la un briceag sau unghieră, nu neapărat cuţit) şi a încercat să-l taie la faţă, partea vătămată reuşind să evite dându-se înapoi, după care a fost lovit cu pumnii  si picioarele de cei doi, apoi , cu acel obiect  tăietor-înţepător, i s-au mai aplicat şi alte lovituri în antebraţul stâng.  Partea vătămată a reuşit să fugă, a fost urmărită de M.E., care însă s-a retras după ce tatăl său l-a strigat să se întoarcă.  Nepoata părţii vătămate, G.G.,  care a văzut întregul incident, a sunat imediat la 112 ,deplasându-se o ambulanţă care a preluat partea vătămata şi a dus-o la spital.

 Diagnosticul stabilit a fost de „ traumatism cranio cerebral cu plagă contuză minimă buză superioară, , buză superioară plagă tăiata ram orizontal mandibular stâng, contuzie toracică, plăgi tăiate superficial faţă externa braţ stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile , nepunându-i viaţa în primejdie”.

Ulterior, medicul legist a precizat că, pentru vindecarea plăgilor tăiate sunt necesare 7-9 zile îngrijiri medicale iar pentru fractura de mandibulă, leziune ce a necesitat si tratament chirurgical, 30-35 zile de îngrijiri( f- 45 d. urm. pen).

Pe stradă a mai trecut o maşină cu rude ale inculpaţilor dar nu rezultă cert dacă aceasta a oprit sau nu, declaraţiile date in cauză de părţi şi martori cu privire la acest aspect fiind contradictorii. Astfel, potrivit declaraţiilor inculpaţilor şi cele ale martorilor care s-au aflat in cealaltă maşină, se pare că aceasta a trecut întamplător prin zonă şi, văzând maşina inculpatului M.I.,au vrut să opreasca dar, pentru că erau şi rude cu care nu vorbeau, după ce au redus viteza aproape oprind, şi-au continuat deplasarea. Potrivit declaraţiilor date de partea vătămată şi rudele ei , a fost oprit şi celălalt autoturism, unul dintre ocupanţi, A.P.,  salutând partea vatamata.

Este cert însă că,  nici ocupanţii autoturismului cu care veniseră inculpaţii si nici alte persoane , nu au intervenit în acest conflict.

Apararea inculpaţilor:

In ceea ce il priveşte pe inculpatul M.E. nu sunt dubii cu privire la vinovăţia sa, el însuşi recunoscand că  a dat doi pumni în faţă părţii vătămate ( fiind cert că fractura de mandibulă s-a produs în urma acestor lovituri) .

Inculpatul M.I. se apără spunând că nu a lovit cu nimic partea vătămată ( deşi la urmărire declară că i-a dat un pumn) dar această apărare nu poate fi reţinută de instanţă pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:

Deşi inculpatul  „ despică în patru” în memoriile depuse la dosar declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor , evidenţiind o serie de contradicţii, nimeni nu poate contesta faptul că el a fost prezent la faţa locului şi a discutat cu partea vătămată şi nici împrejurarea că aceasta a fost vătămată în cadrul acelui conflict nefiind vorba de vreo autoagresare în ceea ce priveşte plăgile tăiate. Faptul că, între unele declaraţii există mici deosebiri, este explicat de împrejurarea că cei audiaţi nu au fost de faţă de la începutul conflictului şi până la sfârşit, surprinzând doar anumite momente ale incidentului., din locuri diferite. Pe de altă parte, instanţa a lămurit o serie de contradicţii în cursul judecăţii, cei audiaţi pe acest aspect oferind explicaţii logice ale unor susţineri din cursul urmăririi penale. Astfel, partea vătămată a explicat că, deşi a făcut referire la cuţit in cursul urmăririi penale, a declarat aşa pentru că a văzut acea lamă şi aşa a crezut la acel moment dar putea să fie şi alt obiect cu lamă, iar martora G.G. a explicat instanţei că a făcut referire la alte nume în declaraţiile date pentru că aşa a înţeles că se numesc agresorii, după porecle, nu îi văzuse până atunci şi a dat acele declaraţii la două noaptea; în instanţă l-a recunoscut fără probleme pe inculpatul M.I., la fel şi G.V.

Există probe directe de vinovăţie, declaraţia părţii vătămate fiind susţinută de martori şi de actul medico-legal.

Astfel, martora G.G. ( f. 131 instanţă) declară că a văzut când M.I. l-a lovit pe G.D. cu cuţitul , cum l-au urmărit , fiind nevoită să sune la 112.

 - G.V. (f. 132 instanţă) a văzut în mâna lui M.I. un obiect lucios iar pe fiul său plin de sânge;

- S.C. a văzut când M.I. l-a lovit cu cuţitul( f. 133 d. instanţă);

- L.I. ( f. 175 instanţă)a văzut două autoturisme parcate dar nu au coborât decât cei care au lovit partea vătămată, ceilalţi au rămas in autoturisme, l-a văzut pe M.I. lovind partea vătămată cu o lamă de dimensiuni mici, crede că briceag

- Dovada folosirii unui obiect tăietor-înţepător o constituie  in mod cert plăgile tăiate sub mandibulă si braţul stâng, plăgi pe care, în mod cert,  nu le-a produs decât M.I., ( M.E. lovindu-l cu pumnii )şi pe care nu le-a avut anterior ieşirii la poartă.

- O altă dovadă o reprezintă petele de sânge de pe mâneca stângă a tricoului părţii vătămate (vezi fotografiile judiciare),tricou pe care l-a îmbrăcat după agresiune, când a plecat la spital, la momentul conflictului neavând nimic pe el de la brâu în sus;

 - Apelul la 112 unde martora G.G. spune că „l-a tăiat” pe unchiul său (fila 215 d. urm. pen).

Inculpatul M.I. declară că „ a ţinut mâinile in şolduri”şi nu l-a lovit , declaraţie ce se coroboreaza perfect cu cea a parţii vătămate(f-42)”M. a stat cu mâinile la spate”.

De altfel, contradicţii există şi între declaraţiile inculpaţilor ( de ex. cu privire la locul unde era partea vătămată înainte de a vorbi cu ea, cu privire la relaţiile dintre cele două familii, felul in care a fost agresată partea vătămată).

Deşi inculpatul M.I. susţine că partea vătămată s-ar fi autoagresat producându-şi plăgile tăiate, că şi în completările actului medico-legal se arată cu nu poate fi exclusă autoagresiunea, instanţa constată fără dubiu că nu este decât o încercare a acestuia de a scăpa de răspundere penală. Actul medico-legal ( fila 45) arată că nu ar fi exclusă autoagresiunea dacă autorul ar fi dreptaci, numai că localizarea este atipică pentru plăgile tăiate iar partea vătămată nu manifestă tendinte autolitice.

Susţine că, dacă l-ar fi tăiat, ar fi fost pete de sânge pe jos ori nu s-au găsit. Nici cu acest punct de vedere instanţa nu este de acord pentru ca plăgile tăiate au fost superficiale astfel că nu avea cum să curgă o cantitate mare de sânge  încât să curgă pe ajungă pe trotuar şi , mai mult , partea vătămată s-a şters pe prosop imediat după agresiune( există fotografie judiciară - prosop murdar de sânge).

Cu privire ca încadrarea juridică a faptei de lovire a inculpaţilor;

Instanţa este convinsă de probe că inculpaţii sunt coautori ai faptei de vătămare corporală, cei doi înţelegându-se şi colaborând la săvârşirea infracţiunii. Astfel, cei doi inculpaţi nu s-au întâlnit întâmplător în faţa porţii părţii vătămate şi au bătut-o ( eventual fiecare pentru alte considerente) ci ei au venit împreună de la penitenciar, ambii aflând că fratele, respectiv unchiul, a fost insultat la penitenciar de S.M., deţinut in acelaşi loc, rudă a părţii vătămate.

Din modul în care au agresat partea vătămată nu se poate desprinde decât o singură concluzie, aceea că au fost înţeleşi să aplice o corecţie unei rude a lui S.M. ( victimă fiind partea vătămată pentru că pe ea au gasit-o la domiciliu).

M.I. a oprit autoturismul la poarta părţii vătămate, au coborât împreună, celelalte rude au aşteptat, au stat de vorbă cu ea, M. ţinând mâinile la spate şi, când li s-a spus că nu are de ce să plătească, au tăbărât asupra sa, inculpatul minor lovind-o cu pumnii, tatăl său cu acel obiect tăietor pe care îl ţinea la spate.

Dacă nu exista nicio înţelegere, colaborare între ei, nu ar fi lovit partea vătămată în acelaşi timp, nu s-ar fi deplasat împreună la poarta părţii vătămate sau ar fi lovit-o doar unul.

Ambii au cerut „ să facă plata”- ştiind deci ce urmează să facă - fapt ce rezultă nu doar din declaraţiile părţii vătămate ci şi din cele date de vecina S.A..

Infracţiunea de omor se poate comite cu intenţie directă sau indirectă, in ultimul caz autorul ,deşi prevede rezultatul, nu-l urmăreşte dar acceptă posibilitatea producerii lui.

In spetă, inculpaţii , din modul în care au aplicat loviturile părţii vătămate, nu au urmărit şi nu au acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul minor i-a aplicat lovituri in faţă cu pumnul în timp ce tatăl său ,cu acea lamă , i-a aplicat lovituri in zona feţei şi antebraţului. Chiar dacă a folosit un obiect apt de a ucide şi l-a lovit aproape de gât, submandibular ,  instanţa crede că intenţia lor nu a fost aceea de a-l omorî ci de a-l pedepsi, de a-i da o lecţie, pentru că a refuzat să plătească pentru jignirea adusă de o rudă de-a sa unei rude de a lor.

 - lipsa intenţiei rezultă şi din faptul că ei au mers la domiciliul părţii vătămate pentru a discuta de fapt cu fratele ei, dar, pentru că nu au găsit-o , au cerut să vină partea vătămată, agresiunea având loc doar după ce a refuzat să le dea bani; este clar că dacă partea vătămată ar fi mers în casă şi le-ar fi dat bani, nu ar mai fi lovit-o;

- mai mult, l-au agresat în plină stradă, acolo unde oricine putea să observe cu uşurinţă ce se întâmplă; concluzia este că ei nu s-au ferit pentru că nu au vrut să o omoare ci doar să o bată;

- chiar partea vatamata, în prima declaraţie dată(f- 37 ) declară că M. ţinea lama între degete şi se vedea doar jumătate de lamă”- felul în care a ţinut acel obiect ascuţit arată că nu a avut intenţia de a-l omorî, lovitura nu ar fi fost suficient de puternică pentru a-i suprima viata”ci, în mod sigur , a vrut sa-i dea o lecţie părţii vătămate pentru că a refuzat să-i dea bani. Dacă ar fi ţinut de mâner acel obiect este cert că inculpatul nu ar fi urmărit decât sa aplice o lovitură suficient de puternică pentru a-i lua viaţa.

Mai mult, era „sprijinit” în activitatea sa şi de fiul său, ori, după lovitura cu acea lamă a lovit partea vătămata cu pumnul ( afirma chiar partea vătămată - f- 42); ori, având în vedere numărul agresorilor şi faptul că au luat prin surprindere partea vătămată, ar fi putut continua să o lovească de multe ori, cu acel obiect, ţinut normal,  producându-i leziuni serioase din care ar fi rezultat clar intentia de a ucide victima.

Un alt argument în sprijinul acestei încadrări este si superficialitatea plăgilor( se observa chiar din fotografiile judiciare - f.46-47 ), mai gravă fiind lovitura dată in faţă de celălalt inculpat ce i-a produs o fractură de mandibulă. Chiar dacă  superficialitatea plăgilor tăiate a fost determinata şi de faptul ca partea vatamata a reusit să se apere, convingerea instantei rămâne aceeaşi, aceea ca intenţia lor a fost alta,  doar de a o vătăma, de a da o lecţie unei rude de-a celui deţinut , pentru că a refuzat să plătească pentru fapta rudei ei.

- nu lipsit de importanţă este şi faptul că fratele victimei, G.S., este prieten cu inculpaţii, greu de crezut şi fată de această împrejurare că M.I. a vrut să îi omoare fratele;

- mai mult, leziunile nu i-au pus in primejdie viata. Sigur, acesta nu este un argument in sprijinul ideii de lipsă a intentiei de a ucide, dar trebuie ţinut seama de el alături de celelalte considerente.

Prin urmare, faţă de felul în care au acţionat, instanţa crede că este total greşit ca un inculpat să răspundă pentru tentativă de omor iar celălalt pentru vătămare corporală, din moment ce au acţionat împreună în vătămarea lui G.D. Dacă nu rezulta intentia de vătămare, cei doi trebuiau să răspundă pentru tentativă de omor şi nu pentru fapte distincte, ca şi cum acţiunile lor ar fi fost total separate.

Cum acţiunile lor au fost făcute în realizarea acestui scop, neavând importanţă că unul a lovit cu cutitul, celălalt cu pumnul ( leziunile cele mai grave necesitand 30-35 zile îngrijiri medicale) ei sunt coautori la fapta de vătămare corporala prev de art. 181 c. pen. - motiv pentru care va schimba incadrarea pentru inculpatul M.I., reţinând şi circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei împreună cu un minor.

Pentru considerentele arătate mai sus va respinge şi cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor în lovire , prev. de art. 180 al. 2 c. pen, formulată de M.I., acţiunea sa nefiind separată de a inculpatului minor.

In ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, prev. de art. 321 al. 1 c. pen,

Deşi procurorul reţine că s-a produs tulburarea  ordinii şi liniştii publice, instanţa este de părere că fapta nu a fost de asemenea amploare  încât să constituie infracţiune, putând fi cel mult o contravenţie la legea 61/1991 .

Pentru a fi în prezenţa acestei fapte penale, trebuie ca inculpaţii, în public, să săvârşească acte sau gesturi, să profereze expresii sau cuvinte ori să se dedea la orice alte manifestări prin care să se aducă atingere  bunelor moravuri ori să se producă scandal public, ori să se tulbure, în alt mod liniştea şi ordinea publică.

Inculpaţii au agresat partea vătămată în plină stradă, dar fără ca să fie de faţă alte persoane si fără să se producă scandal public şi acest lucru rezultă din declaraţiile celor audiaţi in cauză.

Rezultatul faptei se referă la caracterul public al indignării cetăţenilor faţă de manifestarea inculpaţilor şi nu la o indignare izolată a unei persoane, la o părere personală sau la un comentariu, urmare care nu s-a produs in speţă (nu sunt dovezi ). Chiar dacă inculpaţii au fost însoţiţi de alte persoane, ele au rămas în autoturisme, nu a fost scandal, alte persoane nu au fost pe stradă. Persoanele ce i-ar fi însoţit pe inculpaţi (dacă au fost şi in celălalt autoturism sau cei din autoturismul său) în niciun caz nu fac parte din categoria persoanelor „ revoltate” de cele petrecute.

 Astfel, agresarea părţii vătămate a durat câteva minute, timp în care alte persoane nu au fost prezente pe stradă. Faptul că, ulterior plecării părţii vătămate cu ambulanţa, una sau două persoane au ieşit pe stradă, nu are nicio legătură cu  acţiunea anterioară a inculpaţilor.

Martorul C.D. (f. 95. d. fond) declară că l-a auzit pe G.D. strigând să fie chemată poliţia dar, când a ieşit afară, l-a văzut pe acesta, pe un poliţist, nefiind prezente alte persoane;

-martora A.S ( f. 98 f. instanţă) ( împreună cu ceilalţi au stat în maşină) nu a văzut alte persoane pe stradă;

-C.I. ( f. 99), din mers ( se afla în celălalt autoturism)a văzut cand a fost lovită partea vătămată de inculpatul minor dar, în afară de tatăl său şi de partea vătămată , nu mai era nimeni pe stradă;

-D.A., în afara vocilor care spuneau „ banii, banii” şi de lovitură - crede că cineva a fost lovit - nu a auzit scandal;

-martor L.I. f.69- in afară de partea vătămată si de cei din cele 2 masini nu a vazut alte persoane,nu vorbeste de niciun scandal;

-S.C. f. 133 d. instanţă)- „ totul a durat foarte puţin, pe stradă nu a fost scandal…nimeni nu a ieşit de frică”

- L.A.G. ( f. 135)  în afara persoanelor care îl agresau pe G.D., a mai văzut două femei-dar erau în autoturisme - nu a văzut persoane care să iasă în faţa casei;

-S.G. ( f. 156) in afara celor din autoturism, nu au fost alte persoane pe stradă.

Prin urmare, se impune pentru această infracţiune achitarea în temeiul art. 10 lit. d c. pr. pen,  nefiind îndeplinită urmarea prevăzută de lege.

Chiar dacă inculpatul M.E. a recunoscut că a lovit partea vătămată cu pumnii, în faţă, instanţa nu poate să-i reţină disp- art- 320/1 c. pr. pen, pentru următoarele considerente:

Potrivit acestui text de lege, recunoaşterea faptelor trebuie să aibă loc până la începerea cercetării judecătoreşti iar inculpatul trebuie să solicite ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror. In speţă, instanţa a adus la cunoştinţa inculpaţilor prevederile acestui text de lege, ambii spunând la acel termen că nu recunosc faptele, nu doresc să beneficieze de disp. respective. Pentru acest considerent,  instanţa a trecut la administrarea de probe, ocazie cu care inculpatul minor, la audierea sa,  a declarat că a lovit partea vătămată. Faţă de momentul la care a făcut aceasta declaraţie , de împrejurarea că  s-a trecut la audierea inculpaţilor şi a martorilor, că nu a făcut o declaraţie de recunoaştere in totalitate a faptelor, aşa cum prevăd disp. legale , consideră instanţa că nu poate beneficia de acestea.

In consecinţă, faţă de cele arătate, urmează ca instanţa să îi condamne după cum urmeaza:

În baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen. condamnă pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.

În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. condamnă inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen. achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C.pen.va revoca liberarea condiţionată şi va contopi restul rămas neexecutat de 589 zile din pedeapsa de 1291 zile stabilită prin sentinţa penală nr. 979/2009 a Judecătoriei Buzău cu pedeapsa de 5 ani, urmând să execute 5 ani, la care se adaugă un spor de 1 an, în total 6 ani închisoare.

Va aplica art. 71 – 64 lit. a, b C.pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

Va menţine starea de arest şi va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv la zi, începând cu 08.05.2012.

În baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C.pen., condamnă pe inculpatul M.E. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen. achită pe inculpatul M.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen.

Va aplica art. 71 – 64 lit. a, b C.pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpaţii M.I. şi M.E.în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, la eliberarea din penitenciar, fără altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată

La individualizarea pedepselor,  instanţa a ţinut seama de următoarele:

Inculpatul M.I. este un infractor ce a mai fost condamnat pentru fapte grave, săvârşite cu violentă-  7 ani pentru viol , 3 ani pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (în România)  şi  2 ani şi 4 luni pentru jaf în grup în Ungaria. Nu a recunoscut faptele.

Nici inculpatul minor M.E. nu este la primul contact cu legea penală. A fost sancţionat administrativ de două ori pentru relaţii sexuale cu o minoră şi pentru şantaj.

Potrivit raportului de evaluare, f-225 d. urm. pen, nu urmează regulat cursurile şcolare, a fost implicat în activităţi la limita legalităţii, se folosea de numele tatălui său pentru a intimida persoane pe care nu le agrea.

Se impune ca pedepsele să fie executate in regim de detenţie faţă de persoana inculpaţilor care nu sunt la primul contact cu legea penală şi faţă de gravitatea deosebită a faptei.

A merge la poarta unei persoane şi a o agresa în plină stradă , cu leziuni extrem de grave-fractură de mandibulă şi plăgi tăiate - pentru că refuză să ii dea bani pentru că un nepot le-a jignit o rudă de-a lor, arata că aceştia nu manifestă decât o totală desconsiderare faţă de fiinţa umană pe care o pot pedepsi după bunul lor plac pentru fapte care nici măcar nu sunt săvârşite de aceasta.

Mai mult, M.I. a procedat într-un mod identic in urmă cu câţiva ani, atunci obţinând bani de la partea vătămată, mama acesteia speriată fiind de faptul că l-au luat de gât pe fiul ei, inarmat fiind tot cu un cuţit (i-au dat 5-6 milioane).

In latura civila, inculpatii au fost de acord cu daunele precizate de partea vătămată, astfel că vor fi obligaţi la sumele solicitate.

Va dispune ridicarea amenzii apăratorului părţii vătămate, prezenţa sa nefiind obligatorie ( motiv greşit avut in vedere la aplicarea sancţiunii).

Văzând şi disp. art. 191 al.2 , 3 c. pr pen,

Domenii speta

Spete similare