Fondul funciar. Art. 129 al. 5 c. pr. civ. interpretarea corectă a acestui text de lege în calea de atac a recursului

Decizie 190 din 21.03.2007


Fondul funciar. Art. 129 al. 5 C. pr. civ. interpretarea corectă a acestui text de lege în calea de atac a recursului

Prin sentinţa civilă nr. 729/12.05.2006 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991 Prefectura Giurgiu şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991- Primăria Roata de Jos ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit în nici un fel că tatăl său a avut în proprietate anterior cooperativizării suprafaţa solicitată de 3,50 ha , iar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5,31 ha de pe urma tatălui său.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C E solicitând admiterea lui casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe pentru a se administra probe .

În motivarea recursului său , recurenta a arătat că , instanţa de fond nu a făcut aplicarea corectă a legii fondului funciar modificată şi completată prin legea nr. 247/2005 care prevede în mod clar că, dovada dreptului de proprietate se poate face prin orice mijloc de probă când însemnările din registrul agricol lipsesc.

Mai arată recurenta că , instanţa nu a făcut dovada de rol activ nesocotind dispoziţiile art 129 al. 5.

Intimata Comisia Judeţeană de aplicare a fondului funciar Giurgiu a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului .

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente :

Instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art.129 al. 5 C.pr. civilă, potrivit cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie , prin toate mijloacele legale , pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză , pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii , în sensul unei hotărâri temeinice şi legale”.

Chiar dacă, recurenta reclamantă a declarat că nu mai are acte de depus , instanţa de fond nu a insistat şi în administrarea altor mijloace de probă deoarece putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare , chiar dacă părţile se împotrivesc.

Deşi în contestaţie , recurenta reclamantă a arătat că poate proba cu martori care sunt chiar vecinii celor două trupuri de teren ce alcătuiesc suprafaţa de 3,50 ha, unde sunt amplasate , de unde provine terenul, cine l-a muncit şi faptul că acesta este liber , totuşi instanţa de fond nu a stăruit în administrarea acestei probe faţă de susţinerile recurentei - reclamante .

Instanţa de fond era datoare să administreze această probă şi chiar şi alte probe cum ar fi interogatoriul pârâtelor, o eventuală expertiză topografică pentru identificarea terenului , schiţa lui şi dacă îl stăpâneşte cineva .

Domenii speta