Pretenţii.Evacuare.

Pronunţând sentinţa civilă nr.4285/30.04.2010 Judecătoria Bacău a admis excepţia de netimbrare şi a anulat ca atare cererea formulată de către reclamantul MUNICIPIUL BACĂU PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâţii  D. I. domiciliat în Bacău, şi D. N. domiciliat în Bacău.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 674/180/2009 din data de 20.01.2009, reclamantul MUNICIPIUL BACĂU a chemat în judecată pe pârâţii D. O., D. I. şi D. N., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 527,64lei, reprezentând chirie restantă şi penalităţi de întârziere, rezilierea contractului de închiriere nr. 159/18/23.06.1999 încheiat între părţi şi evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Bacău.

La termenul de judecată de la data de 05.03.2010, i s-a pus în vedere reprezentantului reclamantului să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 48 lei + 2 lei + 10 lei, aferente celor trei capete ale cererii de chemare în judecată şi timbru judiciar de 1,50 lei, conform Art. 2 alin. 1 şi alin. 2 şi a Art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Întrucât nu s-a depus taxa de timbru în cuantumul comunicat şi reprezentantul reclamantului a arătat că acesta nu înţelege să achite taxa de timbru întrucât este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform Art. 17 din Legea Legea nr. 146/1997 şi a Art. 26 din Ordinul nr. 706/C/22.04.1999, la termenul de judecată de la data de 30.04.2010, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare, pe care a admis-o având în vedere că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, „acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege”.

Potrivit Art. 17 din Legea nr. 146/1997:

„Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.”

Potrivit Art. 26 din Ordinul nr. 760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

„……..

(2) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finanţelor şi unităţile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile şi acţiunile, precum şi căile de atac formulate de alte instituţii publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice.

(3) În înţelesul Legii nr. 146/1997, în categoria "venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin trezoreria statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.”

Timbrul judiciar se datorează în funcţie de valoarea obiectului cererii, după distincţiile prevăzute de art. 3 din OG nr. 32/1995. Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.

Instanţa a reţinut că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru se face numai în mod excepţional şi numai în cazurile strict prevăzute de lege, fiind excepţia de la regula datorării taxei judiciare de timbru.

Legea 146/1997 scuteşte de la plata taxelor judiciare de timbru numai cererile care au ca obiect venituri publice.

Întrucât excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare se impune ca şi termenul de „venituri publice” să fie interpretat restrictiv. În acest sens, veniturile publice sunt numai acele venituri care alimentează bugetele publice, astfel cum sunt ele reglementate de Legea nr. 500/2002, adică taxele, impozitele, veniturile obţinute din bunurile proprietate publică şi alte activităţi sau servicii publice care alimentează bugetele publice.

Nu pot fi însă încadrate în această categorie pricinile care au ca obiect obligarea pârâtului/pârâţilor la plata unor sume de bani în temeiul unor contracte încheiate între părţile din prezenta cauză şi repunerea în situaţia anterioară încheierii acestor contracte, întrucât unităţile administrativ-teritoriale se comportă ca orice particular şi pricinile sus-menţionate sunt supuse dispoziţiilor de drept comun. Obiectul cererii de chemare în judecată nu se confundă cu calitatea subiectului care cere concursul justiţiei, pentru că textul de lege scuteşte de la plata taxelor judiciare de timbru nu toate cererile în care unităţile administrativ-teritoriale sunt în postura de reclamante, ci numai cele care au ca obiect venituri publice.

Instanţa constată că nu pot fi scutite de plata taxelor judiciare de timbru recuperările ce privesc acte juridice prin care se gestionează patrimoniul privat al acestor subiecte de drept public, pe simpla declaraţie că acestea sunt „venituri publice”, ci scutirea se face prin raportare la natura intrinsecă a sumelor ce se cer recuperate, putând fi considerate venituri publice numai acele sume stabilite prin lege şi care privesc taxe, impozite ori cele care provin din exploatarea bunurilor proprietate publică (şi care împrumută natura de venituri publice de la caracterul şi regimul public al bunurilor exploatate, fiind fructe ale acestora).

Prin urmare, recuperarea unor sume din contracte în care unitatea administrativ-teritorială s-a comportat ca un particular cu privire la patrimoniul său privat nu se încadrează în excepţia prevăzută de legea organică a taxelor judiciare de timbru.

Având în vedere considerentele de mai sus, precum şi dispoziţiile Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanţa a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs prin reprezentantul său legal, Municipiul Bacău solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a pricinii, cu motivarea că prima instanţă a aplicat greşit art.17 din L.146/1997 întrucât pretenţiile solicitate prin acţiune constituie venituri publice, fiind vărsate în bugetele locale potrivit legii bugetului de stat nr.507/2004.

Deşi legal citaţi, intimaţii-pârâţi nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe.

Examinând actele dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Între municipiul Bacău, unitate administrativ-teritorială, în calitate de locator, pe de o parte, şi D. O., în calitate de locatar, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de închiriere nr.159/18/23.06.1999, având ca obiect folosinţa locuinţei din Bacău (f.5-8 dosar judecătorie), locuinţă ce face parte din domeniul privat al municipiului, potrivit art.3 şi 4 din L.213/1998.

Dispoziţiile art. 17 din L.146/1997 arată că sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

Sumele obţinute prin închirierea unor bunuri aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din bugetul de stat sau, după caz, din bugetele locale, potrivit dispoziţiilor legilor bugetului de stat (incluse fiind în noţiunea de „venituri din concesiuni şi închirieri” – L. nr.388/2007, 18/2009, 11/2010 anexa nr.1 pagina 4), astfel încât acţiunile vizând restituirea acestor sume cad sub incidenţa art.17 din L.146/1997, fiind, deci, scutite de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Noţiunea de „venituri publice” nu este echivalentă cu cea de „venituri ale bugetului de stat” cum în mod greşit a constatat prima instanţă ci cu cea de venituri destinate folosului comun, obştesc al cetăţenilor, fie ai întregului stat fie doar ai unei unităţi administrativ-teritoriale, altfel chiar titulatura L.215/2001, aceea de „lege a administraţiei publice locale” ar cuprinde o „contradictio in terminis”.

În consecinţă, în temeiul art.312 alin.(1) şi (5) Cpc, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa Judecătoriei Bacău şi, respingând excepţia netimbrării, va trimite cauza acestei instanţe pentru a fi soluţionată pe fond.

Domenii speta

Spete similare