Comercial: Acţiune în pretenţii. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Solidaritatea chematelor în garanţie sub aspectul reparării prejudiciului. Menţinerea soluţiei fondului

Decizie 935/2010 din 20.01.2011


Deliberând  asupra  recursurilor  comerciale  de faţă , constată :

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria  Buzău  sub nr. 10385/200/2009 din 5.10.2009 reclamanta SC A S  SRL Măgura  a chemat  în judecată  pe  pârâtul  M D N  , solicitând  ca  prin hotărârea ce se va  pronunţa  să  fie  obligat  la  plata  sumei de 2.568 lei cu  titlu de preţ  al reparaţiilor  efectuate  autoturismului  Dacia  Nova  nr. BZ-04.USH.

În motivarea  acţiunii ,  reclamanta a  susţinut  că  deşi a reparat autoturismul  Dacia  Nova  BZ-04 USH, adus  in service  de către  pârât , acesta  refuză  sa achite  contravaloarea  lor  în sumă  de 2.568 lei  conform  facturii  nr. 9651268 din 20.10.2006.

Pârâtul a formulat  întâmpinare  şi cerere de  chemare în garanţie  a SC U  SA prin Sucursala  Buzău  şi a C S , solicitând în principal  respingerea acţiunii ca  neîntemeiată , iar  în subsidiar  obligarea  chemaţilor  în garanţie la  plata  sumei  solicitate  de reclamantă , întrucât  încă  din toamna  anului 2004 a vândut  autoturismul în baza  unui  înscris  sub semnătură  privată cumpărătorului  Corbu Viorel , iar  vinovată de producerea  accidentului  ce a condus  la avarierea  autovehiculului  este  S C , cu asigurare RCA la Societatea de Asigurare  U A SA Bucureşti ( filele 17-19 ).

Societatea de Asigurare  U A  SA  a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea  ambelor  cereri  ca neîntemeiate , întrucât  dreptul la acţiune  este  prescris  de la data  emiterii  de către  reclamanta a  facturii  fiscale  nr. 961268/2006 si anume : 20.10.2006 ( fila 38 dosar ) .

Reclamanta a formulat  răspuns  la  întâmpinarea  chematei in garanţie  precizând  că dreptul  său  la acţiune  nu este  prescris , întrucât a înregistrat acţiunea  în pretenţii  la data de 5.10.2009 ,  ca de altfel  nici dreptul  la  acţiune  al  pârâtului, acesta  născându-se la  data  la care  societatea  de asigurare a respins  plata  reparaţiilor  efectuate  la autoturismul accidentat şi a dosarului de daună (filele 49-50 ).

Prin sentinţa  nr. 2921 din 14.04.2010  pronunţată de  Judecătoria  Buzău  s-a admis  acţiunea  ca  întemeiată  şi  s-a admis  în parte  cererea de chemare in garanţie , dispunându-se  obligarea  paratului  M D N  la  plata  către  reclamanta  SC A S SRL  Măgura a sumei de 2.568 lei-  contravaloare  reparaţii  şi a sumei  de 217,50 lei- cheltuieli de judecată , precum şi la obligarea chematei în garanţie SC U A SA- Sucursala  Buzău  la  plata  către pârât  a sumei de 2.568 lei  contravaloare reparaţii  şi a sumei de 217,50 lei –cheltuieli de judecată.

Pentru  a hotărî astfel ,  instanţa  fondului a reţinut :

Referitor  la excepţia  prescripţiei, s-a apreciat  că  este  neîntemeiată  întrucât reclamanta  a introdus  actiunea  înăuntrul termenului de 3 ani : 5.10.2009(  ce începe  să curgă  de la data  emiterii  facturii : 20.10.2006 ) , iar  pârâtul  a formulat cererea  de chemare  în garanţie  pentru  primul  termen de  judecată din 28.10.2009 ( înregistrând-o la data de 23.10.2009 ) .

Pe  fond , instanţa a retinut în baza  probatoriului  administrat  că  SC U A SA,  în calitate  de asigurator RCA al autoturismului  BZ-05-LKJ, care  condus  fiind  de  S C a accidentat autoturismul BZ-04-USH., proprietatea  pârâtului, în timp ce era însă condus  de  C V , datorează reclamantei  suma de 2.568 lei  reprezentând  contravaloarea  reparaţiilor efectuate ,  conform facturii  fiscale nr. 9651268/29.10.2006.

Instanţa  a reţinut că litigiului  nu-i  sunt  incidente  prevederile  art. 31 din Ordinul  CSA nr. 3108/2004 , întrucât la perioada  de referinţă  se cunoştea  persoana  vinovată de producerea  accidentului : S C , posesorul poliţei  de asigurare  emisă de  societatea de asigurări chemată  în garanţie , care  nu a comunicat  părţilor  şi nici  instanţei  data  şi motivul respingerii  dosarului  de daună .

De asemenea , instanţa  a retinut că în cauză nu operează solidaritatea  celor două persoane  chemate în  garanţie sub aspectul reparării  prejudiciului , întrucât potrivit  art. 1041 din Codul civil , pentru a exista , solidaritatea  trebuie  să  fie  expres  prevăzută  de lege  sau să rezulte  din convenţia  părţilor .

Or, în cauza dedusă  judecăţii , între  chemaţii în garanţie nu s-a  încheiat o astfel  de convenţie , ci doar un contract de asigurare  guvernat de Legea  Asigurărilor  şi Reasigurărilor  nr. 136/1995 în temeiul  căruia  societatea  de asigurări s-a obligat  să dezdăuneze  terţii  pentru  pagube  ce ar fi cauzate  de autoturismul  asigurat  BZ-05-LRY.

S-a avut  în vedere  în acest  sens  poliţa  de asigurare  HV nr. 1994800/7.03.2006  valabilă  la 10.03.2007, precum  şi procesul verbal  de constatare a  avariilor  încheiat  de societatea de  asigurare  prin inspectorul său, la data de 22.09.2009 ,  păgubit fiind  pârâtul  M D N.

Împotriva sentinţei au declarat recurs  atât pârâtul  M D N  cât  şi  chemata a  în garanţie  Societatea de Asigurare  U A SA ,  criticând-o  pentru  nelegalitate  şi  netemeinicie  potrivit  motivelor  de recurs  depuse  la dosar  în baza  art. 303 din Codul  de procedură civilă.

În expunerea motivelor de recurs , pârâtul M D N  a invocat  în esenţă că în mod  greşit  s-a instituit în sarcina  sa obligaţia de plată  a preţului prestaţiei efectuate unui  autoturism  pe  care  îl înstrăinase  anterior  producerii  accidentului  şi nici nu a semnat  factura fiscală  emisă de reclamantă.

În expunerea  motivelor  de recurs , chemata  în garanţie  Societatea de Asigurare  U A SA a invocat  în esenţă. că:  dreptul  la acţiune  al pârâtului  este  prescris  întrucât  acesta,  completând  personal cererea de despăgubire în dosarul de  daună la data  de 23.10.2006, i s-au  comunicat  telefonic motivele respingerii  cererii  la data de 26.10.2006, iar  reclamanta a efectuat  reparaţiile  fără să primească acceptul său scris pe deviz, conform art. 11 şi 12 din Convenţia nr. 38/14.01.2005.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare  la ambele recursuri , solicitând motivat  respingerea  lor  ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 935 din 17.12.2010 s-au respins recursurile declarate ca neîntemeiate.

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

Referitor la recursul declarat de pârâtul M D N :

Contrar motivelor de critică invocate , nu numai că nu s-au  produs dovezi certe în sensul că la data  producerii accidentului rutier, autoturismul BZ-04-USH era înstrăinat altei persoane de către pârâtul- proprietar , dar, acesta a şi formulat personal cererea  de despăgubire in dosarul de daună nr. 7000  782 649 al SC U A SA la data de 23.10.2006, prezentând totodată  certificatul  de înmatriculare emis  pe numele său.

Referitor  la recursul  declarat de chemata  în garanţie Societatea de Asigurare  U A SA:

Contrar  motivelor de critică invocate , în raport  de prevederile art. 3 din Decretul  nr. 167/1958, în cazul răspunderii civile delictuale  prescripţia începe  să curgă  de la data la care cel păgubit a cunoscut  prejudiciul  şi pe cel vinovat de producerea lui. Or, în cauza dedusă judecăţii , pârâtul a cunoscut împrejurările  enunţate cu  prilejul  chemării sale în judecată , în condiţiile în care societatea de asigurare chemată în garanţie nu a produs dovezi  în sensul că i-ar fi adus acestuia la cunoştinţă dispoziţia  dar şi motivele respingerii cererii sale de acordare a despăgubirilor .

Referitor  la Convenţia nr. 38/2005  încheiată  între reclamantă şi chemata în garanţie, tribunalul a reţinut de asemenea  că aceasta din urmă  nu a produs  dovezi  în sensul că nu şi-ar fi dat acceptul  pentru efectuarea reparaţiilor , în condiţiile în care nu a formulat  obiecţiuni  şi nici nu a  returnat factura fiscală  emisă pentru suma  de 2.568 lei.

Pentru  considerentele expuse , apreciindu-se asupra  legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate , în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă , prin decizia nr. 935 din 17.12.2010 s-au respins recursurile declarate ca neîntemeiate.