Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicie.

Decizie 23/F/2012 din 16.07.2012


Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicie.

Având în vedere  natura  şi gravitatea deosebită a  faptelor săvârşite, precum şi împrejurarea că subzistă în continuare  temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanţa  apreciază că  nu se justifică punerea  în libertate provizorie  sub control judiciar a inculpatului.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 23/F/2 martie 2012

Prin  cererea înregistrată inculpatul MPV a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că este  cercetat  în stare  de  arest preventiv în dosarul nr. 69 D/P/2008  al  Direcţiei de Investigare a  Infracţiunilor de Criminalitate  Organizată  şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud.

Examinând  actele şi lucrările  dosarului  cu nr. 69 D/P/2008 al  Direcţiei de Investigare a  Infracţiunilor de Criminalitate  Organizată  şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, instanţa constată că cererea este  neîntemeiată pentru  motivele  arătate în  continuare:

Prin Încheierea penală nr. 9/CC/20 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în  dosarul nr. 272/112/2012 a fost admisă  propunerea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate  Organizată  şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 69 D/P/2008 şi  s-a dispus  arestarea  preventivă a  inculpatului  pe  durata  a  29 de  zile, începând  cu data de  20 ianuarie  2012 pentru  săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării  instrumentelor  de plată  electronice, prev. de art. 25  din Legea nr. 365/2002 şi falsificarea  de  instrumente de plată  electronică, prev. de  art. 24  alin. 1 din Legea nr. 365/2002, ambele  cu aplic. art.41  alin. 2 Cod penal, apreciindu-se  că  sunt incidente  cerinţele art. 143  Cod procedură penală şi 148  alin. 1 lit. f Cod procedură penală.

Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care  s-a luat măsura arestării preventive  a  fost respins ca nefondat prin  Încheierea  penală nr. 137/26.01.2012  a Curţii de  Apel Cluj.

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 14/15 februarie 2012  pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu  încă  30 de  zile (până la 18 martie 2012),  apreciindu-se  că  subzistă  temeiurile  care au  stat la  baza luării arestării preventive.

Recursul declarat  de inculpat  împotriva  acestei  din urmă încheieri  a  fost  de  asemenea  respins  ca  nefondat  prin  Încheierea penală nr. 263/17 februarie  2012 a Curţii de Apel Cluj - Secţia Penală.

La câteva zile după respingerea recursului inculpatul a formulat prezenta cerere, solicitând liberarea  sa provizorie  sub control judiciar, cu motivarea că sunt îndeplinite  condiţiile  legale.

Examinând  cererea petentului – inculpat  instanţa  constată că  într-adevăr  formal, toate condiţiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite.  Însă, pentru admiterea  cererii pe lângă condiţiile prevăzute de  lege  pentru  admisibilitatea  ei în principiu mai este  necesar ca  aceasta să fie şi întemeiată. Sub acest  din urmă aspect,  având în vedere  natura  şi gravitatea  deosebită a  faptelor săvârşite precum şi împrejurarea că subzistă în continuare  temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanţa  apreciază că  nu se justifică punerea  în libertate provizorie  sub control judiciar a inculpatului.

Raportat la probele existente la dosar instanţa apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Infracţiunile de care este acuzat inculpatul,  de  deţinere de  echipamente  în vederea  falsificării instrumentelor de plată  electronice  şi respectiv,  falsificare de  instrumente  de plată prev. de art. 25 şi art. 24  alin. 1  din Legea nr. 365/2002, prin natura lor, conduc la  ideea  unui pericol concret pentru ordinea  publică, aspect  dezvoltat şi argumentat  pe  larg  şi în considerentele  Încheierii penale  nr. 137/26.01.2012 a Curţii de Apel Cluj prin care s-a  respins ca  nefondat  recursul  inculpatului împotriva  încheierii prin care s-a luat  măsura  arestării preventive.

Aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează liberarea provizorie sub control judiciar se poate  justifica în cazul unor infracţiuni mai puţin grave,  luându-se  în considerare  şi  încrederea pe care o poate  oferi inculpatul că, lăsat în libertate, nu  va  mai  săvârşi  şi alte  infracţiuni  şi că  îşi va  îndeplini  obligaţiile  care  i se  impun. Sub acest  aspect este de  observat  că nu au  fost  găsite  cu ocazia  percheziţiei  toate  dispozitivele care  servesc  la falsificarea  instrumentelor de plată electronice care se presupune că le-a  deţinut  inculpatul. De asemenea, cercetările penale în acest dosar se desfăşoară şi privitor la  efectuarea  de  retrageri  frauduloase de numerar, faptă prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, pentru care  s-a  început  urmărirea penală, în legătură cu care  este în derulare administrarea  unor probe  prin comisie  rogatorie de către  autorităţile  franceze în contextul în care  există  indicii certe că inculpatul  a efectuat  retrageri  frauduloase  cu cărţi de  credit  falsificate.

În consecinţă, având în vedere  pericolul  social concret  al faptelor  comise  de  inculpat, de impactul negativ produs  asupra  întregii colectivităţi,  instanţa  apreciază că  în această  fază  a procesului  penal se impune  cercetarea  acestuia în  continuare  în stare de  arest.

Se mai reţine  că  prezenta cerere  a  fost formulată  după  un interval  scurt, de  3  zile, de  la pronunţarea Încheierii penale nr. 263/17 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj prin care  s-a respins ca  nefondat  recursul declarat de  inculpat împotriva  încheierii prin  care  s-a  dispus  prelungirea  măsurii arestului preventiv,  hotărâre  în cuprinsul căreia  instanţa  de  recurs  a  relevat  pericolul concret  pentru ordinea publică în cazul cercetării  inculpatului în stare de libertate. Ulterior  hotărârii pronunţate de instanţa de  recurs nu au intervenit  elemente  noi pe  baza  cărora  să se  poate  aprecia  că cercetările  în  prezenta  cauză  pot continua în bune  condiţii  cu inculpatul în stare  de libertate.