Comercial: Contract de asigurare de viaţă aferent contractului de credit . Nerespectarea de către asigurător a obligaţiilor asumate prin poliţa de asigurare de viaţă . Admiterea acţiunii în pretenţii

Deliberând asupra prezentului recurs comercial;

Prin acţiunea  înregistrata  la data de 17.11.2009 pe  rolul  Judecătoriei  Buzău sub  nr. 12317/200/2009 reclamantele  BCML  si B I I au chemat in judecata  si  personal la interogatoriu pe  parata  BCR A V SA, pentru  ca instanţa prin hotărârea judecătorească  ce o va  pronunţa  sa dispună  obligarea  paratei  la  plata sumei  de  15000 Euro in echivalent  lei, conform contractului  de asigurare  de viata  atestat  cu certificatul de asigurare nr. 0122014 /15.03.2006.

In  motivarea acţiunii reclamantele  au  învederat  ca la data de 21.02.2005 reclamanta  B M  , împreuna cu  defunctul sau soţ  B O N au  încheiat cu Banca  Comerciala  Romana –Sucursala  Judeţeana  Buzău, contractul  de credit  bancar  înregistrat de împrumutătoare  sub  nr.717 din  aceiaşi data, ca având in vedere  practica  de afaceri a băncii , a  garantat ipotecar creditul  acordat  , prin contractul  de ipoteca autentificat sub nr. 519 din 23.02.2005 la BNP  F E R , ca  banca împrumutătoare impune obligatoriu si încheierea unei asigurări de  viata , astfel că  la  data de 15.03.2006  a  fost încheiat de către soţul sau  un contract  de  asigurare , dovedit  cu certificatul de Asigurare nr. 0122014 emis de parata, ca numai după  ce a fost încheiata asigurarea, banca împrumutătoare a  considerat completă documentaţia  de acordare a  creditului  si a  eliberat suma împrumutată , însă  la data de  09.09.2006 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului, soţul său B O, după care  au  acceptat succesiunea acestuia, fiindu-le eliberat  certificatul de  moştenitor  nr.173 din 12.01.2007 de BNP F E R şi potrivit dispoziţiilor  cuprinse in art. 32  din Legea  nr.136/1995 privind  asigurările  si  reasigurările ,astfel cum a fost modificat prin art.1  pct.23 din  Legea  nr.172 /2004 , ele  moştenitoarele aveau calitatea de a primi  indemnizaţia de asigurare.Deşi au solicitat  paratei sa-si execute obligaţiile din contractul de asigurare  si sa  acorde  despăgubirea cuvenita, deoarece  se  produsese riscul  asigurat, aceasta a refuzat  sa-si îndeplinească obligaţia contractuala, motivând ca  nu poate  acorda despăgubirea deoarece asiguratul suferea de o  boala încă înainte de încheierea  asigurării.

Au mai arătat , reclamantele privitor la convenţia de  asigurare sa se retina  ca asigurarea este „ de viata „ si nu de  îmbolnăvire , ceea ce  înseamnă  ca riscul asigurat a  fost viaţa , ca poziţia paratei de a  refuza  îndeplinirea obligaţiilor  contractuale nu este  nejustificata de vreme  ce la încheierea contractului  si plata  poliţei de asigurarea  starea  de  sănătate a  asiguratului  a  fost acceptata ca fiind apta pentru încheierea valabila a  contractului , iar după producerea  evenimentului asigurat, aceiaşi  stare de  sănătate nu mai este  apta,  cu alte  cuvinte atunci când parata  a încasat  preţul asigurării  nu a  contat starea de  sănătate, important  fiind ca  asiguratorul sa plătească , iar  atunci când trebuie  sa  despăgubească, parata invoca aceiaşi  stare de  sănătate ca un  impediment in îndeplinirea obligaţiilor  sale , ca  asigurarea  de viata este de  fapt pentru  banca  împrumutătoare  un  contract  de asigurare pentru risc de neplata ,  ca urmare a  încetării din  viata a debitorului, ca asigurarea  încheiata este de viata , iar aceasta înseamnă  ca riscul de deces  exista  inclusiv de  o boala, pe fondul stării organismului  la data asigurării  , or  exonerându-se de  răspundere nu numai  pentru  lista  de  boli  enumerate,  ci si pentru orice  boala , asiguratorul practic  îşi asuma  obligaţia  de  despăgubire  numai  pentru cauze  exterioare  asiguratului ,adică pentru decesul prin accidente  ce  pot  servi  întâmplător si exclusiv  pentru  motive din exterior, nerecunoaşterea bolii ca factor de  risc pentru deces înseamnă grava  disproporţie intre  obligaţiile părţilor , ca asiguratul plăteşte necondiţionat suma  ceruta de asigurator  pentru  ceea ce se asigura (  viata  ), iar aceasta  işi  limitează prin  contract răspunderea , înlăturând  îmbolnăvirea , care reprezintă cauza  cea mai răspândită a  morţii naturale , păstrând accidentele  ca temei al  răspunderii pentru  plata asigurării in caz de deces , asiguratul a introdus in  contractul  de asigurare o clauza  abuziva  , care  îl protejează pe el pentru peste  90 % din cauzele  decesului .

De asemenea ,  reclamantele au arătat, faptul ca  asiguratul nu poate  avea  altă  opţiune  si nu poate negocia in nici un fel contractul  de asigurare fără  putinţa  de a fi  înlăturată, modificata ori  particularizată la situaţia fiecărui  asigurat,  apreciind ca este o  clauză abuzivă pentru faptul ca asiguratorul se  exonerează prin convenţie de răspundere in cazul in care evenimentul asigurat  (  decesul ) a  fost cauzat  ,  direct  sau indirect , total  sau in parte de  orice  boala, ştiut fiind ca nu există nici un om la  vârsta de 50 de ani care să nu aibă  o afecţiune cât de  mică, ca pârâta  trebuie să  respecte convenţia de asigurare , deoarece  aceasta  a  asigurat viaţa , iar  nu  alte  riscuri , că ar  fi trebuit  ca  înainte de încheierea contractului  pârâta să solicite asiguratului  in mod  expres fie documente  medicale , fie o declaraţie pe  propria răspundere  „ că nu suferă  de nicio boală”, că potrivit dispoziţiilor  art.  977 Cod civil , interpretarea contractelor  se  face după  intenţia  comună  a  părţilor  contractante  , iar nu după  sensul literal  la  termenilor , ca asiguratul avea  obligaţia de a achita preţul politiei de asigurare , iar  urmaşii  săi , in caz  de producere  a  evenimentului asigurat, aveau dreptul de a primi despăgubirea.

In drept reclamantele si-au întemeiat  acţiunea  pe dispoziţiile art.969, 970, 977,981,982, 985  Cod  civil .

Pârâta a formulat întâmpinare  prin care  a  solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată  si nelegala , cu obligarea reclamantelor  la  plata  cheltuielilor  de  judecata,învederând că reclamanta a contractat împreună cu soţul său un credit în valoare  de l5.000 EURO, că aferent creditului s-a încheiat şi o asigurare de viaţă la 15.03.2006,iar conform certificatului de asigurare nr.0122014/15.03.2006 beneficiara asigurării este BCR Sucursala Judeţeană Buzău,că la 21.11.2006 a trimis un refuz de plată beneficiarului, având în vedere dispoziţiile art.6 din certificatul de asigurare potrivit cărora asigurătorul este exonerat de plata indemnizaţiei de asigurare dacă evenimentul asigurat a fost cauzat direct sau indirect,total sau parţial de – orice boală/afecţiune medicală diagnosticate în perioada anterioară intrării în asigurare,precum-boala Alzheimer, boala Parkinson,scleroza multiplă,orice formă de cancer/tumori maligne, cardiopatie ischemică şi bolile coronariene (inclusiv infarctul miocardic), accident vascular cerebral, diabet zaharat insulino dependent, insuficienţa renală, afecţiuni cronice ale ficatului/pancreasului/plămânului, transplantului de organe, boli profesionale, TBC pulmonar,că asiguratul a decedat la 9.09.2006 prin infarct miocardic,că din anul 1997 era în evidenţa medicului de familie cu cardiopatie ischemică dureroasă,că asiguratul nu a declarat existenţa acestei boli,că dacă ar fi făcut acest lucru contractul de asigurare nu ar mai fi fost încheiat. A mai arătat pârâta că invocarea dispoziţiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu sunt incidente în cauză,întrucât prevederile Certificatului de asigurare sunt clare şi neechivoce,că pentru înţelegerea acestora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate,aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea 193/2000,că nici un caz enumerat în anexa la legea menţionată nu se identifică cu speta în cauză,ca sunt respectate drepturile asiguraţilor.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor,dat fiind faptul că acestea nu sunt părţi în contractul de asigurare,că singurul beneficiar al contractului este BCR Buzău, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia prematurităţii acţiunii întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 720/1 Cod procedură civilă,excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a pârâtei determinat de faptul că a fost chemată în judecată BCR A V  SA Sucursala Judeţeană Buzău.

La termenul de judecată din 21.04.2010 pârâta a renunţat la susţinerea excepţiilor referitoare la timbraj, la lipsa capacitatea de folosinţă,iar instanţa a respins excepţiile privind calitatea procesuală şi prematurităţii.

Analizând probele dosarului instanţa fondului a respins acţiunea prin sentinţa nr. 3966 din 26.05.2010.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că între defunctul B O N şi BCR Sucursala Judeţeană Buzău s-a încheiat contractul de credit nr.717 prin care defunctul şi soţia sa B M L au luat cu împrumut suma de 15000 EUR,iar la data de 15.03.2006,acelaşi defunct a încheiat o asigurare de viaţă cu pârâta BCR A V pentru suma de 13500 EUR  ce mai era de achitat la acea dată din creditul contractat, beneficiara asigurării fiind conform menţiunilor din certificatul de asigurare creditoarea BCR Buzău.

Asigurarea s-a încheiat ca urmare a existenţei contractului de credit,la solicitarea creditoarei şi în beneficiul său,aşa cum lesne se poate vedea din formularul tipizat depus la dosar unde la rubrica privind beneficiarul se detaliază datele instituţiei care a acordat creditul

Instanţa fondului a mai reţinut că susţinerile reclamantelor sunt neîntemeiate întrucât beneficiara asigurării este conform contractului de asigurare în cauză insituţia creditoare, iar faţă de faptul că decesul a intervenit urmare a unei cauze care excludea obligaţia de despăgubire asumată de societatea de asigurare, aceasta din urmă a refuzat plata ratelor rămase de achitat după intervenirea evenimentului asigurat , iar  potrivit dispoziţiilor art. 6 din contractul de asigurare, între cauzele care exclud obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare în cazul intervenirii evenimentului asigurat este şi cardiopatia ischemică şi infarctul miocardic.

Conform documentelor medicale înaintate la dosar defunctul Bâgiu Octavian suferea din 1997 de cardiopatie ischemică, boală despre a cărei existenţă nu a informat asigurătorul şi care în final a determinat decesul.

Împotriva acestei sentinţe reclamantele au formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că este dată cu aplicarea greşită a legii şi cuprinde motive contradictorii.

Astfel , se arată că după ce în considerentele hotărârii instanţa a arătat că va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active cu motivarea că , potrivit art. 32 din Legea 136/1995 , indemnizaţia de asigurare se plăteşte beneficiarului desemnat de asigurat , iar în lipsa indicării acestuia , moştenitorilor legali ai asiguratului , după ce în mod expres a declarat că , în urma cercetării înscrisurilor , exemplarul poliţei de asigurare aflată în posesia asiguratorului nu cuprinde arătarea vreunui beneficiar al asigurării , în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii instanţa a reţinut că beneficiarul asigurării este instituţia creditoare.

Motivarea este ambiguă şi contradictorie , pentru că : ori există un beneficiar al asigurării desemnat de defunctul asigurat – şi atunci consecinţele procesuale sunt altele , ori nu este desemnat un beneficiar şi atunci reclamantele sunt îndreptăţite să primească despăgubirea din asigurare , deoarece la data judecăţii ratele către instituţia de credit erau achitate în totalitate de către acestea.

În condiţiile în care , în încheierea din 19.05.2010 , instanţa a reţinut că a constatat nemijlocit şi fără dubii că nu este desemnat un beneficiar de către defunctul asigurat , reclamantele au şi aptitudine procesuală , şi dreptul de a primi despăgubirea asigurată – acesta fiind în drept primul motiv de modificare a hotărârii recurate.

Reclamantele arată că hotărârea este dată cu aplicarea greşită  a legii deoarece instanţa a reţinut că operează o clauză de excludere a răspunderii asiguratorului ,şi anume faptul că , în momentul încheierii contractului de asigurare , preexistă o boală (cardiopatie ischemică) ce face aplicabilă clauza înscrisă în art. 6 din contract ; instanţa a mai reţinut că asiguratorul a procedat corect atunci când nu a efectuat un minim de verificări asupra declaraţiilor asiguratului şi nu a obţinut nici măcar viza mediului de familie – fără a mai vorbi despre alte dovezi privind starea de sănătate a celui ce încheia asigurarea.

Prin decizia nr. 904 din 7.12.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul dedus judecăţii , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei pârâte la plata către recurenţii – reclamanţi a sumei de 15.000 euro , echivalent în lei prin conversie la data pronunţării deciziei conform contractului de asigurare de viaţă.

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

Se are în vedere , în acest sens că la data de 21.02.2005 , reclamanta B M , împreună cu defunctul său soţ , B O N au încheiat cu Banca Comercială Română – Sucursala Judeţeană Buzău – contractul de credit bancar înregistrat de împrumutătoare sub nr. 717 din aceeaşi dată , pentru suma de 15.000 euro iar la data de 15.03.2006 a fost încheiat de către soţul său un contract de asigurare , dovedit cu certificatul de asigurare nr. 0122014 emis de pârâtă , pentru suma de 13.500 euro ce mai era de achitat la acea dată din creditul acordat.

La data de 09.09.2006 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului B O N. Reclamantele solicitând pârâtei să îşi execute obligaţiile din contractul de asigurare şi să acorde despăgubirea deoarece se produsese riscul asigurat , pârâta a refuzat motivând că nu poate acorda despăgubirea deoarece asiguratul suferea de o boală încă înainte de încheierea asigurării.

Prin poliţa de asigurare de viaţă , asiguratorul şi-a rezervat dreptul , la pct. 3 din Declaraţia membrului asigurat , de a verifica starea de sănătate a asiguratului , iar acesta a renunţat la confidenţialitatea privind starea sa de sănătate şi a relaţiei cu orice medic care are cunoştinţă despre aceast.

Astfel , asiguratorul şi-a constituit prin convenţia de asigurare un drept propriu de a verifica starea de sănătate a asiguratului ; împrejurarea că nu a întreprins demersurile necesare constituie culpa sa , care nu poate fi invocată ca temei al neexecutării propriilor obligaţii.

Mai mult decât atât , asiguratorul nici nu a solicitat acte medicale asiguratului , sau o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la starea sănătăţii sale.

Totodată , tribunalul reţine că pârâta intimată nu a solicitat asiguratului numele medicului de familie pentru a fi înscrisă la rubricaţia existenţa în formularul tipizat.

Cu înscrisul înregistrat sub nr. 12381 din 02.12.2010 eliberat de BCR - Sucursala Buzău reclamantele recurente au făcut dovada achitării integrale a creditului de 15.000 euro angajat în baza contractului nr. 717/2005 , astfel că acestea sunt îndreptăţite să solicite echivalentul în lei a 15.000 euro , conform contractului de asigurare (certificat de asigurare nr. 0122014/15.03.2006).

Faţă de considerentele care preced , văzând dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, prin decizia nr. 904 din 7.12.2010 s-a admis recursul dedus judecăţii , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei pârâte la plata către recurenţii – reclamanţi a sumei de 15.000 euro , echivalent în lei prin conversie la data pronunţării deciziei conform contractului de asigurare de viaţă.

Domenii speta

Spete similare