Deliberând asupra recursului comercial de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr.1231/277/2009 din 16.07.2009, reclamantul F M R a chemat în judecată pe pârâta SC A R A V SA Bucureşti , solicitând ca prin hotărârea ce e va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 17.821 lei despăgubiri cuvenite în executarea contractului nr.0405679 din 13.05.2008 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că , deşi, în baza contractului de asigurare seria AP nr.0405679 din 13.05.2008 a asigurat pe termen de 1 an atât locuinţa cât şi bunurile gospodăreşti , iar în urma producerii incendiului din 20.01.2009 s-a produs o pagubă evaluată de inspectorul constatator la suma de 54.700 lei, pârâta i-a achitat doar suma de 36.879 lei, refuzând la plată diferenţa de 17.821 lei .
Intimata a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din Codul de procedură civilă solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
A susţinut în acest sens că în raport de documentaţia întocmită în cele două dosare de daună având ca obiect pagubele produse locuinţei asigurate şi respectiv bunurilor gospodăreşti , a calculat despăgubirea în baza constatărilor efectuate la faţa locului , corespunzător pentru partea de locuinţă afectată şi numai în măsura dovedirii existenţei şi avarierii/distrugerii bunurilor, în condiţiile în care reclamantul nu a respectat clauza instituită la cap.IX, pct.e) şi g) din contract referitor la păstrarea resturilor unor bunuri pretins afectate de incendiu ( filele 14-15 dosar)
Prin sentinţa nr.495 din 13.04.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele s-a admis acţiunea astfel cum a fost precizată la termenul din 30.03.2010 , dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 10.575 lei cu titlu de despăgubiri , cu 2,258 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că pârâta, în calitate de asigurator, datorează reclamantului suma de 10.575 lei , în executarea contractului de asigurare seria AP nr.0405679/13.05.2008, reprezentând diferenţa de despăgubire cuvenită pentru bunurile afectate urmare producerii riscului asigurat : incendiul din 20.01.2009.
Astfel reţinută situaţia în fapt, fundamentată pe dispoziţiile art.969 din Codul civil, instanţa fondului a avut în vedere procesele verbale de constatare a pagubei întocmite de inspectorul M Ş ( filele 41,42,43), declaraţiile martorului D I şi A I ( filele 64, 66) şi expertiza întocmită de expertul Radu Gheorghe ( fiele 81 – 88).
Instanţa a înlăturat ca nerelevante declaraţiile martorilor M C şi S N – audiaţi la propunerea pârâtei ( filele 66, 67 ), precum şi referatul întocmit de inspectorul de daune M Ş ( fila 21 dosar) .
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303.
În expunerea motivelor de recurs , pârâta a invocat în esenţă , greşita admitere a acţiunii de către instanţa fondului , în condiţiile în care refuzul la plată a sumei solicitate de reclamant se datorează faptului că acesta, încălcând clauzele instituite la art.50 pct.e) şi f) capitolul IX din contract, nu a prezentat dovezi de natură să ateste existenţa bunurilor în patrimoniu înainte de producerea incendiului şi nici dovezi ale distrugerii acestora ( resturi, componente metalice, părţi afectate) .
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cauza s-a înregistrat iniţial pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Buzău sub nr.1231/277/2010 din 16.06.2010, iar prin încheierea din s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal , înregistrându-se la această instanţă sub nr.4343/114/2010 din 28.09.2010.
Prin decizia nr. 884 din 2.12.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, modificându-se sentinţa atacată în sensul rspingerii acţiunii.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Prin contractul de asigurare seria AP nr.0405679 din 13.05.2008 încheiat între părţile în proces , reclamantul şi-a asigurat locuinţa situată în oraşul Nehoiu , judeţul Buzău şi bunurile gospodăreşti , pe o perioadă de 1 an, la data de 20.01.2009 producându-se un incendiu ce a avut drept efect atât deprecierea construcţiei cât şi a bunurilor mobile asigurate.
În executarea contractului de asigurare , ca urmare a producerii riscului asigurat, pârâta, în calitate de asigurator a întocmit două dosare de daune , unul înregistrat sub nr.428/F/BZ/2/2006/2009 în raport de care a plătit reclamantului în calitate de asigurat despăgubiri în valoare de 16.527,00 lei pentru pagubele produse locuinţei şi altul înregistrat sub nr.429/F/GHBZ2/2007/2009 în raport de care a plătit aceleiaşi persoane despăgubiri în valoare de 20.352 lei pentru pagubele produse bunurilor gospodăreşti asigurate.
Tribunalul apreciază că despăgubirile acordate s-au stabilit în mod corect în baza constatărilor inspectorilor de daună ai asiguratorului efectuate la faţa locului şi a evaluării despăgubirilor efectiv produse în patrimoniul asiguratului, luându-se în consideraţie preţurile de nou , dar şi gradul de uzură al fiecărui bun asigurat.
În mod just, despăgubirile pentru locuinţă s-au acordat în cuantumul corespunzător numai pentru partea de construcţii afectată, iar cele pentru bunuri numai în măsura dovedirii existenţei acestora în patrimoniul asiguratului şi avarierii ori distrugerii lor ca urmare a incendiului.
Asigurătorul nu a achitat despăgubiri , în mod corect, pentru bunurile declarate de asigurat ca fiind afectate de incendiu, dar pentru care nu a prezentat dovezi materiale privind avarierea ori distrugerea şi nici existenţa acestora la data producerii evenimentului.
Se invocă sub acest aspect dispoziţiile art.50 alin.1 pct.e) şi f) capitolul IX „ Obligaţiile asiguratului „ din contract, potrivit cărora asiguratului îi revine obligaţia păstrării părţilor afectate ale bunurilor şi de a le pune la dispoziţia asiguratorului pentru constatare , precum şi obligaţia de a furniza toate documentele solicitate de asigurator în vederea evaluării pagubei.
La alineatul 2 al textului contractual enunţat se dispune în sensul că în cazul nerespectării acestor obligaţii , asiguratorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor .
Or, cu prilejul constatărilor efectuate la trei date distincte , de către inspectori diferiţi ai asiguratorului , la locul producerii evenimentului, nu s-au identificat resturi ale unor bunuri pretins afectate de incendiu.
Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile inspectorilor de daună audiaţi de instanţă : M C şi S N ale căror declaraţii au fost consemnate la filele 66, 67 dosar fond precum şi referatul întocmit de inspectorul de daună M Ş care a efectuat primele constatări şi a instrumentat dosarul de daună , act depus la fila 21 dosar .
Din referatul respectiv rezultă că inspectorul i-a pus în vedere asiguratului să înlăture molozul rezultat în urma incendiului, pentru efectuarea constatării în bune condiţii şi să păstreze resturile rămase de la bunuri , pentru a fi examinate, precizându-se că pentru bunurile menţionate la poziţiile 1,2,11,12,13,14,15,16,19,20,31,35,39 şi 40 din lista întocmită de asigurat nu s-au prezentat resturi ( act depus la filele 39 – 41).
Contrar considerentelor sentinţei fondului, tribunalul acordă credibilitate referatului întocmit de inspector , fiind de neacceptat faptul că urmare incendiului să nu fi rămas la faţa locului resturi de la bunuri cum ar fi : televizor Toshiba ( poz.1), combină muzicală ( poz.2), aparat sudură ( poz.11), polizor unghiular ( poz.12), bormaşină ( poz.13), ferăstrău electric ( poz.14), trusă scule ( poz.15), banc tâmplărie ( poz.16), polizor de banc ( poz.19), calculator ( poz.20), magnetofon ( poz.31), blănuri oaie ( poz.35), cort pentru patru persoane ( poz.39), butelie voiaj ( poz.40), în timp ce s-au identificat, însă, resturi de la undiţe, mulinete şi lansete.
Pe de altă parte, este greu de acceptat că bunurile menţionate în lista întocmită de asigurat , să fi încăput toate într-o magazie în suprafaţă de numai 22,69 m.p. în care era montată şi centrala termică a locuinţei, între care televizor, calculator, combină muzicală , pantofi şi genţi din piele printre butoaie de ţuică.
De asemenea, este de neînţeles faptul că asiguratul nu a indicat nici un moment inspectorilor de daună, locul depozitării molozului , existând posibilitatea depistării unor resturi din bunurile pretins afectate şi înlăturării oricărei suspiciuni .
În raport de situaţia în fapt şi în drept expusă , fundamentată pe probatoriul analizat, tribunalul apreciază ca fiind subiective declaraţiile martorilor Drăgoi Ion şi Avramescu Ion , subalternii reclamantului la locul de muncă, ale căror susţineri au fost consemnate la filele 64 şi 65 dosar.
Declaraţiile martorilor nu numai că nu se coroborează între ele , dar nici cu celelalte probe administrate în cauză, fiecare din cei doi martori declarând cu totul alte bunuri ca fiind afectate de incendiu şi cu totul alte locuri de depozitare a molozului, altele decât cele indicate de reclamant, în răspunsul la interogatoriu consemnat la filele 61 – 63 dosar.
Pentru considerentele ce preced , în baza art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiuni ca neîntemeiate.
Judecătoria Liești
Acțiune în regres formulată de Biroul Asigurătorilor De Autovehicule Din România
Tribunalul Buzău
COMERCIAL : Neplata preţului pentru marfa livrată. Admiterea acţiunii de către instanţa fondului. Anularea recursului ca netimbrat. Admiterea contestaţiei în anulare formulată de societatea petentă. Casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudec...
Judecătoria Odorheiul Secuiesc
acţiune în anulare (OG nr. 5/2001)
Tribunalul Olt
Antecontract de vânzare cumpărare. Condiţii pentru admisibilitatea cererii
Curtea de Apel București
Anulare act