Omor calificat. Legitimă apărare.

Omor calificat. Legitimă apărare.

În momentul aplicării loviturii cu cuţitul de către inculpată, loviturile cu mâinile suferite de către inculpată din partea victimei, au încetat, iminenţa pericolului fiind inexistentă, astfel că nu au fost întrunite condiţiile unui atac imediat. Atacul victimei nu prezenta un pericol care să ameninţe grav viaţa inculpatei, mijloacele folosite de victimă în cadrul presupusului său atac, nefiind în măsură să justifice riposta inculpatului, iar leziunile suferite de inculpată, care au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, chiar şi în prezenţa unor raporturi sexuale sub constrângere, nu justifică acţiunea şi atitudinea inculpatei.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 78/F/22 iunie 2011

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrat sub nr.1433/P/2007, a fost trimisă în judecată inculpata BCT, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prev. de art.174-175 lit.c Cod penal cu aplic. art.73 lit.b din Codul penal, cu motivarea că în noaptea de 22/23 aprilie 2006, pe fondul stării de provocare determinată de agresiunea fizică exercitată de soţul său asupra sa, l-a înjunghiat, astfel că acesta a decedat.

Inculpata, prezentă în instanţă, a recunoscut comiterea faptei, susţinând însă că a săvârşit-o în stare de legitimă apărare, raportat la atitudinea agresivă a soţului său, calificată drept un atac injust.

Părţile vătămate BBT şi BPI, fiicele victimei nu s-au constituit părţi civile în cauză, însă partea vătămată O (fostă S) E, mama victimei, a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 25170 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei, şi a sumei de 42000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferinţa pricinuită ca urmare a decesului victimei, fiul său.

Din probatoriul administrat instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 23/24.04.2006 inculpata şi-a omorât soţul, pe BPI, cu un cuţit pe care l-a luat din bucătăria proprie, loc în care s-a derulat în parte evenimentul violent ce a avut loc la data respectivă.

Este necesar a fi precizat faptul că nu au fost identificaţi martori care să perceapă vizual sau auditiv aspecte esenţiale din ceea ce s-a întâmplat în împrejurarea respectivă, singura depoziţie prin care s-au dat relaţii despre evenimentul violent fiind cea a inculpatei, privită atât de procurorul de caz, cât şi de instanţă cu rezervă, atât datorită nesincerităţii declaraţiei în sine, cât şi datorită faptului că, potrivit datelor dosarului, inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului (prin determinarea unor persoane să refuze să dea declaraţii, pentru ca ulterior acestea să declare în maniera dorită de inculpată) şi a manifestat nesinceritate atât în viaţa socio-familială, dar în special faţă de organele judiciare, aspect ce nu poate fi ignorat.

 Datele furnizate de actele şi lucrările dosarului relevă faptul că în vara anului 1994, inculpata l-a cunoscut pe BPI în municipiul Bistriţa, moment de la care au întreţinut o relaţie de prietenie, în perioada respectivă inculpata (pe atunci LCT, de profesie asistentă medicală), fiind victima unui viol comis de trei persoane, condamnate pentru această faptă prin Sentinţa penală nr.21/1997 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul penal nr.1985/1996, instanţa reţinând că au fost comise asupra victimei acte cu caracter obscen constând în „introducerea penisului în gură”.

BPI i-a fost alături inculpatei, care în declaraţia dată în 29.06.2007, afirmă că acesta, în perioada în care a fost violată, a continuat relaţia pe care o aveau, ocrotind-o destul de mult, că în final şi-au oficializat relaţia, trecând chiar şi peste voinţa părinţilor, eveniment petrecut în cursul lunii noiembrie 1997, înainte cu o lună de a se naşte prima lor fiică, respectiv BBT, în cursul anului 1998, inculpata născând-o pe cea de-a doua fiică, rezultată în urma relaţiei cu victima, pe BPI.

Inculpata a declarat că, deşi aveau certuri-normale în orice familie, nu era bătută sau maltratată de soţ, şi că acesta doar îi amintea faptul că fusese victima unui viol, spunându-i soţiei sale că să-i pară bine că „a luat-o” (în căsătorie), declaraţie asupra căreia BCT revenit ulterior, învederând agresivitatea verbală şi fizică a victimei.

In cursul anului 2000 familia B (inculpata, soţul acesteia-victima şi cele două fiice minore), s-a mutat în municipiul Bistriţa, într-un apartament proprietatea mamei victimei, SE, pe care îl foloseau cu titlu gratuit, singura obligaţie fiind aceea de a plăti cheltuielile lunare.

În toamna anului 2003, BPI a plecat în Spania la muncă, unde a rămas câteva luni (octombrie-decembrie 2003), în apartamentul familiei B locuind în acel răstimp, pentru câteva nopţi (de cca. 10 ori, conform declaraţiilor inculpatei), un bărbat pe nume M, fost coleg de liceu al inculpatei, prieten al său (al cărei nume a declarat că nu şi-l aminteşte, deşi faptul că l-a găzduit presupune relaţii apropiate), cu care inculpata a consumat bere, căruia i-a permis să adopte o ţinută sumară în casă („umbla dezbrăcat”), cu care, împreună şi cu fetiţele, inculpata a mers la săniuş, dar şi cu care a întreţinut relaţii sexuale orale.

Faptul acesta a fost sesizat de una din fiicele minore ale inculpatei, care, mergând la bucătărie să ia apă, şi-a găsit acolo mama, care întreţinea astfel de relaţii sexuale, declaraţiile martorilor, relaţie intimă recunoscută de inculpată doar în cadrul declaraţiei din data de 23.04.2006, prin afirmaţia că „ a cunoscut” un alt bărbat.

De altfel, conduita aceasta a fost admonestată de însăşi mama inculpatei, martora LS, care, găsindu-l pe bărbatul respectiv în apartamentul fiicei sale, a pălmuit-o, revoltată fiind de atitudinea acesteia.

Această relaţie a fost de natură să nemulţumească şi pe mama victimei, SE, care, la începutul anului 2004, după ce fiul ei s-a întors din Spania, l-a informat pe acesta asupra celor petrecute, cerându-i totodată, din acest motiv, ca în aceste condiţii să părăsească apartamentul ei din municipiul Bistriţa.

După consumarea acestor incidente, victima şi inculpata au avut o discuţie cu privire la aspectele arătate mai sus, discuţii în cadrul cărora inculpata a negat tot timpul că şi-ar fi înşelat soţul, susţinând că relaţia sa cu acea persoană pe nume M era de strictă amiciţie. Victima i-a propus soţiei sale să divorţeze, propunere care însă a rămas fără răspuns din partea acesteia.

Este de menţionat faptul că, deşi inculpata îl descrie pe soţul său ca fiind agresiv şi extrem de gelos-ca şi conduită generală (pălmuind-o peste faţă la interval de 2-3 luni şi fiind bănuitor în ceea ce priveşte întreţinerea de relaţii extraconjugale de către soţia sa), în împrejurarea în care află că numitul M fusese găzduit în apartamentul conjugal (acest fapt stârnind serioase motive de îndoială asupra fidelităţii inculpatei, şi deteriorând relaţiile de căsătorie), tot potrivit declaraţiilor inculpatei, dar şi a celorlalţi martori audiaţi, BPI nu s-a manifestat violent.

Martorii audiaţi au declarat că inculpatul era o persoană deosebit de respectuoasă, religioasă, se ocupa aproape tot timpul şi în mod exclusiv de cele două fetiţe minore, iar vecinii au precizat că, practic în cei doi ani în care familia B a locuit acolo, nu au văzut-o pe inculpată împreună cu fetiţele, iar aceasta în contact cu ei (vecinii) era rezervată până acolo încât refuza chiar să-i salute. În perioada 2000-2006, inculpata a fost văzută o singură dată prezentând o vânătaie la nivelul ochiului, care, conform susţinerilor inculpatei, ar fi fost cauzată de victimă, cu ocazia unei dispute.

În primăvara anului 2004, familia B s-a mutat cu chirie într-un apartament situat în municipiul Bistriţa, pe Aleea …. 18, în perioada 2004-2006, relaţia celor doi soţi continuând fără prea multe incidente, singurul aspect mai notabil fiind cel referitor la faptul că victima bănuia că inculpata nu-l iubeşte şi că în acest context întreţine raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, aspect pe care l-a împărtăşit atât inculpatei, familiei acesteia, mai exact mamei inculpatei, martora LS, cât şi altor persoane, în special prietenilor apropiaţi.

Este de asemenea de menţionat faptul că victima îşi desfăşura activitatea în domeniul reparaţiilor auto, iar inculpata era angajată la SC”L” SA Bistriţa, în acest context, din toamna anului 2005, BCT (pe atunci în vârstă de 32 de ani), începând să întreţină o relaţie extraconjugală cu martorul FD (la data respectivă în vârstă de 19 ani), care era angajat şi el la S.C.”L” SA Bistriţa, relaţie extraconjugală care a durat până în cursul lunii ianuarie 2007, în cadrul acesteia inculpata şi martorul întreţinând relaţii sexuale orale atât înainte, cât şi după comiterea omorului.

Conform declaraţiilor martorilor audiaţi, diferenţa de vârstă existentă stârnea la locul de muncă numeroase comentarii, unele ironice, la adresa inculpatei şi a amantului său, căruia i se spunea că inculpata i-ar putea fi mamă.

Victima bănuia că soţia sa are o relaţie extraconjugală, dar această bănuială nu i-a fost confirmată în niciun fel, inculpata contestând-o permanent (chiar în faţa organelor judiciare declarând că în perioada 1996 - aprilie 2006, nu a întreţinut raporturi intime cu nici un alt bărbat în afară de soţul ei).

Pe fondul acestor probleme, BPI a devenit tot mai neliniştit de comportamentul inculpatei, motiv pentru care a avut o discuţie cu martora LS, mama inculpatei, căreia i-a spus că soţia sa îl înşeală şi în aceste condiţii cea mai bună soluţie de urmat ar fi solicitarea desfacerii căsătoriei.

Martora LS i-a solicitat victimei să încerce să treacă peste aceste momente, cerându-i să aibă în special în vedere faptul că au împreună de crescut două fetiţe, care aveau vârste destul de mici, astfel că în perioada martie-aprilie 2006, victima, care era o fire religioasă, a ţinut, şi în scopul ameliorării problemelor conjugale, postul Paştelui, perioadă în care nu a consumat băuturi alcoolice, urmând şi restul obligaţiilor specifice acestui obicei religios.

În data de 22 aprilie 2006 (o zi de sâmbătă), în ajunul Paştelui, victima a plecat la serviciu, iar inculpata a rămas la domiciliu pentru a definitiva pregătirile pentru sărbătoarea Paştelui, cele două fetiţe minore aflându-se pe perioada vacanţei la mama victimei, într-o localitate aflată în apropiere.

Victima s-a întors la domiciliul de pe Aleea .. în jurul orelor 1400, dar, la solicitarea inculpatei, a plecat pentru a face cumpărăturile pentru sărbătorile de Paşti. După revenire, cei doi soţi au definitivat activităţile vizând curăţenia în apartament împreună, activităţi care au fost finalizate în jurul orelor 1800-1900-

După finalizarea acestor pregătiri, conform declaraţiilor inculpatei, victima a început să consume alcool, din sticlele pe care le cumpărase în aceeaşi zi, solicitându-i soţiei sale să consume împreună cu el, aceasta fiind de acord să bea împreună un pahar de vin amestecat cu Cola.

Este de observat faptul că în declaraţia dată în faţa procurorului, la data de 23.04.2006, inculpata afirmă că în jurul orelor 19,00, victima „a intrat în bucătărie cu o sticlă de vin alb de 2 litri, din care a început să bea până la ora 22,00”, aspect reluat în declaraţia din aceeaşi dată (dactilografiată), dată tot în faţa procurorului şi în continuarea declaraţiei din data de 28.06.2006, dar care este completat în declaraţiile ulterioare, în sensul că victima ar fi consumat, pe lângă vin, şi şase-şapte sticle de bere neagră (declaraţia dată în faţa procurorului din data de 28.06.2006).

Conform declaraţiilor inculpatei, victima a consumat întreaga sticlă de vin de 2 litri, precum şi cele opt (în final) sticle de bere (declaraţia din 29.06.2007-f.201 dosar urmărire penală), însă este de remarcat faptul că cercetarea la faţa locului, efectuată imediat după comiterea faptei de către organele de poliţie, nu identifică recipientele sticlei de vin şi a celor 8 beri ce ar fi fost consumate de victimă, sau a celorlalte sticle de vin despre care inculpata afirmă că erau în casă (declaraţia inculpatei din data de 29.06.200), ci doar constată existenţa a două pahare pe masa din bucătărie (unul gol, şi altul parţial plin cu un lichid de culoare roşu-închis, lichid care nu a fost analizat), pahare pe care însă nu s-au găsit amprente.

Potrivit declaraţiilor inculpatei, victima a ajuns rapid în stare de ebrietate, în timp ce consumau băuturi alcoolice, cei doi soţi având discuţii în cadrul cărora victima i-ar fi reproşat din nou inculpatei comportamentul ei (atitudine care a fost de natură să creeze probleme în mariajul lor), însă în jurul orelor 2300, inculpata, văzându-l pe soţ într-o dispoziţie calmă, s-a hotărât în cele din urmă să-i spună despre faptul că are o relaţie cu un alt bărbat, şi că ar trebui să divorţeze.

Conform declaraţiei inculpatei din data de 29.06.2007, victima ar fi început să se manifeste agresiv cu lucrurile din casă, fără a exercita vreo agresiune asupra soţiei sale, în contextul în care aceasta i-a spus că dacă lucrurile merg prost, ar trebui să divorţeze. Acest aspect însă nu a fost dovedit, procesul-verbal de cercetare la faţa locului nerelevând vreo deteriorare a bunurilor aflate în apartament.

Inculpata a precizat că acest acces de sinceritate l-a avut în momentul în care victima îşi cerea iertare pentru faptul că de-a lungul căsniciei lor a certat-o sau a umilit-o, lucru pe care, spunea inculpata că ar fi afirmat victima, ea, inculpata nu l-ar fi meritat.

Mărturisirea inculpatei a fost de natură să conducă iniţial la declanşarea unui conflict verbal (sesizat de martorul ACG, care însă a apreciat că deşi discuţiile erau mai aprinse, erau totuşi normale, fără ca cei doi să strige unul la celălalt), dar care a degenerat rapid în unul de natură fizică, în cadrul căruia atât inculpata cât şi victima şi-au aplicat lovituri reciproc (aspecte relevate de actele medico-legale rezultate ca urmare a examinării inculpatei şi victimei).

În fapt, confesiunile inculpatei, făcute prietenei sale, martora MA (care, potrivit propriei depoziţii, nu avea cunoştinţă de foarte multe detalii ale relaţiilor de căsnicie ale inculpatei, deşi se considera prietena inculpatei), erau în sensul că în noaptea respectivă, pe lângă solicitarea de a divorţa, inculpata i-a spus soţului său că nu-l mai iubeşte, că şi-a găsit un alt bărbat, bogat, cu vilă şi maşină, şi care are în jur de 20 de ani, mărturisire care a fost de natură să îl enerveze pe BPI, pe fondul consumului de alcool şi a suferinţei cauzate de faptul că primise confirmarea faptului că era înşelat.

S-a apreciat că starea de iritare a fost voit cauzată victimei de inculpată, prin referirea la faptul că noul bărbat din viaţa ei este înstărit (ceea ce BPI nu a putut oferi inculpatei, familia B având neînţelegeri şi din cauza insuficienţei veniturilor), şi are în jur de 20 de ani (probabil FD), inculpata recunoscând în declaraţia din data de 23.04.2006 faptul că soţul său era nervos din cauza acelei mărturisiri.

În mod constant inculpata, în faţa organelor judiciare, a negat relaţia extraconjugală existentă, arătând (declaraţia din data de 24.06.2006), că îi spusese victimei doar cu vreo 2-3 seri înainte că are pe altcineva, pentru a o determina să divorţeze, dar că acest lucru nu era adevărat.

 Revenind la altercaţia dintre victimă şi inculpată, în urma mărturisirii inculpatei, soţul acesteia a telefonat părinţilor acesteia, la orele 23,40, plângându-se de comportamentul fiicei lor, şi de faptul că aceasta şi-ar fi găsit „marea iubire”, convorbire care a durat câteva minute.

Potrivit afirmaţiilor inculpatei, ulterior convorbirii telefonice efectuate, brusc, victima ar fi obligat-o să întreţină cu ea raporturi sexuale normale şi anale împotriva voinţei sale, în dormitorul locuinţei lor, în timpul derulării actelor sexuale inculpata fiind permanent lovită cu pumnii de către soţul ei, care cu o mână o lovea, cu cealaltă o ţinea de păr, şi în aceste condiţii au întreţinut un raport sexual anal.

În fapt, inculpata descrie în cadrul declaraţiilor date fie două acte sexuale anale, fie unul, în cadrul declaraţiei date în faza de urmărire penală din data de 23.04.2006 făcând vorbire de două (unul după aplicarea cremei Dove de către victimă), în cadrul declaraţiei din data de 28.06.2006 afirmând că „nu mai ştie” dacă după ce victima s-a dat cu cremă a mai avut relaţii sexuale cu aceasta, iar în declaraţia dată la 29.06.2007 şi în faţa instanţei descrie doar un act sexual anal reuşit, după aplicarea produsului respectiv.

Sunt puţin credibile afirmaţiile inculpatei, care în privinţa unor acte atât de importante, şi traumatizante (potrivit propriilor declaraţii), nu dă declaraţii consecvente asupra celor întâmplate, dar şi afirmaţia că victima, având în sânge o imbibaţie alcoolică deloc neglijabilă (1,85 grame la mie), fiind în stare avansată de ebrietate, a recurs la aplicarea unui produs cosmetic, pentru a realiza actele sexuale respective.

Pe de altă parte, un semn de întrebare în acest sens este ridicat de motivul pentru care victima, o persoană religioasă, cu care inculpata nu a întreţinut niciodată relaţii sexuale orale şi anale, care nu a fost dispusă şi nici nu i-a solicitat soţiei sale acte de acest gen pe parcursul întregii lor relaţii (conform declaraţiilor inculpatei), ar fi recurs la astfel de practici sexuale, fără niciun motiv, şi doar în noaptea în care a fost comisă infracţiunea, noaptea de Înviere.

După consumarea raportului sexual, potrivit declaraţiilor inculpatei, victima a ieşit din dormitor şi s-a deplasat la baie pentru a se spăla, întrucât în timpul raportului sexual anal inculpata îl murdărise pe soţul ei cu materii fecale, moment în care aceasta a susţinut că a încercat să fugă, după ce mai întâi şi-a tras pe ea o pereche de pantaloni tip blue-jeans.

Inculpata a arătat că a ieşit din dormitor, s-a deplasat prin sufragerie, care era o cameră de trecere, dar a fost prinsă de victimă în holul de la intrarea în locuinţă, hol din care se asigură şi accesul în bucătăria apartamentului, că victima ar fi împins-o în bucătărie, unde ar fi obligat-o să întreţină un raport sexual oral, în timp ce o ţinea cu o mână de păr, şi cu cealaltă o lovea, inculpata fiind în genunchi.

Inculpata a precizat că i-a solicitat victimei să continue raportul sexual în dormitor, propunere cu care victima ar fi fost de acord, inculpata a profitat de acest moment, s-a înarmat cu un cuţit găsit pe un stativ aflat în spatele ei, în bucătărie, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona pieptului în partea stângă, lovitură care a condus la decesul victimei la scurt timp după orele 00,00, în noaptea de 22/23 aprilie 2006.

Este de observat faptul că, deşi inculpata a luat cuţitul dintr-un stativ aflat în spatele ei, alături de care se aflau şi alte obiecte (în timp ce victima o ţinea de păr cu o mână, şi cu cealaltă o lovea, şi concomitent o ridica din poziţia în genunchi în care se afla), reuşeşte să facă acest lucru fără a se dezechilibra şi fără a răsturna celelalte obiecte aflate în jur (se aflau lângă stativul respectiv un coş cu ouă vopsite, o cafetieră etc.), după care trece dintr-o mână în alta-în zona abdomenului-cuţitul, fără a fi evitată de victimă, ce se afla la o distanţă de 50 cm, şi fără ca aceasta să facă un singur gest de a se apăra, şi cu mâna dreaptă îl foloseşte, în zona inimii victimei, ipoteză greu de presupus ca fiind reală.

De altminteri, vizionând conţinutul reconstituirii efectuate, se observă nesiguranţa şi ezitările inculpatei în a relata maniera în care a procedat (deşi în contextul acţiunilor uzitate de inculpată, descrise mai sus, este dificil de uitat un astfel de eveniment important şi modul de desfăşurare).

Lipsa unor leziuni de apărare a victimei, care ar fi logică într-o astfel de derulare a evenimentelor descrise de inculpată, şi datele existente pledează mai degrabă pentru o lovitură prin surprindere aplicată victimei.

Instanţa a apreciat că intenţia inculpatei de a suprima viaţa victimei este denotată de zona vitală lezată, cu atât mai mult cu cât inculpata avea cunoştinţe temeinice de anatomia omului (întrucât profesase ca asistentă medicală), intenţie relevată şi de afirmaţia acesteia, că va fi ultima dată când victima va pune mâna pe ea.

Conform declaraţiilor inculpatei, aceasta, imediat după omor, a părăsit apartamentul conjugal, şi l-a contactat în stradă pe martorul FD, solicitându-i să o conducă la domiciliul părinţilor inculpatei, afirmaţie pe care instanţa a apreciat-o ca fiind nesinceră în ceea ce priveşte momentul plecării din apartament.

Este cert că inculpata a părăsit apartamentul conjugal fără a lua vreo măsură de îngrijire a victimei (deşi avea cunoştinţe medicale, întrucât profesase ca asistentă medicală), şi fără a anunţa organele sanitare specializate în a  acorda îngrijiri medicale şi că după ce a ajuns în stradă, a contactat de pe telefonul ei mobil pe martorul FD, persoana cu care întreţinea raporturi intime, solicitându-i să se întâlnească - acesta venind însă împreună cu prietenul lui, BI - însă martorii au părăsit cercul lor de prieteni din noaptea respectivă în intervalul orar 00,50-1,00, pe când decesul victimei, conform raportului de expertiză medico-legală, a avut loc la scurt timp după orele 00,00.

De asemenea, la orele 00,55 este format un număr de telefon din apartamentul soţilor B (pe care inculpata a negat că l-ar fi făcut, dat fiind faptul că ar fi părăsit locuinţa imediat după comiterea infracţiunii), fiind apelat numărul de telefon al viitorului soţ al mamei victimei, însă este greu de crezut că o altă persoană în afara inculpatei ar fi format numărul respectiv, atâta vreme cât o persoană străină nu ar fi avut cunoştinţă de acel număr (ceea ce este puţin probabil din partea vecinilor, cu care relaţiile nu erau apropiate; chiar şi în acest caz aceştia ar fi sesizat în primul rând organele sanitare), şi este exclus ca victima să-l fi format, întrucât decedase deja.

Mai este de menţionat faptul că, potrivit propriilor declaraţii date în faţa instanţei, după ieşirea din apartament, inculpata a sunat la numărul de telefon al victimei, pentru a vedea ce face, şi pentru a se asigura că aceasta nu o urmăreşte, afirmaţie greu de crezut, dat fiind faptul că victima fusese înjunghiată în zona inimii, neavând posibilitatea să facă acest lucru, sau măcar să răspundă la telefon, aspect de care inculpata cu siguranţă era conştientă.

 Martorii FD şi BIB s-au întâlnit cu inculpata în municipiul Bistriţa, pe strada C, aceştia constatând că inculpata prezenta leziuni, era desculţă, şi îmbrăcată cu un tricou şi nişte blugi, relatându-i lui FD că a fost doar bătută de soţul ei (omiţând faptul că l-a omorât pe acesta), cerându-i să o însoţească până la domiciliul părinţilor ei din municipiul Bistriţa, unde a ajuns în jurul orelor 1 30-200.

A reuşit cu greu să se facă înţeleasă, părinţii inculpatei percepând doar că s-a întâmplat ceva grav în locuinţa fiicei lor, remarcând faptul că a fost agresată, şi că vestimentaţia acesteia era pătată cu materii fecale, pe care de altfel le prezenta şi peste tot corpul (faţă, mâini etc.). De altfel, martora LS face afirmaţia, că inculpata „avea şi pe faţă materii fecale, ca şi cum ar fi fost dată cu pensula”, stare de fapt confirmată de martora CN care a arătat că inculpata avea materii fecale pe păr, spate, faţă, mâini.

Nu a relatat însă vreun aspect privitor la faptul că l-a omorât pe soţul său, cei apropiaţi în consecinţă fiind preocupaţi de starea inculpatei, şi nu de cea a victimei.

Tatăl inculpatei a anunţat organele de poliţie, şi împreună cu acestea s-a deplasat la apartamentul familiei B, pe Aleea …, cu intenţia declarată de a cere socoteală lui BPI pentru agresiunea exercitată asupra fiicei sale, însă în momentul în care au ajuns în locuinţa victimei, poliţiştii, care îl însoţeau pe tatăl inculpatei, au constatat faptul că victima era decedată, fiind căzută în poziţia culcat pe spate, în sufrageria apartamentului, cu tricoul dat peste cap, cuţitul fiind la distanţă de corpul acestuia.

Din raportul de constatare medico-legală nr.870/III/164 din 26 iunie 2006 al Serviciului de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud a rezultat că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei hemoragii interne şi externe produse ca urmare a unei plăgi tăiate-înţepate penetrante, la nivelul plămânului şi arterei pulmonare intrapericardice, decesul survenind la scurt timp după orele 00,00.

Cu ocazia efectuării autopsiei victimei s-au constatat leziuni constând în echimoze la nivelul membrelor superioare şi inferioare precum şi eroziuni şi echimoze la nivelul penisului, care nu au legătură de cauzalitate cu decesul, şi că alcoolemia victimei era de 1,85 grame la mie.

Alcoolemia inculpatei (deşi şi aceasta consumase alcool), nu a fost stabilită, însă aceasta a fost examinată din punct de vedere medico-legal, constatându-se că a suferit leziuni constând în echimoze care au necesitat şase-şapte zile îngrijiri medicale. Leziunile constatate la nivel anal, au necesitat cinci-şase zile îngrijiri medicale, conform concluziilor provizorii puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către I.M.L. Bistriţa în data de 23 aprilie 2006.

Raportul de expertiză medico-legală nr.1919/II/a/64/2008 efectuat de către I.M.L. Bistriţa-Năsăud în 12 septembrie 2007, concluzionează că inculpata a prezentat leziuni traumatice externe care s-au putut produce prin compresiune cu mâna şi smulgerea firelor de pâr, necesitând in final, 24-25 zile îngrijiri medicale. Diferenţa dintre numărul de zile de îngrijiri medicale apreciat iniţial, respectiv 6-7 şi cel final (24-25), este justificată de medicii legişti prin datele obiective noi, fiind vorba de diagnosticul entorsă genunchi-stânga, cu leziune de ligament colateral intern gradul I.

În cadrul audierii sale, inculpata a precizat că entorsa la genunchi a suferit-o în momentul în care victima a prins-o şi a împins-o din holul situat în faţa uşii de acces în apartament în bucătărie. A mai declarat că a suferit de mai multe ori entorse la nivelul genunchiului drept, încă din liceu, prezentând o sensibilitate deosebită la acest picior, aspect confirmat atât de mama şi sora inculpatei, cât şi de mama victimei, aceasta din urmă afirmând că a fost prezentă în momentul în care, cu câţiva ani în urmă, inculpata, fiind cu ea la nişte lucrări agricole, a călcat greşit şi „i-a sărit genunchiul", confirmând şi sensibilitatea prezentată de inculpată la nivelul genunchiului drept.

Datorită existenţei acestei entorse a fost majorat semnificativ numărul de zile de îngrijiri medicale, de la 6-7 la 24-25, dar, contrar susţinerilor inculpatei, probele administrate în cauză au dovedit că aceasta a fost produsă ulterior evenimentului violent, şi nu în cadrul agresiunii la care ar fi fost supusă de victimă.

Primii martori care au putut s-o vadă pe inculpată după comiterea omorului au fost martorii FD şi BI, care au declarat că în noaptea de 22/23 aprilie 2006, inculpata prezenta leziuni în zona feţei, era desculţă şi vizibil speriată, însă niciunul dintre ei nu a văzut ca inculpata să prezinte un mers special, cum ar fi fost normal în situaţia in care aceasta suferise entorsa, în cadrul conflictului cu victima. Dimpotrivă, cei doi martori au spus că victima se deplasa în mod normal, într-un mers destul de rapid.

Mama inculpatei, martora LS, a declarat că a văzut-o pentru prima dată pe fiica ei şchiopătând, după comiterea omorului, doar dimineaţa, când urca scările de la poliţie, iar sora inculpatei, martora CNI, de profesie asistentă medicală, a declarat că problema legată de faptul că i-a sărit din nou rotula, a discutat-o cu sora ei în momentul în care se afla cu aceasta la baie, dar că inculpata nu a precizat momentul în care i-a sărit rotula. Martora a arătat că ştia de problema rotulei surorii ei, întrucât în momentul în care inculpata făcea mişcări bruşte, suferea din nou de această problemă, precizând că anterior omorului, inculpata a fost internată în spitalul în care lucrează chiar ea pentru această problemă de natură medicală.

In consecinţă, entorsa la genunchi suferită de victimă în noaptea de 22/23 aprilie 2006 putea să se producă în cadrul unei simple mişcări bruşte efectuată de către inculpată, fără să fie necesară o acţiune din partea vreunei alte persoane, iar momentul producerii acestei entorse, la genunchi, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, a avut loc după consumarea incidentelor din locuinţa victimei şi a inculpatei.

Cât priveşte starea psihică a inculpatei, examinată prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1712/II/n/83/27.08.2007 al Serviciului de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, este de remarcat faptul că în conţinutul actului medical întocmit se reţine faptul că la data examinării, inculpata a descris evenimentul agresiv suferit în cursul anului 1996, când a fost violată de 3 persoane, condamnate ulterior la pedeapsa închisorii, relatând existenţa, „consecutiv evenimentului respectiv, a unor disfuncţii sexuale tip absenţa plăcerii sexuale, repulsia faţă de perversiuni sexuale, teama faţă de actele de violenţă”.

Cel puţin în privinţa repulsiei faţă de perversiunile sexuale, inculpata a manifestat, atât în faţa comisiei de expertiză, cât şi faţă de organele judiciare sau alte persoane, o conduită nesinceră, atâta vreme cât persoanele audiate-partea vătămată O (S) E şi martorul FD-amantul inculpatei, au declarat că dimpotrivă, BC desfăşura astfel de practici sexuale, atât înainte de omor cât şi după acest eveniment, iar dacă teama faţă de actele de violenţă exista şi ea, atunci inculpata ar fi trebuit să adopte o atitudine care să nu provoace declanşarea de astfel de acţiuni, generată, potrivit probelor cauzei, de conduita neadecvată a inculpatei, raportat la statutul său de persoană căsătorită (de ex. palma dată de mama sa, ca urmare a revoltei acesteia faţă de imoralitatea inculpatei, sau agresiunea la care ar fi fost supusă în urmă cu câţiva ani de către soţ, afirmată de către inculpată).

Comisia de examinare medico-legală psihiatrică a mai reţinut faptul că  inculpata prezintă diagnosticul: tulburare mixtă de personalitate şi a concluzionat că la data săvârşirii faptei inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, şi că a putut acţiona cu discernământul diminuat (precizând însă că ar fi fost utilă o observaţie psihiatrică în perioada imediat următoare producerii evenimentului respectiv), la data examinării având discernământul păstrat.

Raportul de nouă expertiză psihiatrică efectuată de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca nr.1589/VI/d/5/4.06.2008 (avizată de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul aceleaşi instituţii), a menţinut concluziile primului raport de expertiză psihiatrică referitor la faptul că, inculpata a acţionat cu discernământ diminuat în ceea ce priveşte fapta comisă în noaptea de 22/23 aprilie 2006, reţinându-se în plus că personalitatea inculpatei este structurată dizarmonic cu note accentuate de circumstanţialitate, răceală afectivă, dar şi egocentrism.

Este necesar a fi menţionat faptul că, spre a orienta spre alte concluzii decât cele reale cercetările efectuate de organele judiciare, inculpata, susţinută de concubinul său, martorul DMD, i-a solicitat martorului FD să nu dea curs solicitării organelor de poliţie de a depune mărturie, de a declara ceea ce ştia despre inculpată, şi despre relaţia sa intimă cu aceasta, inculpata dorind să vadă ce vor anchetatorii, şi în funcţie de acest lucru să-i spună martorului ce trebuie să declare, pentru a da declaraţii consonante (declaraţia martorului BI), şi mai mult, inculpata i-a cerut martorului să părăsească locuinţa sa, pentru a nu fi găsit de poliţişti.

 Instanţa a apreciat că în fapt inculpata a solicitat martorului să aibă această atitudine, pentru ca în cadrul anchetei judiciare să se ajungă la concluzia că cele întâmplate nu îşi au originea în infidelitatea sa că agresiunea la care ar fi fost supusă se datora comportamentului agresiv, aberant şi total nejustificat al victimei, că sentimentele de gelozie pe care aceasta le manifesta nu aveau un suport real, şi pentru a se crea imaginea inculpatei ca fiind reala victimă a  neînţelegerilor conjugale.

De asemenea, se dorea ca martorul FD să nu releve faptul că inculpata întreţinea cu el relaţii sexuale orale, deşi afirmase că, victimă a unui viol comis de 3 persoane, avea repulsie faţă de acest gen de raporturi intime (în privinţa acestui eveniment nefericit nefiind probat faptul că există o legătură de ordin psihologic, cu motivele comiterii infracţiunii de omor, deşi inculpata a încercat să dovedească acest lucru, probele dosarului stabilind că în ciuda celor întâmplate, inculpata a continuat să practice relaţii sexuale orale).

Este de asemenea de menţionat faptul că inculpata a fost sprijinită în demersurile sale de obstrucţionare a cercetărilor de concubinul său, DMD (persoană pentru care inculpata l-a părăsit pe fostul bărbat cu care întreţinuse relaţii intime), FD şi care i-a oferit o sumă impresionantă de bani pentru a achiziţiona un apartament, în care locuiesc împreună, numitul FD declarând că atitudinea persuasivă a acestora, în a-l determina să declare mincinos devenise agasantă şi alarmantă, în condiţiile în care, ulterior audierii sale de către organele de poliţie, martorul primise extrem de numeroase telefoane şi mesaje din partea inculpatei şi a concubinului său (dornici să afle ce anume declarase martorul), la care însă nu răspunsese (în data de 19.11.2007 inculpata îl sunase pe martor de 43 de ori, declarându-se nemulţumită de faptul că acesta spusese adevărul, după cum reiese din transcrierea convorbirilor telefonice repurtate de aceasta.

De altfel, atitudinea manipulativă a inculpatei a fost relevată de martorul FD, care avea rezerve privitor la scopul real al acţiunilor inculpatei, demonstrate de faptul că deseori, răspundea invitaţiilor acesteia, ulterior producerii evenimentului violent, doar însoţit de prietenul său, numitul BI.

În fapt, legat de neîncrederea martorului FD în sentimentele reale ale inculpatei faţă de el, acesta declară că, nesigur de acest lucru, a urmărit-o, şi a văzut-o împreună cu un bărbat (DMD), care „a lăsat-o” în faţa locuinţei.  Interpelată fiind asupra a ceea ce făcuse la data respectivă, inculpata a minţit, afirmând că şi-a condus părinţii la gară (f.246 dosar urmărire penală). Oricum, chiar şi după închegarea legăturii cu DMD, inculpata a continuat să aibă o conduită duplicitară, întrucât îi trimitea în continuare martorului FD mesaje de dragoste.

În contextul aspectelor analizate, este puţin credibilă afirmaţia inculpatei că i-a solicitat lui FD să se sustragă audierilor şi să declare în mod mincinos că nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta din dorinţa de a-l proteja pe martor, atâta vreme cât îl părăsise deja pentru un alt bărbat, şi fusese nemulţumită de faptul că FD spusese adevărul organelor judiciare.

Este de menţionat faptul că atitudinea nesinceră a inculpatei, precum şi încercările sale de influenţa mersul cercetărilor penal, utilizând presiuni făcute asupra martorilor, au determinat organele judiciare să solicite interceptarea convorbirilor sale telefonice (întrucât existau indicii cu privire la faptul că inculpata încerca să determine mărturia mincinoasă a persoanelor audiate în această cauză), iar prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.3 din data de 12 decembrie 2007 s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a acesteia, propunându-se totodată arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin Încheierea penală nr.61/CC din 14 decembrie 2007, a respins propunerea parchetului, luând faţă de inculpată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, hotărârea Tribunalului Bistriţa-Năsăud fiind casată de Curtea de Apel Cluj, prin Încheierea penală nr.1/R/2008 din 7 ianuarie 2008, ca urmare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la neluarea faţă de inculpată a unor obligaţii prev. de art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, respectiv ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să nu se apropie de martorii FD, MAE şi PSI şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Având în vedere atitudinea inculpatei, aceasta a fost supusă unei verificări cu ajutorul tehnicii poligraf, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.224543 din 7 decembrie 2007, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj, rezultând că răspunsurile inculpatei la întrebările 5, 8 şi 9, au prezentat reacţii specifice ale comportamentului simulat.

Întrebarea 5 era referitoare la intenţia inculpatei de a-şi ucide soţul; întrebarea 8 cu privire la ascunderea adevărului în legătură cu evenimentele din noaptea de 22/23 noiembrie 2006, iar întrebarea nr.9 făcea trimitere la intenţia din partea inculpatei, de a-şi ucide soţul, în momentul în care a luat cuţitul din suportul aflat pe masa din bucătărie.

Observaţiile procurorului de caz, legate de problema întreţinerii unor raporturi intime normale, anale şi orale de către inculpată, sub constrângere, care constituie baza apărării inculpatei, sunt juste.

Fără să fie exclusă posibilitatea existenţei unei constrângeri din partea victimei pentru întreţinerea unor raporturi sexuale cu soţia sa, există multe semne de întrebare cu privire la existenţa elementului constrângere, în contextul în care din probele administrate în cauză rezultă numeroase inadvertenţe între declaraţiile inculpatei date succesiv, şi între declaraţiile acesteia şi cercetările efectuate, în contextul în care probele cauzei demonstrează permanenta atitudine a inculpatei de a denatura realitatea în favoarea sa, fie prin minciună, fie prin determinarea altor persoane în a declara deformat informaţiile legate de persoana sa, motiv pentru care versiunea sa în ceea ce priveşte cele întâmplate în noaptea evenimentului violent este puţin credibilă.

În mod cert a existat o agresiune reciprocă între cei doi soţi în momentele premergătoare comiterii omorului, agresiune cu un grad de intensitate mai mare din partea victimei, ţinând cont de faptul că avea o forţă fizică mai mare şi în plus se considera şi înşelat, dar, analizând declaraţiile inculpatei, inclusiv înregistrările audio-video, s-a constatat că nu a existat o opoziţie, directă, verbală la iniţiativa victimei de a întreţine raporturi sexuale cu ea. Se poate vorbi aici doar de un refuz indirect, marcat prin atitudinea inculpatei care s-ar fi opus neconvingător acţiunii victimei de a o dezbrăca, neconvingător întrucât, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei, cât şi a martorilor audiaţi, nu au existat strigăte de ajutor sau vreo altă manifestare de acest gen din partea inculpatei.

Din modul în care a fost descris episodul de natură sexuală derulat în noaptea de 22/23 aprilie 2006, a rezultat în mod clar faptul că, inculpata a avut controlul asupra acestui raport, cel puţin după consumarea episodului din dormitor, în timp ce soţii B se aflau în bucătăria apartamentului. Inculpata a afirmat că „l-ar fi păcălit" pe soţul ei în momentul imediat anterior agresiunii cu cuţitul, cerându-i victimei să întreţină raporturi sexuale în mod „civilizat" în dormitor şi nu în bucătărie, circumstanţe în care victima ar fi încetat să-i mai aplice lovituri, inculpata declarând că era conştientă de faptul că dacă ar fi consimţit să întreţină raporturi sexuale cu soţul ei, acesta nu ar mai fi lovit-o.

Ţinând cont de toate aspectele care au fost relevate mai sus, s-a apreciat că fapta comisă de inculpată nu a fost săvârşită în legitimă apărare, întrucât dispoziţiile art.44 alin.2 din Codul penal arată care sunt condiţiile în care ne putem afla în prezenţa legitimei apărări, respectiv trebuie să fie vorba de o faptă care să înlăture un atac material direct, imediat şi injust, care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

În momentul aplicării loviturii cu cuţitul de către inculpată, loviturile cu mâinile suferite de către inculpată din partea victimei, au încetat, iminenţa pericolului fiind inexistentă, astfel că nu au fost întrunite condiţiile unui atac imediat.

Aşa cum acuzarea a remarcat, atacul victimei nu prezenta un pericol care să ameninţe grav viaţa inculpatei, mijloacele folosite de victimă în cadrul presupusului său atac, nefiind în măsură să justifice riposta inculpatului, iar leziunile suferite de inculpată, care au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, chiar şi în prezenţa unor raporturi sexuale sub constrângere, nu justifică acţiunea şi atitudinea inculpatei.

Instanţa a apreciat că în cauză nu se poate reţine nici starea de provocare, respectiv dispoziţiile art.73 lit.b Cod penal, care prevăd că beneficiază de această circumstanţă atenuantă persoana care săvârşeşte infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Instanţa a apreciat că nu se poate privi tabloul celor întâmplate în noaptea evenimentului violent parţial, din momentul în care inculpata ar fi fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu victima, ci trebuie analizate şi cauzele pentru care victima ar fi avut atitudinea coercitivă, respectiv infidelitatea inculpatei, precum şi mărturisirile iritante ale acesteia din urmă, în privinţa faptului că urma să-şi părăsească soţul pentru un bărbat înstărit şi mai tânăr (învederând victimei toate calităţile acelui bărbat, pe care BPI nu le avea), asumându-şi astfel relaţia extraconjugală negată permanent până atunci, ceea ce a declanşat starea de nervozitate a victimei.

Astfel, anterior unei eventuale stări de tulburare a inculpatei a existat starea de tulburare a victimei, declanşată şi pe fondul stării de ebrietate avansate (ce i-a sporit iritabilitatea), în mod exclusiv de conduita inculpatei, care astfel nu-şi poate invoca propria culpă.

În acest sens, în practica judiciară a instanţei supreme, s-a reţinut că prin acţiune ilicită gravă, în sensul art.73 lit.b Cod penal nu trebuie să se înţeleagă numai o faptă ce ar cădea sub incidenţa legii penale, ci şi o altă acţiune ilicită susceptibilă să producă o puternică stare de tulburare, de surescitare nervoasă, constituind un act provocator fapta victimei de a întreţine relaţii sexuale cu soţia inculpatului (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr.64/1975). Evident, în speţa ce constituie obiectul prezentului dosar, devine victimă nu persoana vinovată de întreţinerea relaţiei extraconjugale, ci persoana înşelată.

Pe de altă parte, victima şi inculpatul şi-au cauzat reciproc lovituri, iar în ceea ce priveşte starea de tulburare a inculpatei, aceasta trebuie fie dovedită ca fiind existentă în momentul săvârşirii faptei, şi nu ulterior.

Atitudinea nesinceră a inculpatei nu pledează spre reţinerea versiunii acesteia, în sensul că a comis fapta în stare de provocare, mai ales în contextul în care a declarat că această stare i-a fost cauzată de agresiunea fizică, dar mai ales de cea sexuală, comisă de victimă asupra sa, iar probele dosarului demonstrează că asemenea practici sexuale nu îi erau deloc străine, ci era obişnuite, cel puţin în relaţiile extraconjugale pe care le-a avut (cu numitul M şi martorul FD, declaraţia martorului DMD, care a sprijinit acţiunile de denaturare a adevărului de către inculpată, nefiind luată în considerare, fiind în mod vădit subiectivă).

Pe de altă parte, aşa cum a observat procurorul de caz, pe parcursul derulării evenimentului violent inculpata a avut controlul, aspect întărit de aspectele descrise mai sus, dar şi de faptul că aceasta a afirmat că este ultima dată când victima va pune mâna pe ea, afirmaţie făcută de pe o poziţie dominatoare.

Starea de tulburare sesizată ulterior comiterii faptei de către amantul său, martorul FD, şi părinţii inculpatei, nu pledează în mod automat spre reţinerea disp.art.73 lit.b Cod penal.

Legat de această chestiune, este de remarcat faptul că de la ora decesului victimei (la puţin timp după orele 00,00), şi până la momentul în care inculpata ajunge la domiciliul părinţilor săi (cel mai devreme la orele 1,30), se scurge un interval de timp considerabil, pe care inculpata nu-l poate justifica.

Este de observat faptul că familia inculpatei declară că s-a întors de la slujba de Înviere în intervalul orar 1,00-1,30, că a luat masa, şi abia apoi, după acest moment, în maximum o jumătate de oră, a apărut inculpata.

Chiar dacă martorul FD a plecat de la prietenii săi, cu care petrecea noaptea de Înviere, în jurul orelor 00,50-1,00 (declaraţia martorului FG), şi s-ar fi întâlnit cu inculpata după cca. 10 minute, după care a mai durat în jur de 10-15 minute până ce au ajuns la locuinţa familiei L, părinţii inculpatei, inculpata nu justifică în nici un fel intervalul de timp petrecut de la ora decesului victimei până la momentul întâlnirii sale cu martorul FD.

Apoi, cercetările efectuate au ridicat numeroase semne de întrebare privitor la cele întâmplate în apartamentul soţilor B, întrebări care se referă la faptul că evenimentul violent (cuprinzând cele două acte sexuale anale, loviturile, actele sexuale orale), s-a derulat într-un interval de timp foarte scurt, avându-se în vedere faptul că începând cu orele 23,40, timp de câteva minute, victima a vorbit la telefon cu părinţii inculpatei, iar decesul acesteia s-a produs la scurt timp după orele 00,00, aşa cum actele medico-legale au stabilit.

Apoi, un alt semn de întrebare este reprezentat de motivul pentru care victima a fost găsită cu tricoul dat peste cap (aspect relevat de fotografiile întocmite de organele de cercetare penală), atâta vreme cât nu se poate în nici un caz presupune că, înjunghiată fiind în zona inimii, ar fi dorit să îşi dea jos tricoul, şi ar fi avut forţa să facă acest lucru, reuşind să-şi tragă peste cap îmbrăcămintea respectivă (cercetările penale nu au stabilit dacă tricoul respectiv era tăiat - ca urmare a aplicării loviturii - sau nu).

Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că alte persoane ar fi pătruns în apartament, şi de altfel, chiar dacă ar fi intrat cineva cu scopul de a-i acorda primul ajutor victimei, nu era necesar să-i dea tricoul peste cap, manevrele de resuscitare neprevăzând un astfel de procedeu, iar personalul medical (medicul) a sosit la faţa locului după venirea organelor judiciare, neconsemnându-se în documentele întocmite aspecte referitoare la executarea unor asemenea manevre, ci că doar s-a constatat decesul victimei.

Este de remarcat de asemenea faptul că pe paharele din care inculpata şi victima au consumat alcool, şi de pe cuţitul cu care s-a acţionat nu au fost identificate amprente, deşi acesta din urmă obiect fost utilizat indiscutabil de inculpată. Nu poate fi luată în considerare ipoteza în care ar fi fost atins de victimă, întrucât ar fi fost găsite amprentele acesteia pe obiectul respectiv, şi este îndoielnic că aceasta ar fi procedat la ştergerea urmelor respective, neavând nici forţa necesară, şi nici un motiv pentru a acţiona astfel.

Este greu de crezut că o altă persoană, în afara inculpatei, persoană neimplicată în evenimentul violent, ar fi avut interesul să şteargă urmele de pe obiect, iar varianta potrivit căreia inculpata ar fi fost ajutată de un complice nu a fost probată (inclusiv la testul poligraf, la răspunsul la întrebarea dacă a mai fost vreo persoană în apartament în noaptea respectivă, s-a stabilit că comportamentul inculpatei nu a fost simulat).

În consecinţă, în absenţa dovedirii existenţei unui ajutor dat inculpatei în noaptea respectivă, pentru comiterea infracţiunii sau pentru distrugerea urmelor infracţiunii, singura ipoteză plauzibilă este că aceasta, pentru a şterge cât mai multe dovezi ce ar fi incriminat-o, a înlăturat amprentele de pe obiectul cu care a acţionat.

Datorită acestui fapt, şi a datelor relevate de probele dosarului, potrivit cărora amprentele de pe cuţitul utilizat la comiterea infracţiunii au fost şterse, că pe paharele din care s-a consumat alcool de către inculpată şi victimă, ridicate din apartament, nu au fost găsite amprente, că tricoul victimei a fost dat peste cap, că lumina din apartament a fost stinsă de către inculpată în momentul în care a părăsit apartamentul (aproape o oră de la momentul producerii decesului, şi mai mult de o oră de la momentul când victima a fost înjunghiată), instanţa a apreciat că acţiunile reţinute mai sus, care presupun luciditate, nu au putut fi executate decât de inculpată, că nu se poate reţine faptul că inculpata, a cărei conduită a declanşat evenimentul violent, şi care nu era străină de acte sexuale perverse, a avut o stare de tulburare sau emoţie atât de puternică încât să atragă incidenţa dispoziţiilor art.73 lit.b Cod penal, şi că în absenţa probării unui ajutor dat inculpatei de către o altă persoană după comiterea faptei, a rămas în apartamentul conjugal (şi nu a plecat imediat, aşa cum susţinuse), interval de timp folosit pentru ştergerea urmelor infracţiunii, şi crearea în apartament a atmosfere care să concorde cu versiunea sa, în sensul că a comis omorul în stare de legitimă apărare sau chiar de provocare.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa apreciat că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii de infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1 rap. la art.175 al.1 lit.c Cod penal, pentru care va fi condamnată la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a)-b) Cod penal pe timp de 8 ani.

La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, şi anume: natura faptei comise (o infracţiune de violenţă de o gravitate deosebită, soldată cu decesul soţului inculpatei, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatei, atitudinea acesteia în familie şi în faţa organelor judiciare, manifestând o atitudine nesinceră în faţa şi încercând obstrucţionarea cercetărilor efectuate, precum şi faptul că pierderea unei vieţi omeneşti este un fapt ireversibil, care privează victima de cel mai preţios atribut, dreptul la viaţă, dar cauzează şi suferinţă morală îndelungă şi dificil de gestionat familiei şi apropiaţilor. Nu se poate face abstracţie de faptul că victima era chiar soţul inculpatei, şi tatăl fiicelor sale, cărora lipsa acestui părinte le-a cauzat cu siguranţă suferinţă.

Deşi martorul DMD a încercat să minimalizeze fapta inculpatei şi consecinţele acesteia, arătând că în fapt, minorele nu au fost afectate de pierderea tatălui, şi că îl substituie pe acesta, s-a apreciat că declaraţia sa, dată din poziţia sa de concubin al inculpatei, este subiectivă, astfel că a fost înlăturată pentru acest motiv.

Se va face aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal, privitor la pedepsele accesorii, raportat la natura şi gravitatea faptei comise, şi la persoana inculpatei, aspecte analizate mai sus.

În baza art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 de ore din data de 13.12.2007.

În baza art.118 lit.b Cod penal se va dispune confiscarea cuţitului utilizat la săvârşirea infracţiunii, ridicat în cursul urmăririi penale (chiar dacă nu a fost găsit după predarea acestuia parchetului de către organele de poliţie, în ipoteza în care va fi identificat, se impune luarea acestei măsuri).

În baza art.14,346 Cod procedură penală se va constata că părţile vătămate BBT şi BPI nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.14,346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod civil, inculpata va fi obligată să plătească părţii civile O (fostă S) E suma de 12750 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 42000 lei cu titlu de daune morale.

La acordarea daunelor morale s-a avut în vedere suferinţa adâncă şi de lungă durată resimţită de partea vătămată-mama victimei, ca urmare a producerii evenimentului violent, suferinţă greu de cuantificat, suma solicitată şi acordată fiind considerată justă.

La acordarea despăgubirilor civile s-au avut în vedere depoziţiile martorelor raportat la care s-a calculat media cheltuielilor de înmormântare suportate de partea vătămată, de 12.750 lei (media de 1750 lei cheltuieli pentru un parastas a fost înmulţită cu cele 5 parastase efectuate=8750 lei şi adunată cu suma de 4000 lei pentru cheltuielile de înmormântare).

În baza art.7, pct.2 Anexa I din Legea nr.76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpată.

În baza art.191 Cod procedură penală inculpata va fi obligată să plătească statului suma de 4390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. CF (avocat desemnat din oficiu pentru părţile vătămate-minore.

În baza art.193 Cod procedură penală inculpata va fi obligată să plătească părţii vătămate O (fostă S) E suma de 6.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, neacordându-se suma reprezentând onorariu de avocat achitată în dosarul de strămutare, fiind necesar a fi solicitate în acea cauză.

Domenii speta

Spete similare