Tentativă de omor calificat

Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.1641/P/2012, din 09.10.2012 s-a dispus  trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului  E.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. i) C.pen.. constând în aceea că, în după - amiaza zilei de 14.09.2012, în jurul orelor 17,00-18,00 în timp ce se afla pe drumul public din jud. Bacău, în apropierea locuinţei sale, a lovit-o de mai multe ori un cuţit în zona toraco - abdominală şi a umerilor pe partea vătămată A.A.L., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 6040/110/2012 la data de 10.10.2012.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpatul – fila 57,58,75 şi partea civilă A.A.L. - fila 55., 56.

În actul de sesizare se reţine că partea vătămată A.A.L. şi inculpatul E.D.D. au trăit în concubinaj aproximativ 10 ani şi au locuit efectiv într-un imobil situat în jud. Bacău. Din relaţia celor doi concubini au rezultat 3 copii minori cu vârstele cuprinse între 4 şi 9 ani. De circa 3 luni de zile cei doi concubini s-au separat în fapt, partea vâtămată părăsind domiciliul comun şi intrând într-o altă relaţie de concubinaj cu numitul Ţ.V. din acelaşi sat, ce locuieşte la câteva case distanţă de locuinţa inculpatului. La plecare din domiciliul comun, partea vătămată a luat unul din copii iar ceilalţi doi minori au rămas în grija inculpatului şi a bunicii paterne, numita E.V., ce locuieşte în aceeaşi curte cu inculpatul, dar într-un imobil separat.

În după-amiaza zilei de 14.09.2012, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale, inculpatul a observat că pe drum trecea partea vătămată ce era însoţită de numita P.E.V. în vârstă de 12 ani, fiica actualului ei concubin, numitul Ţ.V..

A observat de asemenea cum acestea au intrat în locuinţa vecinei C.M., aflată la circa 25 m distanţă de locuinţa sa. Anterior acestui moment inculpatul a consumat băuturi alcoolice, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.

După aproximativ o oră, în jurul orelor 17,00-18,00, partea vătămată şi martora P.E.V. au părăsit locuinţa martorei C.M.. În momentul în care a observat că partea vătămată a plecat din locuinţa martorei C.M., inculpatul a luat din bucătăria casei sale un cuţit cu lungimea lamei de aproximativ 20 cm, şi astfel înarmat a ieşit în drum şi s-a deplasat mergând normal în direcţia concubinei sale.

Când a ajuns în dreptul părţii vătămate, fără a-i spune nimic, inculpatul a scos cuţitul din buzunarul de la pantaloni şi a lovit-o de mai multe ori pe aceasta în zona toraco - abdominală şi umerilor, după care a intrat în curtea locuinţei sale cu cuţitul în mână.

În urma loviturilor primite de la inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, după care a reuşit să se ridice şi s-a deplasat spre locuinţa martorei C.M., unde s-a aşezat pe banca din faţa porţii.

Situaţia de fapt reţinută este confirmată de martorii oculari, P.E.V., C.M., Ţ.V., I.I. şi D.I..

La scurt timp, partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul orş. Buhuşi şi apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a fost internată la Secţia ATI, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale.

Conform concluziilor expertizei medico - legale partea vătămată A.A.L. a prezentat diagnosticul de plagă înjunghiată penetrantă gastrică, hepatică transfixiantă lob - stâng, mezocolon şi pancreas, precum şi plăgi multiple membre superioare. Plaga înjunghiată abdominală a putut fi produsă prin lovirea victimei cu un obiect înţepător - tăios (lamă de cuţit) interesând multiple organe (stomac, ficat, mezocolon, pancreas) şi i-a pus acesteia viaţa în primejdie.

Leziunea abdominală provocată de către inculpat părţii vătămate a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Partea vătămată a prezentat şi plăgi ale membrelor superioare care s-au putut produce tot prin lovire cu un obiect tăios şi care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul  E.D.D.  – a solicitat instanţei – la primul termen de judecată şi înainte de citirea actului de sesizare al instanţei - aplicarea procedurii simplificate de judecare a cauzei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen., în sensul că recunoaşte în întregime fapta imputată,  este de acord, are cunoştinţă de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală, şi pe care şi-l însuşeşte. 

Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de rechizitoriu, se bazează pe materialul probator acumulat, respectiv: proces - verbal de consemnare a plângerii sau a denunţului oral;  declaraţiile părţii vătămate, expertiză medico – legală, procese - verbale de cercetare la faţa locului cu planşe foto, proces - verbal de conducere în teren cu planşe foto, declaraţiile martorilor P.E.V., C.M., Ţ.V., I.I., D.I., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului E.D.D.

Aşadar, inculpatul  E.D.D., a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind.1 c.pr.pen., sens în care instanţa urmează să i se admită solicitarea, pe de o parte fiind manifestarea lui de voinţă liber exprimată şi pe de altă parte având în vedere Decizia nr. 1470/08.11.2011 dată de Curtea Constituţională prin care a fost declarat neconstituţional aliniatul ultim al art. 320 ind. 1 C.pr.pen. şi obligativitatea tuturor instanţelor din ţară de a se supune acestor decizii.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat instanţei, condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată către minimul special prev. de lege şi aplicarea disp. art. 320/1 cpp., să se aibă în vedere circumstanţele atenuante, inculpatul nu a mai avut probleme cu legea, nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, a săvârşit-o sub imperiul geloziei şi să se ţină cont de declaraţia părţii vătămate dată la termenul anterior.

Astfel solicită a se reţine toate circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului, pe latură civilă să se ia act că doreşte să achite toate prejudiciile.

În drept fapta inculpatului E.D.D., care în după - amiaza zilei de 14.09.2012, în jurul orelor 17,00-18,00 în timp ce se afla pe drumul public din jud. Bacău, în apropierea locuinţei sale, a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit în zona toraco - abdominală şi a umerilor pe partea vătămată A.A.L., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175  al.1 lit. i) C.pen., pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. În privinţa solicitărilor inculpaţilor  de a li se  aplica câte o pedeapsă sub limita minimă prev. de lege, prin reţinerea dispoziţiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen. instanţa are în vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. În schimb instanţa este obligată să nu depăşească maximul redus cu o treime, ca urmare a atitudinii sale de recunoaştere. Astfel, se va aplica inculpatului, pentru infracţiune o pedeapsă sub limita minimă specială, cu respectarea dispoziţiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen.

Pentru argumentele expuse mai sus, apreciem că nu se justifică şi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit.a,b şi c pen., aşa cum a solicitat apărarea.

Privitor la persoana şi conduita inculpatului se reţine că  este necăsătorit,  are ca  studii:  10 clase,  a trăit în concubinaj cu partea vătămată, are trei copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, fără ocupaţie, fără loc de muncă,, a recunoscut şi regretat fapta comisă, fiind în stare de ebrietate. 

 Art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept  în cazul condamnării la  pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate  de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat  Curtea Europeană  a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică  excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. În consecinţă  inculpatului  i se va  interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit.”b” cod penal, potrivit art.71 alin.2 C.pen. 

Urmează a deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată deja prin reţin ere şi arest preventiv, de la 14.09.2012 la zi.

În baza art. 350  C.pr.pen. – va menţine starea de arest preventiv a inculpatului întrucât sub aspectul legalităţii, analizând dosarul cauzei, instanţa constată că luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii.

Încheierea prin care  s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 15.09.2012 a Tribunalului Bacău, apreciem că este legală  neimpunându-se  revocarea ei, şi că temeiurile  care au determinat arestarea preventivă a  acestuia  nu au încetat, fiind dată  cu respectarea dispoziţiilor art.  149 ind. 1, 143 şi 148  lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:

Pentru luarea şi menţinerea  măsurii arestării preventive  a arestării  este necesar  să subziste  cumulativ probe  şi indicii temeinice  că  E.D.D. este prezumtivul autor, că ar fi comis  o faptă prevăzută de legea penală, aşa cum  prevăd dispoziţiile  art. 143 C.p.p. şi, de asemenea  să existe  probe din care să rezulte  una din  condiţiile prevăzute de art. 148 C.p.p.

Art. 148 c.pr.pen. „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:….f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”

Art. 143 C.pr.pen. „Măsura reţinerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia ăn prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice căa s săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.

Art. 68 indice 1 C.pr.pen. - ”Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care  efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta”.

Cu privire la prima condiţie, tribunalul reţine că  probatoriul administrat până la această dată, demonstrează  că există „  indicii temeinice  că a săvârşit  o faptă  prevăzută de legea  penală „ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală. Potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de  scopul acesteia, de  gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura„.

Infracţiunea pentru care inculpatul E.D.D. este cercetat  este tentativă de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i c.pen. Acestea, sunt sancţionate de lege cu  închisoarea până la un maxim de 25 de ani.

În privinţa celei de-a doua  condiţii cerută de dispoziţiile art. 148 lit. f, apreciem că există  în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea  publică, datorită  modului în acre a fost săvârşită infracţiunea.

Faţă de probatoriul administrat în cauză pană la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ţinut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului, faţă de natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanţa socială deosebită a acestora persistând  cu repercursiuni nu  doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere şi repulsie în rândul opiniei publice.

In ceea ce priveşte durata stării de arest preventiv a inculpatului, instanţa apreciază ca aceasta nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil in sensul dispoziţiilor art.5, alin. 3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii aresăarii preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraţilor pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită (a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea Toth c. Austriei din 12 decembrie 1991).

  Inculpatul  beneficiază în continuare  de prezumţia de nevinovăţie, până la  exercitarea  tuturor  căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanţa apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa şi în continuare privarea de libertate.

Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei.

Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, şi cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, îl plasează pe inculpat  ca fiind prezumtivul autor a săvârşirii faptei, instanţa apreciază că în speţă, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenţiei. Totodata instanţa reţine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeaşi greutate ca si probele care ar justifica o soluţie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura să aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul,  până la  exercitarea  tuturor  căilor de atac.

Considerând că temeiurile care au determinat arestarea acestui impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că sub influenţa băuturilor alcoolice ar fi capabil de comiterea de fapte cu violenţă, că el  aflat în stare de libertate  este o persoană violentă, în special sub influenţa băuturilor alcoolice.

La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului,  instanţa are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relaţiilor sociale lezate (integritatea vieţii şi sănătăţii), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acţiune a acestuia, împrejurările în care se presupune a fi fost săvârşita fapta, prin colaborarea lor. Toate aceste aspecte, coroborate, conduc la concluzia că se impune menţinerea in stare de arest preventiv a acestuia pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetăţenilor.

Pentru argumentele expuse, nu considerăm a fi suficientă măsura obligării de a nu părăsi localitatea, de a fi înlocuită arestarea preventivă cu această măsură, garanţiile pe care le oferă inculpatul sunt minime, obligaţiile prevăzute la art. 145 C.pr.pen. nu pot să asigure desfăşurarea procesului penal în bune condiţiile, în cauza de faţă, la acest moment procesual.

II. LATURA CIVILĂ

Partea vătămată A.A.L., a arătat în faţa instanţei că nu are nici un fel de pretenţii de la inculpat, nici sub aspectul daunelor materiale şi nici morale.

Unităţile sanitare, însă, au solicitate acordarea de despăgubiri, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul victimei şi cu spitalizarea acesteia. Este vorba de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Orăşenesc Buhuşi şi Serviciul de Ambulanţă Bacău.

Văzând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale (generale şi speciale), şi disponibilitatea inculpatului de a achita toate pretenţiile băneşti solicitate de acestea,  (aşa cum a arătat el în declaraţiile date în faţa instanţei), filele  57,58,75, în temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ.cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, va admite pretenţii civile formulate de părţile  civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Orăşenesc Buhuşi şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, şi în consecinţă: îl va obligă pe inculpat să plătească către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 3220,34 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.A.L.,  către Spitalul Orăşenesc Buhuşi suma de 118,12 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.A.L. şi  către Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 407,60 lei reprezentând contravaloarea transportului părţii vătămate A.A.L..

În temeiul art. 118 lit.b c.pen. va dispune confiscarea de la inculpat a cuţitului  folosit la săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, va  dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul E.D.D., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Vom constata că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu.

Fiind în culpă procesuală, urmează ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, atât pe parcursul urmării penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, potrivit art. 191 C.pr.pen.

În temeiul  art. 20 C.pen. cu art.174-175 alin.1 lit.i C.pen. cu art. 320 ind.1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă de omor calificat”, condamnă pe inculpatul  E.D.D.,  la pedeapsa de 5 (cinci) de ani închisoare  şi  3 (trei)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului E.D.D.  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II-a şi lit.b C.pen.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. menţine starea de arest.

În temeiul art. 88 C.pen. compută din pedeapsa aplicată durata executată deja prin reţinere şi arest preventive începând cu data de 14.09.2012 la zi.

În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ., ia act că partea vătămată A.A.L.,  nu s-a consituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.14, 346 C.pr.pen. art.1357 C.civ.cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, admite pretenţii civile formulate de părţile  civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Orăşenesc Buhuşi şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, şi în consecinţă:

Obligă inculpatul să plătească către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 3220,34 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.A.L..

Obligă inculpatul să plătească către Spitalul Orăşenesc Buhuşi suma de 118,12 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate A.A.L..

Obligă inculpatul să plătească către Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 407,60 lei reprezentând contravaloarea transportului părţii vătămate A.A.L..

În temeiul art. 118 lit.b c.pen. confiscă de la inculpat  cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul E.D.D., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata  sumei de 1000 lei către stat cu tilu de cheltuili judiciare, sumă în care s-a inclus şi cheltuielile judiciare de 800 lei RON efectuate pe parcursul urmăririi penale, precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instnaţa de judecată.

Domenii speta

Spete similare