Contestaţie decizie de impunere. Transmiterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului de afectaţiune profesională prin moştenire legală

Contestaţie decizie de impunere. Transmiterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului de afectaţiune profesională prin moştenire legală.

Activitatea CMI NVM, activitatea praxisului medical, sunt noţiuni ce nu pot fi confundate cu patrimoniul persoanei fizice NVM. Totodată, prevederile art. 60 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006 definesc patrimoniul de afectaţiune profesională (care face obiectul preluării conform art. 5 din Ordinul 1322/2006) ca o fracţiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia.

Aşadar, nu se poate susţine cu temei faptul că, urmare a decesului medicului titular al cabinetului de medicină de familie, în privinţa patrimoniului de afectaţiune profesională ce formează obiectul preluării activităţii praxisului de medicină în condiţiile capitolului 3 din Legea nr. 95/2006 şi a prevederilor Ordinului 1322/2006, operează o transmisiune în condiţiile prevederilor codului civil.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 349/CA/8 aprilie 2011, nepublicată)

Prin acţiunea în contencios administrativ-fiscal înregistrată reclamantul CMI NVM Bistriţa în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a solicitat anularea deciziei nr. 9/17.02.2010 emisă de intimată, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 506/9.11.2009 şi desfiinţarea actului administrativ fiscal atacat ca netemeinic şi nelegal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanţa reţine următoarele:

Obiectul cauzei deduse judecăţii se circumscrie analizei asupra legalităţii Deciziei de impunere nr. 506/09.11.2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud – Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin care s-a stabilit impozitul pe venit suplimentar în sumă de 7200 lei, precum şi obligaţii accesorii în valoare de 2146 lei, ca urmare a vânzării, de către NA, moştenitoarea legală a defunctului NVM – titular al Cabinetului Medical Individual NVM, a activităţii praxisului de medicină de familie prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1074/21.05.2007 de BNP DM.

Contestaţia formulată de d-na NA în calitate de reprezentantă a CMI NVM împotriva acestui act administrativ fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 9/17.02.2010 emisă de Biroul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul DGFP Bistriţa-Năsăud.

Examinând întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, instanţa constată că temeiul calculării impozitului suplimentar pe venit şi a obligaţiilor accesorii rezidă în prevederile art. 48 alin. 2 lit. c din Codul fiscal, text de lege a cărui aplicabilitate este contestată de către reclamantă, aceasta apreciind că, fiind vorba în cauză despre transmiterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului de afectaţiune profesională prin moştenire legală, devin incidente prevederile art. 42 lit. j din Codul fiscal, potrivit cu care  sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie reprezintă venituri neimpozabile.

Prevederile legale de care se prevalează organul fiscal (art. 48 alin. 2 lit. c)  menţionează ca o componentă a venitului brut (pe baza căruia, prin scăderea cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, se determină venitul net rezultat din activităţi independente, cum este şi cazul profesiilor medicale la care trimite art. 46 alin. 3 C.fiscal) „câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii (...)”.

În cauză se impune sublinierea faptului că în ceea ce priveşte conceptul de  praxis de medicină de familie, acesta este definit de prevederile art. 60 lit. i din Legea nr. 95/2006 şi art. 1 din Ordinul M.S. nr. 1322 din 02.11.2006 ca reunind trei componente: patrimoniul de afectaţiune profesională, infrastructura cabinetului şi clientela.

Acelaşi ordin, reglementând criteriile şi metodologia de preluare a activităţii unui praxis existent, prevede la art. 5 în mod expres faptul că „obiectul preluării activităţii unui praxis îl reprezintă patrimoniul de afectaţiune profesională”, modalităţile de preluare fiind enumerate la lit. a – e.

În privinţa situaţiei juridice a elementelor ce compun infrastructura şi care se poate afla în proprietatea sau folosinţa medicului, relevante sunt prevederile art. 3 şi  art. 8 lit. b din menţionatul ordin.

În cazul particular al decesului titularului cabinetului cu un singur medic, preluarea activităţii se realizează în condiţiile prevăzute de art. 17 din ordin, în cauza de faţă această preluare având loc în conformitate cu ipoteza legală prevăzută la lit. b, respectiv prin angajarea unui medic de familie înlocuitor, ulterior preluarea definitivându-se în termenul de 1 an prevăzut de aceleaşi prevederi, prin vânzarea activităţii praxisului în beneficiul dr. PDR, conform art. 5 lit. a din Ordinul 1322/2006, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la titlul III din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 42 lit. j Cod fiscal, instanţa apreciază că nu poate fi acreditată teza avansată de reclamantă, argumentelor prezentate în cererea de chemare în judecată şi ulterior în răspunsul la întâmpinare opunându-li-se cele decurgând din prevederile legale speciale, derogatorii de la dreptul comun, edictate în privinţa activităţii praxisului medical.

În acest sens, dreptul comun în materie de succesiune al cărei sediu se regăseşte în prevederile cuprinse în Cartea III, Titlul I din Codul civil, consacră transmiterea mortis causa a patrimoniului unei persoane fizice, succesiunea deschizându-se prin moartea acesteia.

Activitatea CMI NVM, activitatea praxisului medical, sunt noţiuni ce nu pot fi confundate cu patrimoniul persoanei fizice NVM. Totodată, prevederile art. 60 alin. 1 lit. h din Legea nr. 95/2006 definesc patrimoniul de afectaţiune profesională (care face obiectul preluării conform art. 5 din Ordinul 1322/2006) ca o fracţiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia.

Aşadar, nu se poate susţine cu temei faptul că, urmare a decesului medicului titular al cabinetului de medicină de familie, în privinţa patrimoniului de afectaţiune profesională ce formează obiectul preluării activităţii praxisului de medicină în condiţiile capitolului 3 din Legea nr. 95/2006 şi a prevederilor Ordinului 1322/2006, operează o transmisiune în condiţiile prevederilor codului civil. Dimpotrivă, preluarea praxisului se realizează în condiţiile specifice prevăzute de normele legale speciale mai sus menţionate, în speţă această preluare realizându-se în două etape, respectiv prin angajarea temporară a unui medic de familie, iar ulterior prin vânzarea activităţii praxisului.

În acest context factual şi reglementar, în mod corect s-a apreciat de către organul fiscal că are caracter de venit brut al Cabinetului Medical Individual NVM, în condiţiile art. 48 alin. 2 lit. c din Codul fiscal,  preţul obţinut din transferul, prin vânzare, ulterior încetării activităţii independente (în speţă cauza încetării corespunzând ipotezei legale prevăzute de art. art. 4 lit. b din Ordinul 1322/2006) a activităţii praxisului medical. Această operaţiune ce materializează faptul preluării nu poate fi calificată, în baza nici unui text de lege, drept o transmitere a unor sume sau bunuri cu titlu de moştenire ori donaţie şi prin urmare nu poate constitui venit neimpozabil în accepţiunea prevederilor art. 42 lit. j din Codul fiscal, dimpotrivă, subsumându-se categoriei veniturilor supuse impozitului pe venit conform prevederilor art. 41 lit. a din Codul fiscal.

În privinţa celui de-al doilea motiv de nelegalitate invocat în cauză, instanţa constată că nici acesta nu este întemeiat.

Astfel, prevederile art. 48 alin. 4 Cod fiscal stabilesc condiţiile în care cheltuielile aferente veniturilor (şi care se scad din venitul brut pentru a se determina cuantumul venitului net conform alin. 1 al aceluiaşi text de lege) sunt deductibile.

Or, în cauză, aşa cum rezultă din documentaţia care a stat la baza întocmirii raportului de inspecţie fiscală din data de 09.11.2009, depusă în dosar, rezultă că toate cheltuielile evidenţiate în registrul jurnal de încasări şi plăţi au fost considerate de către organul de inspecţie cheltuieli deductibile.

Aşa cum rezultă din registrul jurnal de încasări, bunurile vândute sunt înregistrate integral la coloana plăţi, iar valoarea acestora pentru bunurile deţinute în cotă parte a fost recuperată de ceilalţi coproprietari şi evidenţiată la coloana încasări a Registrului jurnal de încasări şi plăţi. În ce priveşte suma de 922 lei, reprezentând cheltuieli notariale, aceasta sumă nu a fost înregistrată ca şi cheltuială până la data de 31.05.2007, dată până la care s-a efectuat verificarea.

Faţă de cele ce preced, constatând legalitatea deciziei de impunere nr. 506/09.11.2009 şi a deciziei nr. 9/17.02.2010 emise de pârâtă, instanţa, în temeiul prevederilor art. 218 C.pr.fiscală, va respinge contestaţia formulată.

Domenii speta

Spete similare