Reclamantul nu a făcut proba contrarie în sensul că ar fi prestat muncă pe o durată mai mare decât durata normală, de 40 de ore pe săptămână, în afară de ceea ce s-a reţinut mai sus şi nici că nu ar fi beneficiat de acordarea de zile libere plătite ...

Plata de ore suplimentare. Funcţionar public.

 Reclamantul nu a făcut proba contrarie în sensul că ar fi prestat muncă  pe o durată mai mare decât durata normală, de 40 de ore pe săptămână, în afară de ceea ce s-a reţinut mai sus şi nici că nu ar fi beneficiat de acordarea de zile libere plătite pentru zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale în care a prestat muncă.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 891/CA/13 iulie 2011

 Prin acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul DL, membru al Sindicatului Naţional al Poliţiştilor „Pro Lex” Bistriţa-Năsăud, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bistriţa, Consiliul Local al Municipiului Bistriţa, s-a solicitat ca pârâtul Primarul Municipiului Bistriţa să-i calculeze, să-i evidenţieze orele suplimentare efectuate de către reclamant în zilele de sâmbăta, duminica, în zilele considerate prin lege sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, din ianuarie 2009, până în prezent, şi să procedeze la acordarea de compensaţii băneşti sau la compensarea cu timp liber corespunzător; să fie obligată pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bistriţa, să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate la petitul I; să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Bistriţa să-i acorde concediul de odihnă suplimentar aferent sporului de antena pentru anul 2009, pe o durată cuprinsă între 3 şi 10 zile lucrătoare, pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare, şi la acordarea acestui concediu de odihnă suplimentar, începând cu 1 ianuarie 2010, pe viitor; să fie obligat Consiliul Local al Municipiului Bistriţa să emită o hotărâre privind acordarea zilelor de concediu suplimentar conform dispoziţiilor H.G.nr.250/1992. 

Examinând cu  prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâţii Primarul Municipiului Bistriţa şi Consiliul Local al Mun. Bistriţa, privind  capătul de cerere de obligare a consiliului local la emiterea unei hotărâri prin care să se aprobe acordarea concediului de odihnă suplimentar şi să se stabilească durata acestuia, conform dispoziţiilor H.G.nr.250/1992, tribunalul reţine că s-a formulat adresa nr.14.976/25.02.2010 de către Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex” către Primăria mun. Bistriţa, care reprezintă într-adevăr o structură funcţională potrivit prev.art.77  din Legea nr.215/2001, republicată şi nu pârâtului Consiliul local al mun. Bistriţa – autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale. Dar, esenţial este că s-a solicitat doar acordarea concediului de odihnă suplimentar aferent anului 2009, nu şi reglementarea acestuia de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale,  prin emiterea unei hotărâri, astfel că reclamantul avea obligaţia să urmeze procedura prealabilă faţă de această pârât, respectiva adresă vizând practic petitul 3 al acţiunii introductive, cu atât mai mult cu cât prin răspunsul nr.24328/24.03.2010, fila 41 dosar, s-a precizat  că pentru stabilirea unui concediu suplimentar de odihnă este necesară aprobarea acestuia printr-o hotărâre a consiliului local, acesta neputând fi acordat  fără existenţa unei astfel de hotărâri

 Pentru aceste argumente se va admite excepţia lipsei procedurii prealabile şi se va respinge capătul de cerere privind obligarea Consiliului Local al Mun. Bistriţa la emiterea unei hotărâri privind acordarea zilelor de concediu suplimentar, conf. H.G. nr. 250/1992, ca inadmisibil.

 Referitor la excepţia prematurităţii cererii având obiect obligarea pârâtului Primarul municipiului Bistriţa să acorde reclamantului concediul de odihnă suplimentar aferent sporului de antenă pentru anul 2009 pe o durată între 3 şi 10 zile lucrătoare şi la acordarea acestui concediu de odihnă suplimentar începând cu 1 ianuarie 2010 şi pe viitor, tribunalul constată că  şi aceasta este întemeiată,  întrucât deşi potrivit art.18 din HG nr.250/1992, salariaţii din administraţia publică şi din alte unităţi bugetare ce prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, au dreptul ca, în afara concediului de odihnă, să beneficieze, în fiecare an calendaristic, de un concediu de odihnă suplimentar cu o durata cuprinsă intre 3 şi 10 zile lucrătoare, art.19 din acelaşi act normativ menţionează că stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi a locurilor de muncă pentru care se acordă concediu de odihnă suplimentar se face potrivit art.2-3 din Legea nr.31/1991 şi că durata efectivă a concediului de odihnă suplimentar se aprobă de către consiliul local în cazul salariaţilor din serviciile publice locale ori din unităţile subordonate potrivit art.21 din HG nr.250/1992, astfel că primarul poate acorda acest concediu doar în măsura în care el, în prealabil a fost aprobat de consiliul local.

În consecinţă, pentru a se putea aplica aceste prevederi legale, în speţă,  se impune să existe o hotărâre emisă de către pârâtul Consiliul Local al municipiului Bistriţa, potrivit HG nr. 250/1992, în acest sens, aşa cum s-a arătat în întâmpinare, a fost întocmit un proiect de hotărâre de consiliul local, care însă nu a fost aprobată până în prezent.

Cât timp nu a fost adoptată hotărârea de consiliu local prin care să se aprobe durata efectivă a  concediului de odihnă suplimentar şi nici nu a fost obligat pârâtul Consiliul local al municipiului Bistriţa să emită o hotărâre de consiliu local cu privire la acordarea concediului de odihnă suplimentar, excepţia prematurităţii cererii privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Bistriţa de a acorda reclamantului concediul de odihnă suplimentar aferent sporului de antenă pentru anul 2009, pe o durată cuprinsă între 3 şi 10 zile lucrătoare, pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase sau vătămătoare şi la acordarea acestui concediu de odihnă suplimentar, începând cu data de 01.01.2010, pe viitor, va fi admisă cu consecinţa respingerii acestei cereri a reclamantului ca fiind prematur formulată.

Pe fondul cauzei, din materialul probator administrat în cauză, instanţa apreciază că pretenţia reclamantului privind cererea având obiect obligarea primarului  să calculeze, să evidenţieze orele suplimentare efectuate de către reclamant în zilele de sâmbătă, duminică, în zilele considerate prin lege sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, din ianuarie 2009 până în prezent, şi să procedeze la acordarea de compensaţii băneşti sau la compensarea cu timp liber corespunzător este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

 Reclamantul a fost numit funcţionar public prin Dispoziţia Primarul mun. Bistriţa nr. 1884/08.10.2007 în cadrul Poliţiei Comunitare a Mun. Bistriţa, prestând efectiv activitate întreg anul 2009, cât şi în cursul anului 2010 până în prezent.

Poliţia Comunitară a Mun. Bistriţa a fost înfiinţată în temeiul Legii nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare şi îşi desfăşoară activitatea potrivit Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare aprobat prin H.G.R.nr.2295/2004 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului public „Poliţia Comunitară a Mun. Bistriţa” aprobată prin Hotărârea Consiliului local al mun. Bistriţa nr.85/2008.

 Datorită specificului activităţii  poliţiei comunitare care presupune asigurarea  continuităţii în activitatea desfăşurată şi programul de lucru al salariaţilor din cadrul acestui serviciu este unul specific, făcând astfel imposibilă asigurarea zilelor de repaus săptămânal, pentru toţi salariaţii, în zilele de sâmbătă şi duminică, iar în zilele de sărbători legale  nu se poate asigura repaus pentru toţi angajaţii.

 În consecinţă în cadrul serviciului în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, angajatorul a întocmit un grafic de planificare servicii, care a fost astfel conceput încât fiecărui salariat i s-a asigurat compensarea cu timp liber pentru zilele de repaus săptămânal şi zilele declarate nelucrătoare prin lege, în care a prestat activitate. Deşi, potrivit acestui grafic, reclamantul a prestat efectiv activitate şi în zilele de sâmbătă şi duminică sau sărbători legale, grafic care corespunde cu evidenţele Registrului Dispozitivelor de Siguranţă Publică şi Patrulare, iar prestarea efectivă a activităţii  în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale este recunoscută de pârâţi, conform adeverinţei nr. 75531/20.09.2010 şi  prin întâmpinarea depusă, tribunalul reţine că această activitate nu constituie muncă suplimentară întrucât nu depăşeşte durata normală a timpului de lucru, de 40 de ore pe săptămână. Munca prestată în aceste zile a fost compensată cu timp liber plătit şi totodată, aşa cum rezultă şi întâmpinarea depusă, susţinută de înscrisurile depuse la filele 255, 256 dosar, i-a fost acordat un spor la salariu de 100%, pentru lunile iunie şi iulie 2009, când a prestat ore suplimentare.

 Reclamantul nu a făcut proba contrarie în sensul că ar fi prestat muncă  pe o durată mai mare decât durata normală, de 40 de ore pe săptămână, în afară de ceea ce s-a reţinut mai sus şi nici că nu ar fi beneficiat de acordarea de zile libere plătite pentru zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale în care a prestat muncă.

 Or, tribunalul reţine că  nu  este admisibilă şi acordarea de zile libere plătite şi  compensarea în bani, cele două modalităţi de compensare fiind prevăzute alternativ şi nu  cumulativ, având prioritate compensarea cu timp liber plătit, în acest sens fiind şi art.8 al HCL Bistriţa nr. 9/2008.

 Conform art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, invocate de reclamant „pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază; numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an”, prevederi care se coroborează până la data de 31.12.2009, cu cele ale art.13 din O.G.nr.6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007,conform cărora „pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de funcţionarii publici numiţi în funcţii publice de execuţie, de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. (2) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată, după caz, de superiorul ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual”, reglementări care se referă la orele suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, nu la activitatea prestată în timpul repausului săptămânal, sărbătorilor legale şi a zilelor în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, mai mult reclamantul beneficiind de timp liber în compensare.

 Chiar dacă art.20 din Legea nr.330/2009 prevede că pentru munca prestată în zilele de  repaus săptămânal, în zilele de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează se compensează cu un spor de 100% şi, aparent, ar avea prioritate compensarea cu spor de 100%, faţă de compensarea cu timp liber, cât timp se face menţiunea că munca astfel compensată nu se compensează cu timp liber, însă această dispoziţie legală nu se aplică în anul 2010, potrivit art.30 alin.7 din Legea nr.330/2009, astfel că singura modalitate de compensare, în anul 2010, a muncii prestate în zilele de  repaus săptămânal, în zilele  de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează este compensarea cu timp liber aşa cum au procedat pârâţii.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior arătate, cererea reclamantului având obiect obligarea pârâtului Primarul municipiului Bistriţa să calculeze, să evidenţieze orele suplimentare efectuate de către reclamant în zilele de sâmbătă, duminică, în zilele considerate prin lege sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, din ianuarie 2009 până în prezent şi să procedeze la acordarea de compensaţii băneşti sau la compensarea cu timp liber corespunzător va fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca urmare a respingerii acestei cereri  apare ca neîntemeiată şi  cererea  având obiect obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului Bistriţa să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate prin cererea ce a fost respinsă.

Domenii speta

Spete similare