Plângere împotriva ordonanţei procurorului. Încălcarea art. 2781 alin. 8 lit. b C.proc.pen.

Decizie 29/2011 din 08.11.2011


Plângere împotriva ordonanţei procurorului. Încălcarea art. 2781 alin. 8 lit. b C.proc.pen.

Prin sentinţa atacată nu s-au arătat în mod expres actele de cercetare penală cu care ar trebui să se completeze urmărirea penală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 278/1 alin.8 lit.”b” Cod procedură penală, judecătorul de caz limitându-se a releva că după redeschiderea urmăririi penale se impun a se efectua actele de urmărire penală, stabilite cu titlu definitiv prin decizia penală nr.151/R/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, dispoziţii care aveau caracter obligatoriu, fără a se avea în vedere că în realitate organele de urmărire penală au completat probaţiunea administrată în cauză, potrivit deciziei date în recurs, astfel încât, în final starea de fapt a fost corect stabilită.

 

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 29/11 februarie 2011, nepublicată)

Prin sentinţa penală nr. 1137/27.09.2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în baza  art. 2781 alin. 8 lit. b C.pr.penală s-a admis plângerea formulată de petenţii PI, CE, SV şi D.G.F.P. SUCEAVA şi, pe cale de consecinţă, s-a desfiinţat Ordonanţa pronunţată în data de 17.12.2009 în dosar nr. 76/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi menţinută prin Ordonanţa nr. 13/II/2/2010 din 10.02.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de PI pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 Cod penal (preluată de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, şi sancţionarea cu amendă administrativă de 200 lei; încetarea urmăririi penale faţă de ŞS pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 Cod penal (preluată de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, şi sancţionarea cu amendă administrativă de 200 lei; încetarea urmăririi penale faţă de SV pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 Cod penal (preluată de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal; neînceperea urmăririi penale faţă de CE pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 Cod penal (preluată de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), sancţionarea sa administrativă cu amendă de 1000 lei şi neînceperea urmăririi penale faţă de ŞM pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată de Legea nr. 161/2003), cu aplicarea art. 13 Cod penal (preluată de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005) şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în vederea continuării cercetărilor.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa.

Recursul declarat în cauză este fondat pentru motivele invocate, întrucât prin sentinţa atacată nu s-au arătat în mod expres actele de cercetare penală cu care ar trebui să se completeze urmărirea penală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 278/1 alin.8 lit.”b” Cod procedură penală, judecătorul de caz limitându-se a releva că după redeschiderea urmăririi penale se impun a se efectua actele de urmărire penală, stabilite cu titlu definitiv prin decizia penală nr.151/R/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, dispoziţii care aveau caracter obligatoriu, fără a se avea în vedere că în realitate organele de urmărire penală au completat probaţiunea administrată în cauză, potrivit deciziei date în recurs, astfel încât, în final starea de fapt a fost corect stabilită.

În sensul celor de mai sus este de relevat că, la data de 8 decembrie 2009, s-a procedat la audierea numiţilor SV şi CE, care au confirmat starea de fapt reţinută în final, relevând că nu au primit în mod efectiv mărfurile livrate de  S.C.”JI” S.R.L. Bistriţa, chiar dacă au fost întocmite cele 11 facturi fiscale, semnate la rubricile – furnizor – precum şi de primire.

Pe de altă parte,  la  data de 9 decembrie 2009 s-au efectuat verificări cu privire la situaţia facturilor înregistrate în evidenţa contabilă a S.C.”M” S.A. Suceava şi s-a solicitat dosarul nr.117/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în care s-a emis rezoluţia din data de 14 februarie 2007, din care rezultă cu certitudine că la data de 10 ianuarie 2003, învinuitul PI s-a prezentat S.C.”M” S.A. Suceava cu un număr de 11 facturi fiscale, în valoare totală de 788.480,451 lei, completate de către numita ŞS, facturi pe care învinuitul SV le-a semnat, după care au fost înregistrate în contabilitatea firmei, în contul 371 – mărfuri şi respectiv „ca marfă de facturat”, în jurnalul de cumpărări al lunii ianuarie de către învinuita CE, fără întocmirea de note de recepţie, întrucât marfa nu a intrat în magazia societăţii, fiind expediată direct la S.C.”XP” S.R.L. Piteşti, împrejurare confirmată de martorii NP (administrator), DNG, NV şi NI (manipulanţi).

În urma acestor operaţiuni efectuate la propunerea învinuitului SV urma să se efectueze şi facturarea, simulându-se astfel vânzarea mărfurilor înscrise în cele 11 facturi fiscale, de la S.C.”JI” S.R.L. Bistriţa la S.C.”M” S.A. Suceava, iar apoi la S.C.”XP” S.R.L .Piteşti, deşi în realitate mărfurile au avut traseul S.C.”JI” S.R.L. Bistriţa – S.C.”X” S.R.L. Piteşti, de unde a fost ulterior luată de S.C.”T” S.R.L. Bacău.

Ulterior acestor operaţiuni, la data de 20 mai 2003, S.C.”M” S.A. Suceava a livrat marfă către S.C.”JI” S.R.L. Bistriţa, cu factura nr.4077415/2003 în valoare de  103.378.275 lei, pe care s-a consemnat compensare cu facturile nr.4511155/2002, în valoare de 1.033.782.750 lei şi respectiv nr.3753989/2002 în valoare de 216.000.000 lei, tocmai  în ideea de a nu se considera o compensare cu cele 11 facturi fiscale în cauză, marfa înscrisă în aceste din urmă facturi nefiind livrată efectiv către S.C.”M” S.A. Suceava.

Ca urmare, în perioada controlului fiscal efectuat cele 11 facturi fiscale au fost stornate, însă anterior acestui moment, s-a decontat de la bugetul statului , cu titlu de TVA , suma de 1.252.531.813.

Rezultă astfel că învinuiţii s-au înţeles cu privire la modalitatea în care să procedeze, înregistrând contabil cele 11 facturi fiscale, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat sub forma sumei reprezentând TVA dedusă nelegal.

Cele astfel reţinute, se coroborează şi cu expertiza contabilă efectuată şi cu suplimentul acesteia, acte ce dovedesc faptul că nu au existat operaţiuni reale de livrări de mărfuri între cele două societăţi comerciale (S.C. JI S.R.L. Bistriţa şi S.C.”M” S.A. Suceava) şi că prejudiciul cauzat de 125.253.000 lei nu a mai existat din data de 25 noiembrie 2003, când suma reprezentând TVA deductibilă fiscal, corectată prin stornare, a fost evidenţiată în decontul de TVA al lunii octombrie 2003, înregistrat la  Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava sub nr. 44819/25 noiembrie 2003.

Faţă de toate considerentele anterior expuse, instanţa de recurs apreciază că starea de fapt avută în vedere de procurorul de caz este corectă şi că în consecinţă, soluţia adoptată de acesta la finele fazei de urmărire penală este justă.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art.385/15 pct.2 lit.”d” Cod procedură penală, recursul declarat în cauză va fi admis, hotărârea atacată va fi casată în întregime şi rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art.278/1 alin.8 lit.”a” Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate plângerile formulate în cauză.