Contestaţie act administrativ fiscal

OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.S. SA în contradictoriu cu C.A.S. BACĂU înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.02.2013 sub nr de dosar 1257/110/2013 s-a solicitat instanţei obligarea pârâtei la restituirea sumei de 18458 lei achitată pentru concediile medicale de maternitate pe perioada iulie-noiembrie 2010 pentru beneficiarul U.C.L.

 MOTIVE: În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că doamna U.C.L. este angajată în societate pe postul de director financiar, în anul 2010 fiind înregistrată în concediu de maternitate şi creştere copil, prezentând un număr de 5 certificate de concediu medical. S-a mai arătat faptul că a transmis pârâtei o cerere la data de 3.12.2012 prin care a solicitat soluţionarea cererii de returnare a sumelor la care era îndreptăţită, dar CAS Bacău a ignorat prevederile legale care impun emiterea răspunsului în 30 de zile. S-a mai precizat faptul că societatea şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale atât faţă de angajat cât şi faţă de instituţiile competente.

TEMEI ÎN DREPT: Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG 158/2005.

ASPECTE PROCEDURALE:

Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru 39 lei şi timbru judiciar 0,3 lei.

SUSŢINERILE PÂRÂTEI:

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-a arătat faptul că reclamanta a depus declaraţiile privind evidenţa obligaţiilor de plată pentru perioada 2008-2010, dar decontarea sumelor nu poate interveni automat, ci după înregistrarea solicitării scrise făcută pe modelul prevăzut în anexa 12 a Ordinului 0/2006. Pârâta a invocat în apărare dispoziţiile art 77 din Ordinul 60/2005. S-a mai invocat faptul că în perioada 2008-2009 reclamanta a ales să recupereze treptat suma reprezentând indemnizaţii de concediu medical din contribuţiile datorate de aceasta pe lunile următoare, această compensare neputându-se realiza solicitând concomitent sumele de restituit. A mai precizat faptul că reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurii de depunere a documentelor , iar până la apariţia OUG 36/2010 termenul de depunere era de 3 ani, iar după modificarea actului normativ de 90 de zile.

ANALIZA INSTANŢEI:

Analizând acţiunea formulată, prin prisma motivelor invocate şi a lucrărilor şi actelor dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea nr 163/18.08.2011 (fila 22) adresată de reclamantă pârâtei s-a solicitat virarea sumei de 17366 lei reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale datorată în perioada iulie-noiembrie 2010. S-a specificat în cerere faptul că totalul prestaţiilor de suportat din bugetul Fondului Naţional Unic de asigurări de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii pe perioada iulie-noiembrie 2010 este de 18458 lei, iar totalul contribuţiilor pentru concedii şi indemnizaţii datorat de angajator pe perioada respectivă este de 1092 lei, iar totalul sumei de recuperat este de 17366 lei.

Prin cererea formulată la data de 27.11.2012 reclamanta a solicitat plata creanţei în valoare de 18458 lei reprezentând totalul sumei de recuperat de la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ca urmare a plăţilor realizate către beneficiarul asigurat U.C.L..

În drept, potrivit dispoziţiilor articolului 77 din Ordinul 60/2006:

„Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie.

(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizaţii achitate care depăşesc obligaţia lunară de plată a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se ataşează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr. 18, precum şi, după caz, dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.”,

iar potrivit dispoziţiilor articolului 38 din OUG 158/2005:

„Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie, în condiţiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate.”

ale articolului 40 din OUG 158/2005:

„Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.”

Până la data introducerii acţiunii reclamanta nu a primit de la pârâtă niciun răspuns prin care să se motiveze refuzul de restituire a sumelor, în cadrul întâmpinării acest refuz fiind justificat pe neîndeplinirea obligaţiei reclamantei de a depune cererea de rambursare, pe nerespectarea termenului de 90 de zile şi pe solicitările anterioare privind intervenţia compensării.

Cu privire la primul motiv invocat în cadrul întâmpinării şi anume formularea unei cereri de compensare, instanţa reţine faptul că nu este întemeiat, având în vedere faptul că apărarea pârâtei vizează perioada 2008-2009, iar cererea care face obiectul analizei de faţă vizează perioada iulie-noiembrie 2010. Având în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada stingerii creanţei prin compensare, va înlătura aceste susţineri ca neîntemeiate.

Cu privire la cel de al doilea motiv invocat instanţa apreciază că nu este justificat, având în vedere faptul că cererea nr 163/18,08,2011 a fost comunicată pârâtei prin poştă, cu confirmare de primire la data de 19.08.2011 (fila 24), actul fiind semnat de un delegat al pârâtei. Analizând formularul şi dovada de comunicare instanţa reţine faptul că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a cererii de rambursare, legea neimpunând în sarcina acesteia obligaţia depunerii personale a cererii, scopul acestei prevederi fiind acela de informare a autorităţii cu privire la situaţia intervenită, sumele neputând fi acordate din oficiu.

Cu privire la ultimul motiv invocat şi anume nerespectarea termenului de 90 de zile, instanţa apreciază ca aceste dispoziţii nu se aplică la situaţia invocată. Din interpretarea textului articolului 40 rezultă faptul că legea se referă la plata indemnizaţiilor către beneficiar, care în înţelesul actului normativ este asiguratul, interpretarea având la bază modul de redactare a textului, respectiv, modul de calcul al termenului - de la data la care beneficiarul era în drept să solicite indemnizaţiile. Acţiunea reclamantei vizează sumele achitate cu titlu de indemnizaţii de către angajatori asiguratului şi care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia, legea neimpunând un termen special pentru restituire, în cazul de faţă, în raport de natura fiscală a creanţei, aplicându-se termenul general de prescripţie, de 5 ani de zile. Instanţa va înlătura astfel susţinerile pârâtei referitoare la aplicarea termenului de 90 de zile, în accepţiunea OUG 158/2005 angajatorul neavând calitate de beneficiar, această noţiune vizând strict persoana fizică care se bucură de indemnizaţiile reglementate de textul normativ, interpretarea având la bază şi dispoziţiile prevăzute de art 78, 81 din Ordinul 60/2006.

În raport de aceste aspecte instanţa apreciază faptul că refuzul pârâtei are caracter nejustificat, în sensul articolului 2 lit i din Legea 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii realizându-se prin încălcarea dreptului reclamantei prevăzut de art 38 din OUG 158/2005.

În ceea ce priveşte cuantumul debitului, instanţa, având în vedere declaraţiile privind evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale pentru lunile iulie-noiembrie, ordinele de plată, concediile medicale  (filele 23-49) coroborate cu necontestarea acestuia de către pârâtă, apreciază ca întemeiate pretenţiile reclamantei doar în ceea ce priveşte suma de 17366 lei. Din analiza textelor invocate de către reclamantă cât şi din analiza cererii de restituire instanţa reţine faptul că dreptul angajatorului vizează cuantumul sumei care depăşeşte suma contribuţiilor datorate de acesta. În cazul de faţă angajatorul a suportat obligaţii în cuantum de 18458 lei, cuantumul sumei datorate fiind de 1092 lei. Faţă de aceste aspecte instanţa apreciază faptul că partea este îndreptăţită doar la diferenţa dintre suma de 18458 lei şi suma de 1092 lei, respectiv suma de 17366 lei, cuantum care de altfel face obiectul cererii de rambursare înregistrat la sediul pârâtei.

Pentru aceste motive, în baza art 38 din OUG 158/2005, art 2 lit i din legea 554/2004 urmează a admite în parte acţiunea reclamantei şi a obliga pârâta la plata sumei de 17366 lei.

Domenii speta

Spete similare