Anulare decizii de impunere cas

Prin cererea înregistrată la data de ZZ.LL.2016 sub dosar nr. unic de mai sus, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta CASA PE ASIGURĂRI PE SĂNĂTATE SATU MARE, solicită instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:

- anularea deciziilor de impunere din oficiu nr. 1/ZZ.LL013 cu privire la suma de 23.628,96 lei şi a deciziei nr. 1/ZZ.LL.2013 referitoare la obligaţiile de plată accesorii referitoare la majorări de întârziere în sumă de 30.656,22 lei şi 3.544,32 lei, precum şi a deciziei de impunere nr. 2/ZZ.LL.2011 emisă pe numele reclamantei şi a fostului soţ pentru plata sumei de 35.851,26 lei, ele fiind întocmite pentru datorii fiscale mai vechi de 5 ani care sunt prescrise pe de o parte şi pe de altă parte fiind emise pentru anii 2009-2014 în lipsa unui temei legal, deoarece în aceşti ani nu a desfăşurat nici o activitate economică independentă şi nu a depus la organele fiscale declaraţii de impunere pentru veniturile din activităţi economice independente, în consecinţă nu a existat nici o bază pentru calculul pretinselor contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi desigur nici a accesoriilor acestora;

- anularea deciziei nr. 7/ZZ.LL.2016 a pârâtei prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei.

- cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că nu a obţinut decât venituri din activităţi agricole în ultimii ani de zile, pentru care a achitat C.A.S. şi impozitul afent. Nu am obţinut venituri din activităţi independente, în consecinţa, nu are nici o obligaţie de plată sau restanţă la plata C.A.S. re

Reclamanta arată că este angajată de la data de ZZ.LL.2010 la S.C. B S.R.L.

Soţul său C a avut o întreprindere individuală din care o scurtă perioadă de timp a făcut parte şi reclamanta. A înfiinţat-o în anul 1993 şi i-a adus modificări în ZZ.LL.2009, în sensul că din această întreprindere reclamanta s-a retras şi în aceeaşi zi soţul său C a transformat întreprinderea individuală în societate cu răspundere limitată a cărui singur asociat a rămas el.

Reclamanta s-a angajat la această societate, respectiv la SC B SRL, la data de ZZ.LL.2010, în funcţia de secretară; deci, nu a nici un alt venit decât salariul.

Raportat la toate aceste date, reclamanta nu înţelege de ce are de achitat contribuţii de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice ce realizează activităţi independente. Reclamanta susţine că nu a întocmit şi nu a înregistrat la AJ.F.P. Satu Mare declaraţii de venituri din activităţi independente de la data la care a încetat să desfăşoare astfel de activităţi, deci din LL 2009. În consecinţă, reclamanta susţine că nu există nici o baza legală pentru emiterea deciziilor pe care le contestă prin prezenta. Nici pentru anul 2009, conform deciziei de impunere nr. 3/ZZ.LL.2010, nu a realizat venituri impozabile, deci nu are datorat C.A.S. Nu datorează nici o astfel de sumă pentru că nu datorează nici impozit pe profit şi nici contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data la care nu mai desfăşoară activităţi independente din care să fi realizat venituri impozabile, din anul 2008.

Reclamanta susţine că, pentru perioada de activitate anterioară anului 2009 orice pretinse datorii de plată a C.A.S. sunt prescrise, conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

Pe de alta parte, reclamanta arată că deciziile contestate nu i-au fost comunicate, luând cunoştinţă despre ele din cuprinsul dosarului nr. 4/2014 al Judecătoriei Satu Mare, unde au fost depuse de pârâtă  la solicitarea instanţei de judecată.

În consecinţă, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, a formulat contestaţie adresată pârâtei. Fiind-i respinsă, s-a adresat instanţei de contencios administrativ. Tribunalul Satu Mare, în cauza dosar nr. 5/2015, prin sentinţa civilă nr. 6/2016/CA, a respins excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei şi acţiunii de contencios administrativ şi a admis acţiunea reclamantei, anulând deciziile de impunere indicate în petitul prezentei cereri. Însă, Curtea de Apel Oradea a admis recursul Casei Judeţene de Asigurări Sociale Satu Mare, sub un singur aspect: „obligă pârâta să soluţioneze contestaţia administrativă", apreciind în considerentele deciziei sale faptul ca prematur instanţa de judecată a anulat deciziile de impunere din oficiu nr. 1/ZZ.LL.2013, nr. 1/ZZ.LL.2013 referitoare la obligaţii de plată accesorii şi nr. 2/ZZ.LL.2011 emise de C.A.S., atât timp cât pârâta a apreciat ca tardivă contestaţia administrativă înaintată de reclamantă şi în consecinţă nu s-a pronunţat pe fondul ei.

Reclamanta arată că, în data de ZZ.LL.2016, contestaţia sa a fost respinsă pe fondul ei, prin decizia nr. 7/ZZ.LL.2016, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

În drept, invocă art. 205-216 şi art. 218 C.proc.fiscală, Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 95/2006.

Prin întâmpinare (filele 26-28 dosar), CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SATU MARE, prin reprezentantul ei legal, solicită respingerea acţiunii de contencios administrativ promovată de A, prin care solicită anularea deciziei de impunere din oficiu nr. 1/ZZ.LL.2013, Decizia nr. 1/ZZ.LL.2013 referitoare la obligaţii de plată accesorii şi decizia nr. 2/ZZ.LL.2011 emise de CAS Satu Mare, pentru următoarele motive:

Se arată că pârâta Casa de Asigurări de Sănptate Satu Mare a emis pe seama reclamantei A actele administrative fiscale menţionate mai sus, pe baza datelor comunicate de ANAF prin AJFP Satu Mare, în format electronic pe baza de protocol, potrivit art. V din OUG nr. 125/2011 cu modificările ulterioare,cu respectarea întocmai a prevederilor legale.

Cele trei decizii au fost comunicate legal, prin poştă, cu confirmare de primire şi prin afişare pe pagina de internet şi la sediul instituţiei. Dacă, comunicarea nu a fost posibilă conform prevederilor art. 44 alin, 2 sau alin, 2 indice 1 din Codul de procedură fiscală, se acordă posibilitatea comunicării prin afişare la sediul instituţiei şi pe pagina de internet al acesteia.

Pârâta susţine că, nici pe fond acţiunea promovată de reclamanta A nu este întemeiată, deoarece:

Deciziile de impunere contestate cuprind obligaţii la FNUASS doar până în anul 2009, an până la care reclamanta a avut calitatea de asociat în întreprinderea individuală, aşa cum se recunoaşte şi în acţiunea depusă.

Decizia de impunere nr. 2/ZZ.LL.2011 este emisă pe numele soţului reclamantei - C, astfel anularea acesteia nu se poate solicita de reclamantă, pentru că nu este emisă pe numele ei.

Este neîndoielnic faptul că A a realizat venituri impozabile din activitate independentă ca asociat în cadrul întreprinderii individuale, avea şi are obligaţia, potrivit art. 257 alin. l lit. b din Legea nr. 95/2006 de a declara veniturile realizate şi a achita contribuţiile la FNUASS, iar potrivit art. 216 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, avea şi are obligaţia plăţii contribuţiei la FNUASS. Termenul de prescripţie este de 5 ani, contribuţiile la FNUAS având acelaşi regim ca şi impozitele şi taxele fiscale.

Potrivit Legii nr. 95/2006, contribuţiile la FNUASS sunt obligatorii şi sunt incluse în bugetul anual consolidat al statului. OUG nr. 125/2011 prevede preluarea de către ANAF prin AJFP Satu Mare a dreptului de colectare a obligaţiilor fiscale la FNUASS, cu data de ZZ.LL.2012, pentru persoanele ce realizează venituri din activităţii independente şi obligaţia caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere pentru creanţele anterioare datei de ZZ.LL.2012.

În susţinerea celor de mai sus, având în vedere recunoaşterea reclamatei că a contestat deciziile de impunere la data de ZZ.LL.2014, pe de o parte, iar pe de altă parte, că întreg dosarul fiscal al d-nei A a fost predat la AJFP Satu Mare, pârâta înţelege să se prevaleze de actele depuse la dosar de reclamantă şi eventual, instanţa să solicite alte documente la AJFP Satu Mare

Pârâta arată că Deciziile de impunere au fost comunicate contestatorului în conformitate cu art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atât prin poştă, cât şi prin afişarea concomitentă la sediul şi pe pagina de internet al Casei de Asigurări de Sănătate Satu Mare. Potrivit art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care comunicarea prin poştă cu confirmare de primire nu a fost posibilă, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării pe pagina de internet şi la sediul instituţiei emitente. Acestea au fost comunicate pe site-ul Casei de Asigurări de Sănătate la data de 03.LL.2013 respectiv 01.LL.2013, deci au fost considerate comunicate la  18.LL.2011, respectiv 16.LL.2013.

Pârâta arată că afirmaţiile reclamantei în sensul că nu a realizat venituri impozabile, cel puţin până la data de ZZ.LL.2010 când susţine că a fost angajată, nu corespund realităţi deoarece a fost asociată la SC B SRL, pe de o parte, iar pe de altă parte, avea obligaţia să comunice Casei de Asigurări de Sănătate Satu Mare modificările intervenite, obligaţie de care nu s-a achitat.

Obligaţiile fiscale nu sunt prescrise, deoarece ele s-au stabilit încă în anul 2011, iar în anul 2011 nu au fost prescrise pentru anii 2006-2009.

În concluzie, pârâta solicită respingerea acţiunii în contencios administrativ depusă de reclamantă.

Pârâta menţionează că datele şi actele menţionate mai sus au fost transmise de Casa de Asigurări de Sănătate Satu Mare către ANAF-DGFP Satu Mare, conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv OUG nr. 125/2011.

Mai precizează faptul că, în conformitate cu art. V din OUG nr. 125/2011, începând din data de 01.07.2013, ANAF prin D.G.F.P. Satu Mare se subrogă în drepturile şi obligaţiile Caselor de Asigurări Sociale de Sănătate, competenţa de colectare a contribuţiei la FNUASS revenind acestora, Casa de Asigurări de Sănătate  Satu Mare nemaiavând calitate procesuală activă,

În drept, invocă dispoziţiile Legii nr. 95/2006, ale art. 218 din OG nr. 92/2003, precum şi art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi Noul Codul de procedură civilă, OUG nr. 25/2011, modificată prin OUG nr. 71/2013 şi OUG nr. 115/2013, OUG nr. 97/2005.

În baza art. 223 şi art. 411 C.proc.civ., pârâta solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin Deciziile de impunere nr. 2/ZZ.LL.2011 şi Deciziile de impunere din oficiu nr. 1/ZZ.LL.2013 şi Decizia nr. 1/ZZ.LL.2013, emise de CAS Satu-Mare s-au stabilit în sarcina reclamantei A obligaţii de plată reprezentând contribuţii ramase de plata la FNUASS pe venitul net anual pe anii 2006-2009, precum şi accesorii, ca urmare a estimării veniturilor din activităţi independente.

Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestaţie administrativa înregistrata la organul emitent al actului atacat sub nr. 8/ZZ.LL.2014, solicitând anularea actelor administrative de mai sus.

Prin decizia nr. 7 din ZZ.LL.2016 emisă de CAS Satu-Mare (filele nr. 8-9) a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta.

 Raportat la aspectul invocat de către reclamantă, în sensul ca CAS nu avea competenta funcţională de a emite decizii de impunere, potrivit sentinţei civile nr. 9/ZZ.LL.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ, fiscal, rămasa irevocabila prin anularea recursului de ICCJ la data de ZZ.LL.2013, publicata în Monitorul Oficial la data de ZZ.LL.2014 (prin care au fost anulate în parte dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 10/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere), Tribunalul reţine ca, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al mun. Bucureşti.”

În condiţiile în care CAS avea cunoştinţa de lipsa posibilităţii de a emite decizii de impunere începând cu data rămânerii irevocabile a sentinţei civile de mai sus-ZZ.LL.2013, tribunalul reţine ca doar de la aceasta data acest organ nu mai putea emite decizii de impunere.

În speţă însă deciziile de impunere sunt emise anterior acestei date. Ca atare, este neîntemeiat aspectul nulităţii actelor administrative întemeiat pe acest aspect.

O altă critică şi de altfel principala problemă de drept ce se ridică în speţă este circumscrisă manierei de rezolvare a contestaţiei formulată pe cale administrativă de către reclamanta de către organul de soluţionare a contestaţiei.

Soluţionarea de către parata a contestaţiei administrative se dovedeşte a fi nelegală, atunci când s-a decis respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei formulată de petenta.

Faţă de aspectul intervenirii prescripţiei creanţei fiscale mai vechi de 5 ani, invocat de reclamant, instanţa reţine ca este fondata, pentru toate contribuţiile aferente anilor 2006-2009, având în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor articolului 91 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, „dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel”. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „termenul de prescripţie al dreptului prev. la alin. 1 începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel”.

Prin decizia civila nr. 11/CA/ZZ.LL.2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 12/CA/2015, definitiva (filele nr. 5-7), instanţa de recurs a reţinut ca niciuna din deciziile de impunere din speţă (care sunt identice cu cele din prezentul litigiu) nu au fost comunicate reclamantei în condiţiile art. 44 Cod pr. fiscala, astfel ca acestea nu au devenit opozabile acesteia în condiţiile art. 45 din acelaşi act normativ.

În contextul în care s-a constatat definitiv de către o instanţa judecătorească faptul ca pana la data pronunţării deciziei civile (ZZ.LL.2016) reclamantei nu i s-au comunicat deciziile de impunere, se impune a analiza puterea lucrului anterior judecat intr-un alt litigiu, instituţie reglementată de art. 431 alin. 2 din Noul Cod pr. civ. Aceasta semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata în mod definitiv decât o singura data, iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul şi nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

În ceea ce priveşte prezumţia legala de „lucru anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legătura cu soluţionarea acestuia din urma”, aceasta este reglementata de dispoziţiile art. 431 alin. 2 din Noul Cod pr. civ.

Având în vedere ca problema de drept dedusa judecăţii a fost tranşată printr-o decizie definitiva pronunţată în cadrul unui dosar în care au fost aceleaşi părţi, instanţa reţine ca operează prezumţia legală de lucru anterior judecat cu privire la aceasta.

 În speţă, Deciziile de impunere emise în anii 2011, respectiv 2013, nu au fost comunicate contribuabilului pana în prezent (parata nu a făcut dovada comunicării valabile a acestora nici după data de ZZ.LL.2016), ceea ce înseamnă ca pana la aceasta din urma data actele administrative/deciziile de impunere nu au produs niciun efect juridic, conform dispoziţiilor art. 45 din OG nr. 92/2003, care reglementează: „(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

 (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.”

 În aceste condiţii, instanţa reţine ca pentru debitul aferent anilor 2006-2009 termenul de prescripţie de 5 ani a început să curgă cel târziu la data de ZZ.LL.2010 şi s-a împlinit cel mai târziu la ZZ.LL.2015; de asemenea, instanţa reţine ca nu ne aflam în situaţia vreunui caz de întrerupere sau suspendare termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, prevăzute limitativ de art. 92 din OG nr. 92/2003.

 În baza acestor constatări, instanţa apreciază că acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamanta pentru anularea deciziilor de impunere este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa urmează să admită acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, să anuleze actele administrativ fiscale contestate constând în decizia nr. 7/ZZ.LL.2016 prin a fost respinsă ca fiind neîntemeiata contestaţia formulată de reclamanta, precum şi Deciziile de impunere nr. 2/ZZ.LL.2011 şi Deciziile de impunere din oficiu nr. 1/ZZ.LL.2013 şi Decizia nr. 1/ZZ.LL.2013, emise de pârâtă.

 În baza art. 453 Noul Cod pr. civ, va obliga parata sa achite reclamantei suma de 2.200 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru şi onorariu avocaţial justificat cu chitanţa nr. 13/ZZ.LL.2017, având în vedere ca prima a pierdut procesul.

Domenii speta

Spete similare