Acţiune în constatarea nulităţii dispoziţiei de retrocedare în natură a unui imobil în temeiul Legii nr.10/2001 şi rectificare de carte funciară

Acţiune în  constatarea  nulităţii  dispoziţiei  de  retrocedare în natură a unui  imobil  în  temeiul  Legii nr.10/2001 şi rectificare de carte funciară. Competenţă materială.

Acţiune în  constatarea  nulităţii  dispoziţiei  de  retrocedare în natură a unui  imobil  în  temeiul  Legii nr.10/2001 şi rectificare de carte funciară exercitată  după rămânerea definitivă şi întabularea  în C.F.  a acesteia  este supusă  competenţei  materiale de drept comun şi nu competenţei speciale a secţiei civile a  Tribunalului prescrisă  de art. 26(3)  din Legea nr. 10/2001.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 329/A/ 6 decembrie 2007

Tribunalul Sibiu a  fost investit  de primarul Municipiului Sibiu cu acţiunea având ca  obiect  constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei  nr. 291/17.03.2003 prin care  s-a restituit imobilul identificat  cu date  de C.F.  în  favoarea pârâtei A.C.C.M.  Sibiu şi rectificării de C.F în sensul anulării încheierii  de întabulare nr. 4376/2003 şi reînscrierea imobilului în  favoarea Statului Român.

Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 774/21 octombrie 2004  a admis acţiunea  faţă  de dispoziţiile  art.3 al.1 lit. c  din  Legea  nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinţe  pârâta A.C.C.M. Sibiu  a declarat  apel criticând-o  ca netemeinică şi nelegală pentru că au fost încălcate  dispoziţiile  art.3 al.1 lit. c din Legea nr.10/2001 precum şi pentru  faptul că  dispoziţia  nu mai putea  fi  modificată  după  ce a intrat  în circuitul civil odată cu  întabularea în C.F.  pe simpla reapreciere a situaţiei juridice  a imobilului  a reclamantului emitent.

Curtea examinând legalitatea sentinţei  apelate a  constata că  dispoziţia  de retrocedare a  imobilului  din litigiu s-a întabulat în C.F. prin încheierea  nr. 4376/2003 deoarece  nu a  fost  atacată şi a rămas definitivă , iar  titulara  dreptului şi  l-a valorificat în  concordanţă  cu art. 2(2)  din Legea  nr.10/2001.

În conformitate  cu dispoziţiile  art. 25(4) din  Legea nr.10/2001, dispoziţia  definitivă  emisă în procedura retrocedării imobilelor preluate abuziv este recunoscută  de legiuitor cu  forţa probantă a oricărui înscris  autentic şi constituie  titlu executoriu, pentru punerea în posesie  după îndeplinirea formelor de publicitate.

În aceste condiţii se constată că instanţa  de fond a judecat cauza  cu încălcarea  normelor  de competenţă materială , deoarece în cauză  nu sunt  incidente dispoziţiile  art. 26(3)  din Legea  nr.10/2001 pentru a  fi  competentă secţia  civilă  a Tribunalului, întrucât  nu se  mai atacă în termen  de 30 de zile  de la  comunicare  dispoziţia  emisă în raportul  juridic  de retrocedare în  natură a imobilului  ci în cazul în care este atacată  dispoziţia recunoscută de legiuitor ca un  real  titlu de proprietate.

Nici sub aspectul  incidenţei dispoziţiilor  art. 2 lit. b  Cod procedură civilă nu s-a  constatat atrasă  competenţa  materială a judecării  cauzei  în  primă  instanţă de către Tribunal, chiar dacă,  după invocarea  nulităţii titlului s-a solicitat rectificarea de C.F., ceea  ce ar reprezenta  o revendicare a imobilului în favoarea statului faţă  de împrejurarea  că  valoarea imobilului la data  judecăţii este  de 835 milioane lei ROL, ceea ce este  evident sub valoarea de 5 miliarde  prevăzută  de textul menţionat.

Ca urmare în temeiul  art.304 pct. 5 coroborat  cu art.312  Cod procedură  civilă, admiţând  recursul,  Curtea a desfiinţat  sentinţa  şi a trimis  cauza  pentru  judecarea  fondului la Judecătoria Sibiu.

Domenii speta

Spete similare