Contestaţie la executare

Decizie 907 din 23.04.2013


Asupra cererii deduse judecăţii, instanţa constată următoarele :

Recurent : S.C. P. S.R.L.

Intimat A.F.P. Bacău.

Obiectul cererii : Recurs împotriva s.c. 8652/180/2012 pronunţată de Judecătoria Bacău.:

Soluţia instanţei de fond

 Judecătoria Bacău , prin sentinţa recurată a respins contestaţia la executare formulată de către S.C. P. S.R.L. împotriva executării Deciziei 40/22.10.2008 emisă de către A.F.P. Bacău.

Pentru a da această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele :” Pentru obligaţia restantă  a SC A.I. SRL  în cuantum de 1189919 lei, la care se adaugă dobânzi de întârziere, a fost angajată răspunderea solidară a contestatoarei SC P. SRL, potrivit deciziei nr. 40/22.10.2008 emisă de intimata A.F.P. A MUN. BACĂU (filele 8- 12).

Intimata a arătat prin întâmpinare faptul că Tribunalul Bacău a închis procedura falimentului, în dosarul nr. 7209/110/2009 şi a dispus radierea SC A.I. SRL BACĂU.

De asemenea, a învederat că decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 40/2008 a fost verificată de instanţa de contencios administrativ, nefiind modificată de instanţa de control  judiciar, aspect confirmat şi de contestatoare.

Contestatoarea a susţinut că la momentul radierii debitoarei falite datoriile fiscale ale SC A.I. SRL erau inexistente, potrivit bilanţului de lichidare întocmit de lichidatorul judiciar al SC A.I. SRL.

Potrivit art. 24 din OG nr. 92/2003, creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, (…) prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Contestatoarea a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării deciziei nr. 40/2008.

Potrivit art. 172 al. 3 din OG nr. 92/2003, contestaţia la executare poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în cazul în care acesta nu e o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru constatarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În speţă, decizia nr. 40/22.10.2008 reprezintă actul de creanţă al creditorului potrivit dispoziţiilor art. 28 al. 3 din Codul de procedură fiscală.

Însă, împotriva deciziei nr. 40/22.10.2008 există o procedură administrativă de contestatare, conform dispoziţiilor art. 28 al. 6 din Codul de procedură fiscală.

Dispozitivul deciziei nr. 40/22.10.2008 este în concordanţă cu considerentele actului fiscal, astfel încât efectele acesteia se întind împotriva debitorilor obligaţi în solidar până la plata creanţei.

Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor de întârziere, precum şi a cheltuielilor de executare, potrivit art. 142 al. 5 din OG nr. 92/2003.

Potrivit art. 148 al. 4 lit. a din OG nr. 92/2003, executarea silită încetează dacă s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuieli de executare şi orie alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii.

Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului cod se ridică prin decizia întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare (conform art. 148 al. 5 din OG nr. 92/2003).

În speţă, se constată că motivele de fapt invocate de către contestatoare în acţiunea principală nu se înscriu în condiţiile care privesc contestaţia la titlu (titlul de creanţă fiscală devenit titlu executoriu fiind clar şi lămurit în ceea ce priveşte efectele sale).

Pe cale de consecinţă, va dispune respingerea contestaţiei la titlu, ca nefondată.

Va respinge acţiunea conexă, procesul –  verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 129635 din 06.08.2012 nefiind criticat pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, potrivit dispoziţiilor art. 172 al. 1 Cod procedură fiscală.

Nefiind anulat actul de creanţă fiscal şi nefiind invocate vicii ale actului de executare silită, urmează a dispune respingerea cererii conexate.

Motivele recursului . Recurenta solicită admiterea recursului susţinând că prima instanţă a pronunţat sentinţa recurată fără a ţine cont de situaţie de fapt probată . Arată că anterior introducerii contestaţiei , creanţa fiscală înscrisă în Decizia nr. 40/22.10.2008 era în totalitate stinsă.

Arată că prin contestaţia la executare a solicitat posibilitatea executării silite a titlului executoriu în situaţia în care suma înscrisă în titlu s-a stins integral în timp. Consideră că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii principale.

Arată că prima instanţă a ignora înscrisurile prin care a demonstrat că debitul nu mai există deoarece creanţa a fost stinsă. Arată că a depus înscrisuri din care rezultă că nici ea, recurenta , nici S.C. A.I. S.R.L. nu figurează cu datorii scadente la A.F.P. Bacău.

Arată că odată stinsă creanţa s-a retras şi răspunderea solidară iar recurenta nu mai poate fi supusă executării pentru recuperarea aceleiaşi creanţe.

Apărările intimatei : Intimata, prin Întâmpinare, susţine că sentinţa recurată este temeinică şi legală . Arată că prin Decizia nr. 40 /22.10.2008 a fost stabilită răspunderea solidară a S.C. P. S.R.L. cu debitoarea principală, S.C. A.I. S,.R.L.. Decizia 40/2008 a fost contestată dar Curtea de Apel Bacău prin s.c. 147/10.10.2010 a respins contestaţia, soluţie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului S.C. P. S.R.L. de către I.C.C.J. Bacău.

Mai arată intimata că în dosarul de faliment nr. 7209/110/2009 T5ribunalul Bacău a închis procedura falimentului S.C. A.I. S.R.L. şi a dispus radierea societăţii.

Susţine că recurenta consideră că nici obligaţia ei solidară nu mai există deoarece debitoarea principală este radiată.

Soluţia instanţei de recurs : Analizând actele şi lucrările instanţa de control judiciar reţine că prin Decizia nr. 40/2008 A.F.P. Bacău a angajat răspunderea solidară a A.S. P. S.R.L. împreună cu debitoarea principală S.C. A.I. S.R.L.

Decizia a fost contestată dar contestaţia a fost respinsă printr-o sentinţă irevocabilă prin respingerea recursului.

Debitoarea principală, S.C. A.I. S.R.L.  a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului .

Recurenta a susţinut ţi la fondul cauzei şi în recurs, că prin închiderea procedurii, creanţa a fost radiată şi ca urmare nu mai are nici o obligaţie faţă de A.F.P. , deoarece debitoarea principală nu mai figurează cu nici o datorie, fiind radiată.

A formulat contestaţie la executare cu solicitând la primul capăt de cerere lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu respectiv a Deciziei 40 /2008 , adică a solicitat instanţei să precizeze dacă titlul faţă de ea, petenta, mai este valabil având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarea principală nu mai este înregistrată cu nici un debit, doar că se foloseşte termenul încetării de drept a executării.

Prima instanţă a respins prin dispozitiv contestaţia la executare în integralitatea ei, iar în considerente a tratat cele două motive ale contestaţiei separat şi a respins separat contestaţia la titlu.

Recurenta în recurs susţine că datoria nu mai există pentru a fi executată.

Instanţa de recurs are în vedere că Decizia nr. 40 /2008 stabileşte o răspundere solidară a recurentei cu S.C. A.I. S,R.L. Răspunderea solidară nu dispare dacă debitorul principal dispare. Acest lucru nu trebuie lămuri prin soluţia instanţei , acest lucru este de esenţa răspunderii solidare , este unul din motivele pentru care este instituită , respectiv pentru a se evita riscul ca debitorul principal să nu mai poată achita datoria inclusiv datorită dispariţiei lui. O societate care nu există nu mai poate avea datorii, şi radierea debitoarei principale înseamnă radierea datoriilor acesteia. Prin răspunderea solidară s-a stabilit o datorie şi în sarcina recurentei, pentru acelaşi debit şi acesta nu a făcut nici o probă prin care să demonstreze că debitul a fost achitat

Recurenta solicita de fapt o interpretare a deciziei fiscale , dar aceasta a fost analizată de o instanţă competentă prin soluţia dată la contestaţia pe care S.C. P. S.R.L. a formulat-o împotriva deciziei .

Ca urmare judecătoria a procedat în mod corect.

În ceea ce priveşte legalitatea actelor  de executare, prima instanţă a reţinut că contestatoare nu a motivat acest capăt de cerere.

Ca urmare, instanţa va respinge recursul.