Grăniţuire

Prin sentinţa civilă  nr.4348/27.04.2009 pronunţată în  dosarul nr. 3514/180/2006 al Judecătoriei Bacău, s-a respins acţiunea în revendicare, grăniţuire şi ridicare  construcţii formulată de reclamanta  A.D.I. în contradictoriu cu pârâţii F.N. şi  F.M. şi de asemenea a fost  respinsă cererea reconvenţională. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru  a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond  a reţinut că  reclamanta a cumpărat  suprafaţa de 203,03 m.p. teren curţi – construcţii în Bacău. Terenul a fost  cumpărat de la M.N. cel-l dobândi-se  prin reconstituirea dreptului de proprietate4.  Aceeaşi reclamantă a  cumpărat, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 7052/1986, de la N.I. şi T. un imobil casă şi anexe, situat în  Bacău, terenul aferent construcţiei  fiind de 336 m.p., teren pentru care s-a emis Ordin al Prefectului. Potrivit  sus menţionatelor  titluri s-a reţinut că reclamanta  deţine 539,03 m.p..

În ceea ce-i priveşte pe pârâţi, instanţa de fond a reţinut că aceştia au 346 m.p., suprafaţă ce se învecinează cu ea a reclamantei, la  măsurătoare, suprafaţa găsită fiind de 359,91m.p. Acest teren pârâţii l-au  cumpărat în 2005 de la F.O. şi M., care, la rândul lor îl aveau de  la F.Gh. cel căruia i se  eliberare Ordin al Prefectului în 1995.

Procedând la compararea titlurilor, instanţa a arătat că, în 1986 deschiderea terenului reclamantei era de  27,80 m. iar lăţimea  terenului pârâţilor, pe latura care se învecinează cu reclamanta este de 13,55 m.

Expertiza a evidenţiat că terenul reclamantei are  actualmente aceeaşi lungime  - 27,83 m., ca în 1986 şi aproximativ aceiaşi lăţime – 12,45 m.

Totodată pârâţii stăpânesc şi ei  terenul în  aceiaşi configuraţie ca la  momentul  cumpărării,  lăţimea terenului fiind de 13,55 m.

Raportat la expertizele  efectuate de expert G.M şi D.L.  coroborate  cu actele de proprietate ale părţilor, instanţa a arătat că atât reclamanta cât şi pârâţii stăpânesc mai mult teren decât au în titluri iar reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 11 m.p. revendicat astfel că acţiunea în revendicare formulată de aceasta a fost respinsă.

De asemenea, raportat la expertiza efectuată, instanţa a arătat că nici pârâţii  nu au  făcut dovada  că reclamanta  ocupă teren din proprietatea lor, fiind astfel respinsă  şi cererea  reconvenţională.

Privitor la cererea de  grăniţuire, instanţa a reţinut că expertizele efectuate şi  înscrisurile depuse, duc la  concluzia că între  proprietăţile părţilor, există 11 m.p. suprafaţă care nu se  regăseşte în nici unul din titlurile de proprietate şi ca atare părţile nu se învecinează, astfel că acţiunea de  grăniţuire urmează a fi respinsă.

Cererea de ridicare de construcţii va fi  respinsă, a arătat instanţa de fond, întrucât magazia se află pe terenul pârâţilor şi  nu e  lipită de peretele  garajului reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal reclamanta.

Apelul a fost legal  timbrat cu 13,5 lei şi timbru judiciar – 0,3 lei.

În motivarea apelului, apelanta – reclamantă a  arătat că  din actele de proprietate  prezentate de părţi şi, de asemenea, din planurile de amplasament depuse la dosar şi actele de proprietate ale  antecesorilor rezultă că părţile se învecinează. Chiar dacă se identifică suprafaţa de 11 m.p. aceasta nu  înseamnă că părţile nu sunt vecine, însăşi instanţa  vorbind în considerente  de această calitate a  terenurilor ocupate de părţi şi prin  raportare la actele de proprietate, instanţa trebuie să verifice care din părţi are titlul mai  caracterizat şi în mod obligatoriu trebuia să procedeze la  grăniţuire proprietăţilor, soluţia dată de  instanţă echivalând cu refuz de judecată.

A mai arătat apelanta că, în ceea ce priveşte proprietatea sa nu există o schiţă cadastrală fapt ce rezultă şi din actele  la care face referire  expertiza Chiurcă.

Diferenţele de măsurătoare raportat la titluri  rezultă din  raportarea  la două planuri de amplasament, cel anexă la  contactul 192 şi cel anexă la  contractul 1092.

Pentru terenul cumpărat în 1986 nu există decât o schiţă de determinare a terenului, nu şi una de delimitare.

Se arată de apelantă că şi  lăţimea terenului pârâţilor  a fost greşit reţinură ca fiind 13,55 m, în anul 1995, deoarece, pe schiţă nu e indicată nici o dimensiune.

Totodată lăţimea de 13,55 , e  greşit reţinută ea  rezultând din expertiză şi aceasta deoarece vizează  indicarea  posesie părţilor. Dacă instanţa s-ar fi raportat  la pct.14 ca limită a proprietăţii cu pârâţii, reclamanta ar avea 27,80 şi nu prin raportare la pct.12. Ca urmare se  impunea  stabilirea  hotarului pe aliniamentul 14 – c – y.

Şi din declaraţiile martorilor F.O şi T.V., rezultă că linia de hotar  nu a fost una şi aceeaşi cu linia garajului  şi mai mult peretele  garajului a  folosit  ca perete al  magaziei lor.

Totodată, s-a arătat că atâta vreme cât acţiunea a fost admisă,  în parte, şi cheltuielile de judecată  trebuiau acordate, tot în parte.

În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri .  adresa nr. 28/25.11.2009, adresa nr.51386/29.12.2009.

Intimaţii, prin apărător, au solicitat respingerea  apelului şi menţinerea  hotărârii  instanţei de fond, deoarece reclamanta nu a făcut  dovada dreptului de proprietate invocat, fapt ce rezultă  şi din expertiză. În ceea ce priveşte grăniţuirea  intimaţii au arătat că, raportat la  consideraţiile expertizei nu se poate vorbi de grăniţuire atâta vreme cât nu s-a  stabilit  dreptul de  proprietate asupra celor 11 m.p.

S-a  arătat că susţinerile  apelantei nu pot fi primite deoarece  pârâţii – intimaţi au  dobândit terenul pe care de altfel şi actualmente îl stăpânesc, cu împrejmuirea de la  fostul proprietar şi construcţiile deja edificate.

Analizând motivele de apel invocate şi din oficiu, Tribunalul reţine că apelul este  întemeiat sub următoarele aspecte :

Potrivit  expertizei tehnice – expert G., expertiză care a identificat terenul în raport de actele  de proprietate, s-a identificat  suprafaţa de 11 m.p., între punctele 14-12-b-c-14, pentru care nici una dintre părţi nu a prezentat  titlul de proprietate, instanţa respingând acţiunea în considerarea  faptului  că odată ce  această suprafaţă nu a fost inclusă în proprietate nici unei părţi, înseamnă că  părţile nu sunt  proprietari  vecini pentru a se justifica acţiunea în grăniţuire.

Raportat  la configuraţia  terenului,amplasamentul construcţiilor edificate şi raportat la  dimensiunea mică a suprafeţei  în discuţie, tribunalul reţine că acţiunea în grăniţuire se impune a fi admisă, neexistând nici un fel de indicii cu privire la existenţa unui terţ proprietar pentru a se justifica respingerea grăniţuirii.

Chiar dacă nu s-a  putut include  suprafaţa în una  din  proprietăţile  părţilor astfel cum ele au fost, strict, identificate în funcţie de actele de  proprietate şi schiţele anexe, având  în vedere dimensiunea redusă a suprafeţei  şi istoricul înstrăinărilor de terenuri, tribunalul reţine că părţile au  calitatea de vecini, fapt ce rezultă şi din  vecinătăţile indicate în titlurile de proprietate şi urmează ca linia de hotar să fie stabilită, în linie dreaptă pe aliniamentul 14-70 şi apoi către 61 şi 60, întocmai cum, de altfel,  părţile stăpânesc şi posedă acest teren.

Din schiţa de la  fila 37 stăpânesc şi posedă acest teren – se poate observa că limitele de hotar şi anterior, când proprietar era Ungureanu,erau drepte.

Martora T.V. arată că posesia actuală corespunde şi posesiei de la  momentul la care vecin al apelantei era F., antecesorul intimaţilor.

Martorul M.N.  confirmă şi el  multiplele înstrăinări de terenuri făcute într-un spaţiu restrâns şi privitor la  limitele de hotar a arătat că nu cunoaşte dacă  între proprietatea lui U.(proprietarul anterior al proprietăţii reclamantei) şi F. (proprietarul anterior al  proprietăţii pârâţilor) era gard.

De asemenea martora P.A. arată că limitele de hotar nu au fost modificate după cumpărarea terenului de către pârâţii actuali, conformând  la rândul său că posesia acestora corespunde posesie antecesorului pârâţilor : F. Aceiaşi martoră vorbeşte de faptul că, exceptând grupul sanitar edificat de reclamantă, celelalte construcţii, inclusiv magazia, aflată în hotar, era deja construită.

Relevantă în speţă este  declaraţia martorului F.O. – cel de la care  pârâţii au cumpărat terenul, declaraţie ce se  coroborează şi cu  declaraţiile celorlalţi martori şi care arară că a vândut terenul în configuraţia pe care el însuşi a stăpânit-o şi că limitele de hotar au fost stabilite de comun acord cu părinţii reclamantei (U.), convenindu-se că peretele  garajului reclamantei să fie pe linia de hotar, acest perete fiind comun cu cel al garajului edificat de F. şi înstrăinat pârâţilor.

Cât priveşte susţinerile apelantei în sensul că dreptul său  de proprietate e mai bine caracterizat şi referirile  făcute la  dimensiunile suprafeţelor pe care  părţile le stăpânesc, Tribunalul reţine că acestea nu pot fi primite raportat la  constatările cuprinse în raportul de expertiză topo – ing. G. şi care a avut în vedere  tocmai actele  prezentate de părţi, constatări ce se impun  instanţei‚ în lipsa altor elemente de probă de aceiaşi valoare care să ateste o situaţie contrară.

În consecinţă, văzând  dispoziţiile art.246 cod procedură civilă, Tribunalul va admite în parte apelul, sub aspectul soluţionării cererii de grăniţuire, celelalte motive de apel urmând a fi  înlăturate ca nefondate.

Raportat la dispoziţiile  art.274 alin.1 cod procedură civilă  şi având în vedere  obiectul apelului şi  limitele admiterii lui, Tribunalul va  obliga  intimaţii la plata sumei de 2,8 lei  cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare