Acţiune în anulare

Pronunţând sentinţa civilă nr.8414/6.10.2010 Judecătoria Bacău a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.I., cu domiciliul în comuna N., jud. Bacău,  în contradictoriu cu Comuna N. prin Primar, cu sediul în comuna N., jud. Bacău.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi timbrajul

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâta Comuna N. prin Primar, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.03.2010 sub numărul 3726/180/2010 s-a solicitat instanţei să constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeţei de teren intravilan de 0,80 ha şi curţi construcţii de 92 mp situate pe raza satului P., comuna N., jud. Bacău.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul  de dare în plată emis în favoarea acestuia de către autorităţile locale este proprietar asupra unei suprafeţe de teren cu destinaţia curţi construcţii situat în comuna N. jud. Bacău. Reclamantul a arătat că stăpâneşte efectiv terenul în mod public şi sub nume de proprietar de mai bine de 10 ani,  nefiind tulburat de nimeni în posesia asupra terenului. A mai arătat reclamantul că în anul 1996 a edificat o casă pe această suprafaţă de teren cu mijloace proprii, în suprafaţă de 92 mp, pentru care plăteşte taxe şi impozite, la fel ca şi pentru teren.

Cererea a fost legal timbrată cu 60 lei taxa de timbru şi 1,15 lei timbru judiciar.

În drept, reclamantul invocă dispoziţiile art. 111 C.pr.civ.

În susţinerea cererii , reclamantul a ataşat copii după următoarele înscrisuri : chitanţă pentru creanţe ale bugetelor locale seria BC ALD nr.6243489/26.09.2006 şi adeverinţă emisă de Consiliul Local N. nr. 14/15.01.2009.

Pârâta nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare.

2. Probatoriul administrat

La termenul de judecată din data de 08.04.2010, instanţa a încuviinţat reclamantului administrarea probelor cu înscrisuri, testimonială cu 2 martori şi expertiză construcţii şi topo cadastru fixând obligaţia achitării onorariilor pentru experţii desemnaţi, în cauză, în sarcina reclamantului.

În şedinţa publică din data de 6.05.2010 au fost audiaţi pentru reclamant martorii  D.A. şi F.D.. La data de 2.09.2010, au fost depuse rapoartele de expertiză efectuate de expertul tehnic judiciar în specialitate topografie, cadastru şi geodezie A.G. şi expertul tehnic judiciar în specialitate construcţii  C.N.. Nu s-au făcut obiecţiuni la rapoartele de expertiză depuse de experţi la dosarul cauzei.

3. Ciclul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 3471/2.04.2009, în dosarul nr. 1349/180/2009, Judecătoria Bacău a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea civilă formulată de către reclamanţi ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 944/R/25.11.2009, Tribunalul Bacău a admis recursul civil formulat de recurentul –reclamant şi a casat sentinţa recurată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe arătând în esenţă următoarele:

reclamantul a formulat acţiunea în constatarea existenţei dreptului său de proprietate asupra imobilului format din teren şi construcţii dobândit prin uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, întemeind acţiunea sub aspect procesual pe art. 111 C.pr.civ.

hotărârea judecătorească pronunţată sub acest aspect este mixtă întrunind atât elemente declarative cât şi elemente constitutive, iar teza finală a art. 111 C.pr.civ privind caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare este străină pricinii.

Ca urmare a casării cu trimitere,  acţiunea reclamanţilor a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 10.03.2010 sub nr. de dosar 3726/180/2010.

4. Reglementări interne pertinente

Potrivit art.1895 C. civ., cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un bun imobil determinat, va prescrie proprietatea acestuia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a tribunalului unde se află imobilul şi prin 20 de ani, dacă locuieşte în afara acestei raze.

Art. 1897 C. civ.  stipulează că  justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc. şi că un titlu nul nu poate servi de bază prescripţiei de 10 până la 20 de ani.

Din dispoziţiile art. 1899 rezultă fără putinţă de tăgadă că cel ce invocă justul titlu, întotdeauna îi incumbă sarcina să îl probeze.

5. Situaţia de fapt

În speţa de faţă reclamantul invocă ca just titlu un act de dare în plată pentru suprafaţa de teren de 0,80 ha  situată în vatra satului P., comuna N., jud. Bacău, act ce nu este depus la dosarul cauzei motivat de faptul că reclamantul nu mai este în posesia lui, dar că acest act s-ar putea găsi la sediul Primăriei Comunei N.. Pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate pentru  curţi construcţii de 92 mp aferente terenului menţionat nu depune niciun înscris.

6. Concluziile instanţei

Instanţa porneşte de la considerentele că în cazul uzucapiunii de scurtă durată nu este suficientă posesia utilă ci este necesar ca aceasta să fie întemeiată pe un just titlu şi, de asemenea, să fie de bună-credinţă, toate aceste elemente fiind cumulative.

Art. 1897 alin.1 C.civ. precizează că justa cauză reprezintă orice titlu translativ de proprietate, caracterizat însă printr-un element esenţial, şi anume acela că nu provine de la adevăratul proprietar.

Cu alte cuvinte, justul titlu se înfăţişează ca un act juridic translativ de proprietate care îndeplineşte toate condiţiile de validitate cerute pentru transmiterea proprietăţii, mai puţin pe aceea a calităţii de proprietar a transmiţătorului. Dacă acest act juridic este lovit de nulitate absolută, el nu poate reprezenta un element constitutiv al uzucapiunii de scurtă durată, potrivit art. 1897 alin.2 c.civ., iar dacă este lovit de nulitate relativă nu poate fi opus celui care ar avea dreptul să invoce nulitatea relativă.

Potrivit adresei nr. 2179/11.06.2010 emisă de Comuna N. Consiliul Local (fila 51 ds.) terenul în suprafaţă de 800 mp a fost atribuit de Comisia Locală N. în compensare tatălui reclamantului I.G. care a fost membru cooperator. Înainte de 1948 terenul a aparţinut de drept defunctului M.D. care a primit compensare teren în altă parcelă. Mai arată Comisia că terenul nu este proprietatea publică sau privată a Comunei N., el a fost la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar şi a fost atribuit foştilor membri cooperatori, iar tatăl reclamantului nu a făcut cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.

Din adresa nr. 2879/10.09.2010 trimisă de către Primăria Comunei N. la dosarul cauzei rezultă că din cercetările efectuate la arhiva fostului C.A.P. nu au fost găsite documente privind darea în plată către reclamant a terenului menţionat. (fila 59 ds.) acest act reiese că ar exista doar din declaraţia reclamantului.

La fila 53 din dosarul cauzei există un certificat pentru atestarea posesiei sub nume de proprietar din care rezultă ca reclamantul I.I. figurează înscris în registrul agricol ediţia 2010 al localităţii N. comuna N., jud. Bacău, volumul 08 poziţia nr. 27 începând cu anul 1996 cu un imobil situat în intravilanul/extravilanul localităţii. comunei N., punctul P. compus din teren fără a arăta suprafaţa stăpânită şi casă de locuit cu suprafaţa de 92 mp construită în anul 1996.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că nu există just titlu, actul de dare în plată a cărui existenţă o invocă reclamantul nu se regăseşte în realitate în materialitatea sa. Astfel că justul titlu reprezentat de actul de dare în plată este un titlu putativ, el existând doar în imaginaţia posesorului. Or între actele acestui dosar nu se regăseşte vreun înscris care poate fi invocat drept "just titlu" sau să  întrunească elementele necesare pentru a primi această calificare.

În eventualitatea în care un astfel de act ar fi existat în materialitatea sa,  darea în plată reprezintă un mijloc de stingere a unei obligaţii existente între părţile unui raport juridic, constând în acceptarea de către creditorul obligaţiei a unei prestaţii în locul celei datorate de către debitor. Reclamantul nu a dovedit existenţa raportului juridic existent între tatăl acestuia în calitate de creditor al unei obligaţii de îndeplinit şi Comuna N. în calitate de debitoare a raportului obligaţional.

Din declaraţia martorului F.D. rezultă că în anul 1992 a fost dat pământ unor persoane care au cerut  autorităţilor, probabil în baza Legii 18/1991, aflând de la reclamant că şi acesta ar fi cerut să i se dea o bucată de pământ respectiv 20 m lăţime pe 40 m lungime, iar din declaraţia martorului D.A. rezultă că reclamantul a primit pământ de la Primăria N. în suprafaţă de 8 ari.

 În această situaţie este clar că reclamantul întemeindu-şi posesia pe un titlu putativ, prescripţia achizitivă prescurtată invocată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege  pentru a putea transforma situaţia de fapt într-o situaţie de drept  şi care să impună recunoaşterea efectelor juridice aparenţei îndelungate de proprietate.

În ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin acelaşi mod originar de dobândire al proprietăţii instanţa constată că nici cu privire la acest capăt de cerere nu sunt îndeplinite condiţiile privitoare la uzucapiunea de scurtă durată pentru  aceleaşi considerente expuse anterior: inexistenţa justului titlu care trebuie dovedit separat de buna credinţă a posesorului, lipsa unei autorizaţii de construire, drept pentru care nici buna credinţă nu poate fi reţinută şi nici nu a reuşit să probeze că a construit pe un  teren care i-ar fi fost dat în plată tatălui său.

Dispoziţiile art. 6 din CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil, stabilind în materie civilă că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Temeinicia pretenţiilor reclamantului se analizează de instanţă pe baza probelor administrate, proba constituind un instrument de cunoaştere prin intermediul căruia organul judiciar află adevărul.

Lipsa probelor echivalează cu lipsa raportului juridic ce se doreşte a fi constatat de către instanţă. convingerea asupra faptelor ce se doresc dovedite se formează doar pe baza probelor. În conformitate cu dispoziţiile articolului 1169 C cv, „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. În materie civilă, principiul care guvernează desfăşurarea procesului civil este principiul disponibilităţii. Modul cum este condusă apărarea rămâne atributul celui interesat, fiind aplicabil principiul conform căruia cel ce acuză este obligat să probeze. După cum s-a arătat în cauză reclamanta a înţeles să îşi probeze cererea cu înscrisurile analizate mai sus, martori şi expertiză tehnică construcţii şi topo-cadastru.

Având în vedere probele administrate în cauză instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada raportului juridic în baza căruia se solicită să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeţei de teren intravilan şi curţi construcţii situate pe raza satului P., comuna N., jud. Bacău

Prin urmare, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile legale, necesare pentru a conduce la dobândirea în patrimoniul reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, teren intravilan de 0,80 ha şi curţi construcţii de 92 mp, în modalitatea uzucapiunii de 10-20 de ani, motiv pentru care va respinge acţiunea ca neîntemeiată”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l Ioan Iştoc, solicitând casarea în întregime a acestei sentinţe şi în rejudecare admiterea acţiunii, arătând în motivarea recursului formulat că este îndeplinită condiţia justului titlu, întrucât în mod real actul de dare în plată exista, faptul că recurentul nu mai este în posesia lui neechivalând cu inexistenţa titlului, iar pierderea înscrisului care nu se mai regăseşte în arhiva fostei CAP N. nu îi poate fi imputată, instanţa fiind obligată, în virtutea rolului activ, să dispună reconstituirea acestui titlu.

Se arată, de asemenea, în motivele de recurs, că darea în plată este un act translativ de proprietate, care reprezintă just titlu pentru uzucapiunea de scurtă durată şi nu un mijloc de stingere a unei obligaţii, astfel cum în mod eronat reţine prima instanţă, existenţa raportului juridic dintre tatăl recurentului şi comuna N. fiind dovedit şi cu adresa nr.2179/11.06.2010 (f.51 dosar judecătorie) potrivit căreia suprafaţa de teren în discuţie a fost atribuită lui I.G. care a fost membru cooperator, astfel încât dovedirea faptului că tatăl recurentului a formulat sau nu cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate este inutilă

Deşi legal citată, comuna N. nu a trimis reprezentant în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare, în recurs nefiind administrate probe.

Recursul a fost timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru (f.3,11) şi 5 lei timbru judiciar.

Examinând actele dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău, d-l I.I.a solicitat să se constate că este proprietarul suprafeţei de 0,08 ha teren curţi-construcţii, situat în intravilan P., comuna N., judeţul Bacău, precum şi al construcţiei – casă de locuit – edificată în 1996.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 din codul de  procedură civilă, solicitând ca judecata să se poarte în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială a comunei N., prin reprezentantul său legal, Tribunalul Bacău, pronunţând decizia nr.944/R/25.11.2009, constatând că, sub aspectul dreptului material, reclamantul invocă uzucapiunea de la 10 la 20 de ani.

Suprafaţa de teren în litigiu a făcut obiectul procesului de cooperativizare, fiind atribuit de Comisia Locală N. în compensare tatălui recurentului, I.G., care a fost membru cooperator, fiind la dispoziţia Comisiei Locale de fond funciar, nefiind, însă, înregistrată cerere de reconstituire/constituirea dreptului de proprietate formulată de către I.I., astfel cum rezultă din adresa nr.2179/11.06.2010 a Consiliului Local N. (f.51 dosar judecătorie).

În consecinţă, recurentul-reclamant era obligat a urma procedura de reconstituire reglementată de L.18/1991 pentru a obţine recunoaşterea unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu, neputându-se accepta ca prin formularea unei acţiuni în constatare să fie eludate dispoziţiile legilor de restituire a proprietăţilor funciare care reglementează în mod strict termenele şi condiţiile în care poate fi reconstituit/constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut patrimoniului fostelor cooperative agricole de producţie.

Constatând, prin urmare, că sentinţa recurată este legală şi temeinică, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare