Inadmisibilitatea recursului debitorului împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de investire cu formulă executorie

Prin cererea înregistrată sub nr. 15108/180/2011  pe rolul Judecătoriei Bacău, creditoarea B.R. SA a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin BRMA3AA 0250998  emis de SC E.  SRL., la data de 02.03.2010 şi scadent la data de 14.09.2011,  pentru suma de 220.388,83 lei.

Prin încheierea de şedinţă din 05.10.2011  Judecătoria Bacău a admis cererea de învestire cu formulă executorie şi a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin BRMA3AA 0250998  emis de SC E.  SRL., la data de 02.03.2010 şi scadent la data de 14.09.2011,  pentru suma de 220.388,83 lei.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat recurs avalistul P.M. care a arătat că B.R. trebuia să execute în principal garanţiile reale mobiliare şi imobiliare depuse de S.C.E. SRL la acordarea creditului şi implicit pe debitoarea  principală S.C.E. SRL şi apoi pe recurentă. Mai mult aceasta s-a înscris cu debitul la masa credală a SC E. SRL care se afla în procedura insolvenţei.

Prin întâmpinarea formulată de către  intimata B.R., s- a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

 Având în vedere dispoziţiile art. 137 Cod de procedură civilă Tribunalul urmează să analizeze cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care reţine următoarele: 

Procedura învestirii cu formulă executorie a cambiei şi a biletului la ordin este reglementată de Legea nr. 58/1934. Conform  art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57 alin. 3, instanţa competentă pentru investirea cu formulă executorie fiind Judecătoria.

 Art. 61 alin. 4  din Legea nr. 58/1934 prevede că  „încheierea de învestire nu este supusă apelului” şi constituie o normă specială care în contextul istoric de la data adoptării acesteia era şi derogatorie de la norma generală , instituind o excepţie de la regula exercitării apelului împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti ; însă în prezent , ca urmare a modificării normei generale, efectul derogatoriu nu-şi mai produce efectul. Din conţinutul normei speciale mai sus citate nu rezultă nici că încheierea de învestire ar fi supusă vreunei alte căi de atac ordinare sau extraordinare şi nici care ar fi titularii căilor de atac; astfel norma specială se completează cu cea generală prevăzută de dispoziţiile  Codului de procedură civilă.

În acest sens, în ceea ce priveşte calea de atac la care poate fi supusă încheierea prin care se soluţionează cererea de investire, urmează a avea în vedere  dispoziţiile art. 3733 alin. 1 şi  alin. 11 Cod procedură civilă potrivit cărora încheierea prin care este respinsă cererea de investire cu formulă executorie poate fi atacată cu recurs de către creditor iar cea de admitere  a cererii de investire  nu este supusă nici unei căi de atac. În speţă, având în vedere că cererea de investire cu formulă executorie a fost admisă, încheierea nu era susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de atac.

Faţă de cele arătate mai sus, întrucât împotriva încheierilor pronunţate în cauzele având ca obiect învestire cu formulă executorie  debitorul nu poate fi titularul vreunei căi de atac, iar încheierea prin care este admisă cererea de învestire nu este supusă vreunei căi de atac ,  tribunalul , în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă,  va admite excepţia şi va  respinge recursul ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare