Opoziţie cambială

Decizie 229 din 02.07.2012


Prin  sentinţa civilă nr. 2170/29.02.2012  Judecătoria Bacău a  respins ca nefondată opoziţia la executare formulată de contestatoarea SC G. SA împotriva intimaţilor BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C.I., SC UMB R.I. SA,  SC O.I. SRL.

Pentru a  pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

 Intimata SC O.I. SRL, posesorul actual al titlului,  a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc C.I. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria RNCB 3AA nr. 0316149 emis la data de 23.12.2009, scadent la data de 12.07.2010, in valoare de 20000 euro, cu locul platii in Bacău, formându-se dosarul de executare nr. 665/2011 a BEJ C.I..

Judecătoria Bacău a admis cererea de investire cu formulă executorie, prin încheierea pronunţata in data de 18.11.2011 in dosar nr. 17699/180/2011, depusă  la fila 14, dosar.

  Raportul juridic fundamental izvoraste din contractul de vanzare cumpărare nr. 5523/23.12.2009, incheiat intre SC UMB R.I. SA, in calitate de vanzator  şi SC G. SA, in calitate de cumpărător, avand ca obiect o masina de format HSP2, cu toate componentele functionale, pentru pretul de 20000 euro, inclusiv TVA.

Potrivit dispoziţiilor articolului 62 din Legea 58/1934 :” în termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.  Opoziţia se va introduce la judecătoria care a investit cambia cu formulă executorie. Judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.”

Opozitia la executarea este o cale de aparare pusa de legiutor la indemana debitorului, pentru a se apara, pe calea exceptiilor, impotriva pretentiilor creditorului cambial, avand ca scop invalidarea raportului cambial.

In cazul de fata, prin cererea de chemare in judecata oponenta a invocat nevalabilitatea titlului executoriu, pentru nerespectarea prevederilor legale , respectiv, dispozitiile art 19 din Legea nr. 58/1934, invocand completarea abuzivă a biletului la ordin.

În ceea ce priveşte motivul referitor la completarea abuzivă a biletului la ordin, instanţa apreciază că acest motiv nu este întemeiat, prin raportare la dispoziţiile articolului 12 din lege. Biletul la ordin în alb constituie acel titlu de credit care poartă semnătura emitentului, menţiunile obigatorii prevăzute de lege urmând a fi completate ulterior, cu excluderea intervenţiei emitentului. Dreptul de completare aparţine posesorului biletului la ordin, acest drept fiind transmis odată cu remiterea titlului. Prin completarea titlului cu menţiunile lăsate în alb, biletul la ordin devine perfect şi produce efectele specifice titlului de credit, conţinutul biletului la ordin fiind cel care rezultă din înscris, emitentul fiind obligat faţă de posesorul titlului chiar dacă dreptul de completare nu s-a exercitat potrivit înţelegerii. Potrivit dispoziţiilor articolului 12 din lege nerespectarea înţelegerii intervenite nu poate fi opusă posesorului decât în cazul în care acesta a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea sa. În cauză dobândirea biletului la ordin s-a făcut cu bună credinţă, în baza raporturilor comerciale dintre părţi, oponenta  fiind cea care a remis titlul către intimata SC O.I. SRL.

În ceea ce priveşte nulitatea titlului pentru neregularităţi vizând data scadenţei, instanţa apreciază că nici acest motiv nu este întemeiat.

Potrivit articolului 104 punctul 3 din Legea 58/1934 titlul trebuie să cuprindă arătarea scadenţei, iar potrivit articolului 36 scadenţa poate fi la vedere, la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixă.

Biletul la ordin care nu cuprinde scadenta este socotit platibil la vedere, nearatarea scadentei neavand ca efect nevalabilitatea biletului la ordin, conform art 105 din Legea nr. 58/1934.

Potrivit clauzei inserate în articolul 4 din contractul de vanzare cumpărare,  părţile au stabilit ca plata se va efectua prin instrumente de plata, fila CEC sau bilet la ordin la termen, respectiv, ca se predă un bilet la ordin in alb drept garantie.

Contractul părtilor prevede in art 3 faptul ca oponenta, in calitate de cumpărator se obliga sa plăteasca pretul vanzatorului, după facturare si receptie.

Biletul la ordin, ca noţiune juridică reprezintă un înscris prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului a sumă de bani la scadenţă, funcţia sa principală fiind aceea de instrument de plată; neplata la scadenţă a sumei de bani prevăzute în biletul al ordin deschide posesorului titlului dreptul la executarea nemijlocită a titlului.

Oponenta a aratat că biletul la ordin  în litigiu nu este valabil sub aspectul scadentei obligaţiei de plata a debitoarei, deoarece creanta nu devenit scadentă. Oponenta a sustinut faptul că avea  obligaţia de a plăti suma de 20.000 euro, cu titlu de pret,  după facturare şi recepţie, insă  recepţia nu s-a realizat intre reprezentanţii celor doua parţi, nefiind încheiat un proces verbal de recepţie semnat de părţi in urma punerii în funcţiune a utilajului, potrivit  art. 5 din contract.

Intimata SC UMB R.I. SA a probat prin inscrisurile depuse la termenul de judecat din data de 23.02.2012, faptul ca intre părti s-a purtat o corespondenta  în scopul efectuarii plătii pretului utilajului, oponenta solicitand initial  prorogarea termenului de plata cu 30-60 de zile, potrivit adresei nr. 18025/05.08.2010, ulterior , aratand ca refuză efectuarea plătii, deoarece nu a incasat debitele restante de la debitorii proprii, asa cum reiese din adresa nr. 2254/01.10.2010.

Deci, din aceste inscrisuri nu rezulta  ca neplata pretului s-ar datora unor impedimente rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale de catre vanzătoare, ci lipsei de lichidităti in ceea ce o priveste pe cumpăratoare.

Coroborand prevederile contractuale referitoare la modalitatea de plata a pretului cu cele ce reglementeaza momentul transferului dreptului de proprietate asupra obiectului contractului, retine ca oponenta a devenit proprietara bunului la data incheierii contractului. Or, in conditiile in care partile nu au stipulat ca plata pretului se va face după intocmirea unui proces verbal de receptie, ci după facturare si receptie, se poate retine ca momentul predarii bunului este cel al receptiei, cand are loc predarea materiala efectiva, operatiune necontestata de debitoarea SC G. SA.

Or, potrivit art 6 din contractul de vanzare cumpărare nr. 5523/23.12.2009, transferul proprietătii de la vanzător la cumpărător a avut loc la data semnarii contractului si până la executarea garantiei acesta nu a notificat, in conditiile art 7, din conventie existenta vreunui  viciu al bunului cumpărat .

Potrivit pct. 78 NORMELE - CADRU Nr. 6 din  8 martie 1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994, completarea cambiei în alb va trebui să se efectueze în termen de trei ani de la data reală a emiterii. Nerespectarea termenului legal pentru completarea titlului face ca posesorul titlului să decadă din dreptul de a-l completa după expirarea lui, decădere care poate fi invocată atât de trăgător, cât şi de oricare dintre debitorii cambiali, iar conform punctului  79  termenul de trei ani nu poate fi prelungit prin convenţia părţilor.

Biletul la ordin contestat a fost emis cu titlu de garantie pentru executarea obligatiilor contractuale, iar completarea acestuia s-a realizat după executarea obligatiilor contractuale de catre creditoarea SC UMB R.I. SA, indreptatita la utilizarea instrumentului de plata in termenul legal de completare a biletului la ordin.

Împotriva biletelor la ordin debitorul poate exercita opozitia la executare, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât exceptiile de nulitate a titlului, potrivit dispozitiilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art. 19. Se îngaduie debitorului sa invoce si exceptiile care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934, în conformitate cu care persoanele împotriva carora s-a declansat o actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiile întemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii anterior, afara numai daca posesorul, dobândind cambia, a lucrat cu stiinta în paguba debitorului.

Pe fond, opozitia la executarea unui bilet la ordin, conform art. 63 din Legea nr. 58/1934 este limitata la invocarea unor exceptii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor exceptii personale de nulitate care se refera la raportul juridic fundamental între posesor si emitent în baza caruia a fost emis biletul la ordin. Exceptiile obiective se refera la inexistenta obligatiei (nulitatea biletului la ordin pentru lipsa mentiunilor esentiale, stingerea obligatiei sau decaderea din drepturile cambiale , neîndeplinirea unei conditii pentru actiunea cambiala), iar exceptiile personale, care trebuie sa se întemeieze obligatoriu pe o proba scrisa – conform art. 63 al. 2 din Legea nr. 58/1934, si se întemeiaza pe dreptul comun si vizeaza nulitatea raportului juridic fundamental în baza caruia a fost emis biletul la ordin (exceptii referitoare la viciile de consimtamânt; exceptii izvorând din raporturi ulterioare creatiei cambiale).

Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea SC G. SA  pentru următoarele  considerente:

- biletul la ordin în litigiu nu este valabil sub aspectul scadenţei obligaţiei de plată deoarece, aşa cum rezultă din prevederile contractuale, a fost  emis în scop de garanţie iar în acest caz debitorul  cambial  poate opune creditorului  cambial toate excepţiile ce decurg din convenţia principală, biletul la ordin fiind un instrument de plată care nu poate fi rupt de raportul fundamental dintre părţi.

- acest principiu nu poate fi schimbat nici de  faptul că biletul la ordin  a fost  predat în alb.

- are obligaţia de a plăti  suma de 20000 euro  după facturare şi recepţie  iar în speţă  creanţa nu a devenit scadentă deoarece nu s-a făcut punerea în funcţiune şi recepţia , nefiind încheiat proces-verbal de recepţie conform art. 5 din contract iar biletul la ordin nu poate constitui titlu executoriu din acest considerent.

- instanţa a interpretat greşit conţinutul corespondenţei dintre părţi, care a fost ataşată la dosar şi din care rezultă că a solicitat prorogarea finalizării obiectivelor  contractuale , prin  aceasta având în vedere atât obligaţia intimatei de punere în funcţiune a utilajului cât şi obligaţia de plată a apelantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Potrivit art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.

Articolul  19 din  Legea nr. 58/1934 trebuie coroborat şi cu  dispoziţiile art. 63 din acelaşi act normativ, conform cărora în procesele cambiale pornite  fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile de nulitate a titlului potrivit dispoziţiilor art. 2, precum şi  cele care nu sunt oprite de art. 19.

Prin opoziţia dedusă judecăţii contestatoarea SC G. SA a invocat nulitatea biletului la ordin  seria  RNCB3AA nr. 0316149 şi a obligaţiei de plată izvorâtă din acest titlu, raportându-se la executarea silită începută împotriva sa de către posesorul actual al titlului executoriu, intimata SC O.I. SRL. Biletul la ordin care constituie titlu executoriu a fost emis cu titlu de garanţie pentru executarea obligaţiilor din contractul  de vânzare-cumpărare nr. 5523/23.12.2009 încheiat între SC  UMB R.I. SA în calitate de vânzător şi SC G. SA în calitate de cumpărător iar completarea s-a realizat de către creditoarea SC  UMB R.I. SA, care la rândul său a garantat o datorie către intimata  SC O.I. SRL.

Raporturile contractuale care au preexistat emiterii biletului la ordin au justificat emiterea acestuia dar odată emis biletul  la ordin constituie un titlu de sine stătător şi toate operaţiunile referitoare la acesta sunt supuse unor reguli speciale , diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale.

În situaţia concretă dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile art. 19 , art. 63 din Legea nr. 58/1934, oponenta  putea să invoce faţă de actualul posesor al biletului la ordin excepţii de nulitate a titlului potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 58/1934 ori situaţia de excepţie reglementată de art. 19 din acelaşi act normativ.

În cuprinsul cererii de apel  nu s-au formulat critici sub aspectul existenţei unor cauze de nulitate a biletului la ordin, decurgând din neîndeplinirea condiţiilor de formă  în sensul dispoziţiilor art. 2  din  Legea  nr. 58/1934.

În speţă, nu poate fi reţinută nelegalitatea introducerii la plată a biletului la ordin prin prisma excepţiei reglementată de art. 19 din Legea nr. 58/1934, privitoare la raportul juridic fundamental care a generat emiterea lui deoarece buna credinţă se prezumă iar apelanta contestatoare nu a răsturnat această prezumţie şi  nu a dovedit că posesorul actual  ar fi lucrat cu ştiinţă în paguba sa  şi deci, ar fi fost de rea credinţă la  momentul dobândirii biletului la ordin.

De vreme ce apelanta-contestatoare nu se află  în situaţia de excepţie prevăzută de art. 19 din Legea nr. 58/1934 pentru a putea valorifica în contradictoriu cu intimata SC O.I. SRL, în calitate de  posesoare actuală a biletului la ordin  apărări întemeiate pe raportul juridic fundamental, nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe considerente privind greşita apreciere a probelor administrate în susţinerea acestor apărări, respectiv a probelor referitoare la  îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimata SC UMB R.I. SA, care a completat biletul  la ordin în calitate de beneficiar.

Faţă  de cele reţinute, constatând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a  dispoziţiilor Legii nr. 58/1934, văzând şi prevederile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge  apelul este nefondat.