Contestaţie la executare

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

GREFIER

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 17.04.2019, cu nr. de mai sus, contestatorul B.C.M. în contradictoriu cu intimata Pc., a solicitat instanţei să se constate perimarea de drept a executării silite în dosarul nr. 740/E/2011 al BEJ .................. şi să se dispună desfiinţarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esenţă, că ultima poprire a fost efectuată în 13.11.2017, ocazie cu care poprirea a fost ridicată, iar la data de 08.04.2019 executorul judecătoresc i-a comunicat faptul că s-a dispus poprirea sumei de 20.557,16 lei.

Astfel, acesta a susţinut că a intervenit perimarea executării silite, având în vedere că ultimul act de executare este reprezentat de poprirea sumei de 600 lei la data de 13.11.2017, iar de la acel moment şi până în 08.04.2019 a trecut mai mult de 6 luni fără a se mai efectua vreun act de executare.

Totodată, contestatorul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei puse în executare, având în vedere că poprirea a fost ridicată în 2013 când a fost plătită ultima rată, iar la mai bine de un an de la momentul îndestulării creditoarea procedează la o nouă executare pentru aceeaşi sumă.

În drept au fost indicate disp. art. 389 şi 379 V.C.pr.civ.

În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei conform art. 10 OUG 80/2013(f.37).

Intimata a formulat întâmpinare la data de 12.07.2019, prin care a invocat excepţia netimbrării.

Totodată, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii. Aceasta a susţinut, în esenţă, că sumele datorate de debitor sunt în concordanţă cu prevederile titlului executoriu, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, iar debitul nu s-a mai actualizat de la 30.09.2016.

Totodată, intimata a susţinut că nu a intervenit perimarea executării silite, solicitarea contestatorului fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte probaţiunea, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind depus în copie certificată cu originalul şi dosarul de executare silită de către executorul judecătoresc.

Prin încheierea din 12.09.2019 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării invocată de intimată prin întâmpinare. 

Analizând actele şi faptele dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, între B.P. SA, în calitate de creditor, şi contestatorul-debitor B.C.-M. s-a încheiat contractul de facilitate de overdraft nr. 916/23.11.2009, prin care a fost aprobată debitorului o limită de creditare de 32.300 lei.

La data de 11.11.2011 creditorul a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului, pentru recuperarea sumei totale de 37.756,44 lei reprezentând credit restant, dobânzi şi comisioane, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menţionat anterior, fiind astfel deschis dosarul execuţional cu nr. 740/E/2011 al BEJ .................., în care s-a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 4673/16.11.2011 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 20758/271/2011.

La data de 26.07.2016 creditorul B.P. SA a cesionat către intimata P.c. creanţa deţinută faţă de debitorul B.C-M., după cum reiese din contractul de cesiune depus la dosar.

Împotriva acestei executări silite demarate împotriva sa contestatorul B.C-M a formulat contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. dosar 3573/271/2017, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare. Prin sentinţa nr. 4780/22.06.2017 Judecătoria Oradea a admis doar în parte contestaţia la executare formulată, dispunând anularea somaţiei imobiliare emise în cauză, cu motivarea că nu a fost efectuat în prealabil partajul imobilului urmărit silit, sentinţă rămasă definitivă prin decizia nr. 114/R/LP/2017 a Tribunalului Bihor.

Prin somaţia din data de 03.04.2019, comunicată contestatorului în data de 08.04.2019, i s-a pus în vedere acestuia să achite suma totală de 20.557,16 lei compusă din debit şi cheltuieli de executare silită.

În drept, cu titlu preliminar, instanța constată că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă, în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită, respectiv 11.07.2008, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. 2 din Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Astfel, conform disp. art. 389 alin. 1 şi 2 V.C.pr.civ. ,,(1)Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

(2)În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.”

Totodată, potrivit art. 391 V.C.pr.civ. „Încălcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executării.”

Faţă de aceste prevederi legale, se reţine că perimarea executării silite reprezintă o sancţiune de drept procesual civil, care constă în stingerea executării silite în stadiul în care se găseşte şi care intervine în situaţia în care creditorul a lăsat să treacă un interval de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare silită fără să efectueze alte acte de urmărire. Astfel, această sancţiune constituie în acelaşi timp o prezumţie de desistare a creditorului, dedusă din faptul nestăruinţei sale în procedura de executare silită în termenul prevăzut de lege.

Pe de altă parte instanţa reţine că potrivit art.454 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865 „poprirea se înfiinţează fără somaţie”, iar conform art. 390 alin. 1 din acelaşi act normativ „dispoziţiile referitoare la perimarea executării silite prevăzute de art. 389 din Codul de procedura civila nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea silită fără somaţie”.

În speţă, în urma analizării înscrisurilor din dosarul execuţional ataşat, se constată că în cauză s-a dispus instituirea popririi asupra veniturilor debitorului, aşa cum reiese din adresa din 06.12.2011(f.34 verso) comunicată terţului poprit Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bihor la data de 12.12.20111(f.39).

Astfel, emiterea adresei de înființare a popririi determină incidența dispozițiilor art. 390 alin. 1 V.C.pr.civ., fiind imposibilă constatarea survenirii perimării.

De asemenea, instanţa are în vedere şi natura specifică a acestui act de executare, precum şi efectele pe care le generează în timp efectuarea acestuia, respectiv indisponibilizarea sumelor de bani datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Or, odată dispusă înfiinţarea acestei măsuri, ea nu poate fi considerată limitată în timp, pentru că specific acestei forme de executare silită este indisponibilizarea unor sume de bani care există sau care potenţial vor exista în patrimoniul debitorului, datorate de un terţ, neputându-se cunoaşte cu certitudine, la momentul înfiinţării sale sau ulterior, dacă şi mai ales când vor fi virate sume de bani în contul debitorului, de către terţ.

Aceasta este şi raţiunea pentru care legiuitorul a exceptat în mod expres de la intervenirea sancţiunii perimării executării silite prevăzută de art. 389 alin. (1) C.proc.civ. de la 1865 această formă de executare silită.

În cauza de faţă, în condiţiile în care s-a dispus înfiinţarea popririi veniturilor obţinute de către debitor de la terţul poprit angajator şi cât timp la dosarul cauzei nu există o adresă de sistare a acestei popriri, instanţa reţine că există o poprire înfiinţată în mod legal şi nu se poate concluziona că a început să curgă termenul de perimare a executării silite. O astfel de concluzie se impune indiferent de faptul că terţul poprit şi-a îndeplinit sau nu obligaţia de a reţine toate sumele datorate debitorului şi de faptul că pentru aceste sume creditorul nu ar fi formulat cerere de validare a popririi.

Astfel, contrar susţinerilor contestatorului, se reţine că din dosarul execuţional nu reiese că ar fi fost recuperat în totalitate debitul urmărit şi că ar fi fost ridicată aşadar poprirea înfiinţată. Mai mult, din înscrisul de la fila 141 din dosarul execuţional reiese că în ianuarie 2017 debitorul mai avea de achitat suma de 23.400 lei, iar din înscrisul de la fila 167 rezultă că în noiembrie 2017 acesta figura cu un debit restant de 21.150,46 lei.

În ceea ce priveşte susţinerea că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă trebuie arătat că un astfel de motiv poate fi invocat doar pe calea contestaţiei împotriva executării înseşi, fiind inadmisibil în cadrul contestaţiei formulate împotriva unui singur act de executare silită, precum în cauza de faţă. Totodată, se constată că prin contestaţia la executare formulată anterior contestatorul a invocat acest motiv de nelegalitate a executării silite, fiind respins însă ca nefondat de către instanţă,

Or, atât timp cât din înscrisurile din dosarul execuţional nu reiese că debitorul ar fi achitat în întregime debitul urmărit şi contestatorul nici nu a propus efectuarea unei expertize contabile prin care să dovedească faptul că sumele rămase de achitat sunt mai mici decât cele menţionate în ultima adresă de poprire, deşi acestuia îi revenea sarcina probei conform art. 249 C.pr.civ., instanţa apreciază ca neîntemeiate apărările contestatorului.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Totodată, se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către contestatorul B.C-M, în contradictoriu cu intimatul P.c. SARL.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, astăzi, 31.10.2019.

PRESEDINTE

GREFIER

Domenii speta

Spete similare