Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr…… petenta TIM a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria  CC nr…. , încheiat la data de ….. de I.P.J. Bacău, solicitând înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat , în esenţă, că sancţiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de 360 lei,  este nelegală având în vedere pericolul social redus al faptei. Pentru o corectă individualizare a sancţiunii contravenţionale, petenta a învederat instanţei că a fost sancţionată pe DE 58, drum european cu două benzi pe sens, la intrare în localitate, în zona industrială a municipiului, unde circulaţia pietonală este practic inexistentă. De asemenea, aceasta mai arată că pe alte sectoare din DE 58 limita maximă admisă în localitate este de 70 km/h tocmai datorită faptului că există un risc redus de producere a accidentelor, fiind vorba de un drum european, cu două benzi de mers.

 În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.31 alin.1 din OG 2/2001 şi ale art.118 alin.1 din OUG 195/2002.

 În dovedire, aceasta a anexat plângerii contravenţionale , în copie, procesul-verbal de contravenţie contestat (fila 3).

 În conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Intimata I.P.J. Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece din verificările efectuate a rezultat că , la data de ….., ora 13.13, petenta a condus autovehiculul marca ….. cu nr. de înmatriculare …… pe ……, cu viteza de 87 km/h, viteză stabilită de aparatul radar Autovision Compact şi înregistrată video, depăşind astfel viteza legală admisă în localitate cu 37 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 RMCU şi sancţionată de art.101 alin.2 din OUG 1952002 RMCU.

Aplicarea sancţiunilor şi întocmirea procesului verbal de contravenţie a fost făcută în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar. La momentul aplicării sancţiunii şi aducerii la cunoştinţă a faptelor reţinute  contravenientul a declarat că nu are obiecţiuni, aşa cum rezultă din menţiunile făcute la rubrica ,,Alte menţiuni”. Referitor la motivaţiile din plângerea depusă de către petentă, intimata a arătat că viteza consemnată este cea reală, aşa cum rezultă din aspectele fixate pe planşele foto fracţionate secvenţial cu datele de identificare ale autovehiculului, unde se observă cu certitudine şi pus clar în evidenţă că autovehiculul se deplasa pe CR cu viteza de 87 km/h, procesul verbal conţine toate elementele obligatorii ; înregistrarea efectuată de aparatul radar este cea reală aşa cum reiese din planşa foto dispusă fracţionat, iar aparatul radar omologat şi calibrat la zi deţinea la bord Buletinul de Verificare Metrologică emis de Biroul Român de Metrologie Legală cu valabilitate de 1 an.

  În drept, intimatul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115-118 C.Proc.Civ., OG 2/2010,HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU.

În dovedire, intimata a depus la dosar procesul verbal contestat (fila 12), raportul agentului constatator din data de 07.06.2010 (fila 13), planşe foto (fila 14),buletin de verificare metrologică (fila 15), atestat operator ,,Autovision” (fila 16).

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, aspect consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

 Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Instanţa constată că este competentă, conform art.32 alin.2 din OG 2/2001 să soluţioneze prezenta plângere, contravenţia fiind săvârşită în circumscripţia sa teritorială şi că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001.

Prin procesul verbal de contravenţie seria ….. , încheiat la data de ….. de I.P.J. Bacău, petenta  TIM  a fost sancţionată cu şase puncte amendă în cuantum de 360 lei şi patru puncte penalizare în temeiul art.49 alin.1 din OUG 195/2002 RMCU coroborat cu art.101 alin.2 din acelaşi act normativ, reţinându-se în sarcina acesteia faptul că a condus autovehiculul marca ….cu numărul de înmatriculare …. pe CR, jud.B., cu viteza de 87 km/h, depăşind astfel viteza legală admisă în localitate cu 37 km/h.

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa reţine că, deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanţă cu art.34 din OG 2/2001.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag şi Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franţa, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege [...].

Potrivit dispoziţiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002,  limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, iar potrivit art.108 alin.1 lit.c pct.3  din acelaşi act normativ, constituie contravenţie depăşirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Conform menţiunilor reţinute în procesului verbal de contravenţie seria …… (fila 3) coroborate cu raportul  agentului constatator din data de …..  (fila 13) rezultă că la data de …… petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 360 lei întrucât a circulat în localitate cu viteza de 87 km/h, depăşind cu 37 km/h viteza legală admisă. Totodată, instanţa mai reţine că petenta nu a formulat obiecţiuni la data constatării şi aplicării sancţiunilor.

Potrivit art.5 alin.5 şi art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În analiza principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicate cu gradul de pericol social al contravenţiei săvârşite, instanţa constată că dispoziţiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor  şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.

Întrucât se constată că sancţiunea aplicată petentei este în cuantumul minim prevăzut de lege  , în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că aceasta a fost făcută în mod legal ţinând seama de circumstanţele comiterii faptei şi de gradul de pericol social al contravenţiei săvârşite care exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

În temeiul art.34 alin.1 din OG 2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii în acest dosar este neîntemeiată.

1

Domenii speta

Spete similare