Măsura reîncredinţării copilului minor spre creştere şi educare, de la un părinte la celălalt, îşi găseşte justificarea şi poate fi luată atunci când se stabileşte că interesele minorului o cer, adică atunci când părintele în a cărui îngrijire se af...

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului civil nr.25009/212/2008 apelantul reclamant M.D.a solicitat instanţei completarea deciziei civile nr.565/17.11.2009,în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind sistarea plăţii pensiei de întreţinere,la care fusese îndatorat prin sentinţa civilă nr.13059/05.11.1996,pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr.11522/1996,începând cu data de 20.10.2008.

În susţinerea cererii a arătat apelantul că,deşi instanţa de apel,a admis apelul şi a schimbat,în tot,sentinţa civilă apelată în sensul  că a dispus reîncredinţarea minorei ,precum şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere,instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind sistarea plăţii pensiei de întreţinere de către apelant.

Acţiunea nu este întemeiată în drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului,reţinem următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.2812 c.pr.civ.dacă prin hotărârea pronunţată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri incidentale sau conexe,se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara şi calea de atac.

Prin decizia civilă nr.565/17.11.2009,pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.25009/212/2008 a fost admis apelul declarat de apelantul –reclamant M.D., împotriva sentinţei civile nr.4805/12.03.2009 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr.25009/212/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.L.M., şi autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL CONSTANŢA,iar sentinţa civilă  apelată a fost schimbată,în tot,în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta S.L. M.,a dispus reîncredinţarea către reclamantul M.D., spre creştere şi educare, a minorei M.D.- A., născută la data de 31.03.1992,cu obligarea pârâtei la plata către reclamant, în favoarea minorei, a unei pensii lunare de întreţinere în cotă procentuală de 17% din venitul net realizat, începând cu data pronunţării hotărârii (12.03.2009) şi până la majoratul minorei.

Pentru a hotărî în acest fel a reţinut instanţa de control judiciar că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 25009/212/2008, reclamantul M. D.a chemat în judecată pe pârâta S.L.M., solicitand instanţei să dispună reîncredinţarea minorei D.A. către reclamant, sistarea pensiei de întretinere pe care reclamantul o datoreaza minorei şi obligarea pârâtei la pensiei de întreţinere.

În motivare, a arătat că minora a fost încredinţată pârâtei prin hotărârea de divorţ, dar în ultima vreme relaţiile dintre pârâtă şi minoră s-au degradat, minora fiind lovită de pârâtă şi de actualul ei soţ, motiv pentru care a venit să locuiască cu reclamantul.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,interogatoriu şi martori.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a arătat că între minoră şi reclamant nu au existat relaţii apropiate, reclamantul luând-o câteva zile pe an în domiciliul părinţilor săi. A mai arătat că minora, ajunsă la adolescenţă, a intrat într-un anturaj care o perturbă de la învăţătură şi că discuţiile dintre mamă şi fiică au culminat cu plecarea fetei din domiciliu, pentru a ieşi de sub controlul mamei.

În contraprobă, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Prin sentinţa civilă nr.4085/12.03.2009 Judecătoria Constanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, reţinând că este în interesul superior al minorei să rămână încredinţată pârâtei spre creştere şi educare, având în vedere că reclamantul nu a  susţinut şi nu a dovedit vreo neglijenţă a pârâtei faţă de minoră ci, dimpotrivă exigenţa mamei pentru ca minora să nu devieze de la cursul normal şi moral al vieţii.

În termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că instanţa de fond a apreciat că este în interesul minorei să rămână la mamă printr-o interpretare greşită a situaţiei de fapt rezultate din probe şi prin înlăturarea nejustificată a argumentelor aduse prin cererea de chemare în judecată.

A susţinut apelantul că situaţia avută în vedere la încredinţarea minorei s-a modificat, deoarece între mamă şi fiică au apărut neînţelegeri ce s-au agravat în timp, pârâta a început să o neglijeze pe minoră după ce s-a recăsătorit şi a născut un alt copil, insistând ca minora să aibă grijă de fratele mai mic şi să-şi  neglijeze astfel îndatoririle şcolare.

De asemenea, apelantul a precizat că minora găseşte la el liniştea şi sprijinul moral şi material de care are nevoie, că la domiciliul său este atent supravegheată, nu are absenţe la şcoală şi învaţă bine şi că între tată şi fiică există un ataşament puternic, aşa cum rezultă din declaraţiile de martori şi din ancheta socială, la care instanţa de fond nu a făcut nici o referire.

S-a mai arătat că, minora având 17 ani, trebuia să se ţină cont de punctul ei de vedere şi de faptul că nu mai doreşte să revină în domiciliul mamei, relaţia dintre ele fiind lipsită de orice comunicare şi deosebit de încordată din vina exclusivă a pârâtei.

În susţinerea motivelor de apel, reclamantul a solicitat administrarea probei cu declaraţia martorei Boboc Silvia, pentru dovedirea condiţiilor de îngrijire a minorei pe care le poate oferi, precum şi reaudierea minorei în Camera de consiliu.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, pentru considerentele expuse la judecata în fond a cauzei. În subsidiar, în eventualitatea admiterii apelului cu consecinţă reîncredinţării minorei către reclamant, a solicitat ca la stabilirea pensiei de întreţinere să se ţină cont de faptul că mai are în îngrijire un copil minor.

A apreciat instanţa de apel că,din probele administrate a rezultat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.44 din Codul Familiei ce prevăd că în caz de schimbare a împrejurărilor care au determinat încredinţarea copilului, instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

Această măsură a reîncredinţării copilului minor spre creştere şi educare, de la un părinte la celălalt, îşi găseşte justificarea şi poate fi luată atunci când se stabileşte că interesele minorului o cer, adică atunci când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.Cum din probele administrate a rezultat că apelul este întemeiat a fost dispusă reîncredinţarea minorei către tată,cu consecinţa firească a obligării mamei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

În mod evident o atare dispoziţie a instanţei atrăgea de plin drept ,sistarea plăţii pensiei de întreţinere la care era îndatorat tatăl minorei,o atare cerere rămânând fără obiect.Deoarece apelantul a înţeles a formula această cerere în mod distinct,iar instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acesteia,în temeiul prevederilor art. 2812 c.pr.civ. cererea de completare va fi admisă,decizia civilă urmând a fi completată însă în sensul respingerii capătului de cerere privind sistarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere la care reclamantul era obligat,deoarece soluţia de reîncredinţare a minorei în favoare sa ,cu obligarea corespunzătoare a mamei la plata pensiei de întreţinere,face ca pretenţia reclamantului să fie lipsită de orice interes sau fundament juridic.

Domenii speta

Spete similare