Drept civil

Decizie 40 din 26.01.2010


8.Criterii de atribuire a apartamentului bun comun. Împrejurări concrete ale cauzei care trebuie avute în vedere în cadrul operaţiunii de partaj- dec.civilă nr.40/26.01.2010 – dosar nr.3489/212/2007.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr. 11911/2002, reclamanta E.M. in contradictoriu cu paratul E.S., a solicitat instanţei ca ,prin hotărârea ce o va pronunţa ,sa dispună desfacerea casatoriei încheiata intre aceştia, precum si partajarea bunurilor comune dobândite de părţi in timpul căsătoriei.

Prin sentinţa civila nr.3489/212/2007, în rejudecare, instanţa a admis cererea principală,în parte si in parte cererea reconventionala,in sensul ca a constatat ca părţile in timpul căsătoriei au dobândit prin contribuţie egală imobilul apartament ‚autoturismul marca DACIA model Super Nova Europa şi mai multe bunuri mobile, a format 2 loturi, pe care le-aatribuit părţilor în natură.

Împotriva acestei sentinţe,in termen legal,a declarat apel paratul-reconvenient criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,in referire la modalitatea de atribuire a imobilului către reclamanta,nu poate fi reţinut drept un criteriu absolut împrejurarea ca reclamantei i s-a încredinţat minorul, fără să constate că singurul care a solicitat atribuirea apartamentului este paratul-reconvenient ,care l-a folosit si-l foloseşte şi în prezent,mai mult decât atât nu a ţinut cont ca  fiica reclamantei-parate,din prima casatorie nu mai este minora si are o locuinta separata de mama sa.

De asemenea,a arătat apelantul,in mod greşit i-a fost atribuit acestuia autoturismul,deşi nu a formulat o cerere in acest sens,dimpotrivă cea care a solicitat atribuirea autoturismului a fost reclamanta-parata.

Analizând legalitatea sentinţei civile apelate,prin prisma criticilor ce i se aduc,reţinem următoarele:

In ceea ce priveşte atribuirea apartamentului, criteriile în vederea efectuării acestei operaţiuni sunt enumerate de art.6739 c.pr.civ. Astfel instanţa e ţinută a avea in vedere,in principal,care dintre soţi are mai mare trebuinţa de spaţiul locativ,,precum si împrejurările concrete ale cauzei din care rezulta bunăoară,ca după desfacerea casatoriei numai unul dintre soţi a locuit in imobil,sau alte asemenea împrejurări.

Principalul considerent pentru care instanţa de fond a atribuit apartamentul reclamantei il vizează faptul ca acesteia i-a fost încredinţat minorul rezultat din casatorie,spre creştere si educare. Ori,aşa cum se poate lesne observa din cuprinsul dispozitivului sentinţei de divorţ ,minora la care se face referire este născuta la data de 07.06.1986,iar la data pronunţării sentinţei de partaj acesta devenise de mult majora. Astfel,ne regăsim in situaţia in care instanţa de fond a avut in vedere un considerent eronat de atribuire a apartamentului.Mai mult decât atât,in fata instanţei de fond reclamanta a învederat instanţei de judecata ca locuieşte in Germania,unde munceşte,fapt ce exclude necesitatea locativă pe care acesta ar avea-o in România.

In fata instanţei de apel au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, după desfacerea casatoriei apelantul,împreuna cu noua şotie a acestuia si fiica lor a continuat sa locuiască în apartament,încă din anul 2002,acesta fiind cel care a plătit şi toate datoriile către asociaţia de proprietari. Aspectul este relevant prin prisma probării împrejurării că, după separaţia în fapt a soţilor,singurul care a continuat sa locuiască în acesta este apelantul.

Nevoia locativă a apelantului rezidă şi din împrejurarea că, în prezent,acesta si-a întemeiat o noua familie, că are în îngrijire minora de trei ani, care este fiica lui, ce suferă de grave probleme medicale, aspecte de natură a justifica interesul locativ.

In ceea ce priveşte autoturismul-bun comun-în faţa instanţei de fond(fila 49 a dosarului nr.3489/212/2007),având in vedere că reclamanta este singura care îl foloseşte , paratul a solicitat atribuirea către acesta. Instanţa de fond nu a motivat care este considerentul pentru care a atribuit autoturismul paratului, deşi acesta se afla în folosinţa exclusivă a reclamantei şi, deşi acesta a precizat clar că nu are nici măcar carnet de conducere, aspect care atrage schimbarea sentinţei civile apelate şi sub acest.

In considerarea argumentelor de fapt şi de drept expuse, în temeiul dispoziţiilor art.296 c.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentinţa civilă apelată schimbată , în parte, în sensul mai sus arătat, schimbarea modalităţii de atribuire a bunurilor atrăgând, în temeiul dispoziţiilor art.741 c.civ. obligarea sa la plata sultei corespunzătoare, în vederea egalizării loturilor.