Judecată. Citarea părţii care are calitatea de asociat şi administrator într-o societate comercială la adresa înscrisă în registrul comerţului. Legalitatea măsurii

Judecată. Citarea părţii care are calitatea de asociat şi administrator într-o societate comercială la adresa înscrisă în registrul comerţului. Legalitatea măsurii

Legea nr. 26/1990, republicată, art. 21, art. 22

C.proc.civ., art. 85 şi urm.

Este exclusiv culpa părţii faptul că după ce a constituit o societate comercială nu s-a mai preocupat de soarta juridică a acestei, în sensul că nu s-a prezentat la registrul comerţului să ceară înscrierea noii sale adrese, contrar dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, republicată, care la art. 1 şi art. 21 lit. h), prevăd următoarele: comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: (…) h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.

În conformitate cu art. 22 din acelaşi act normativ, comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare, faptul că menţiunile pot fi înregistrate şi la cererea altor persoane sau din oficiu nescutindu-l pe acesta de obligaţia de a cere efectuarea lor.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 698 din 23 septembrie 2008

Prin sentinţa comercială nr. 893 din 23 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5072/COM/2005 Tribunalul Caraş-Severin a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. P S.N.C. Reşiţa şi radierea acesteia din registrul comerţului, descărcându-l, totodată, pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi. De asemenea, judecătorul-sindic a dispus antrenarea răspunderii asociaţilor P.I. şi S.N. pentru datoriile societăţii debitoare, obligându-i să plătească suma de 15.788 lei, notificând, totodată, sentinţa debitorului, creditorilor, direcţiei teritoriale a finanţelor publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin pentru efectuarea menţiunilor de radiere şi publicarea sentinţei în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs administratorul pârât P.I., solicitând casarea ei în tot şi trimiterea cauzei la Tribunalul Caraş-Severin pentru rejudecare în fond.

În motivare recurentul a arătat că la data de 12 iunie 2008 a fost somat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin să achite în termen de 15 zile suma de 15.788 lei reprezentând venituri din despăgubiri, conform titlului executoriu nr. 1003/J.S./2008 emis în baza hotărârii judecătoreşti recurate. Această hotărâre este netemeinică şi nelegală întrucât întreaga procedură de soluţionare a dosarului nr. 5072/COM/2005 a fost făcută fără citarea sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, drept consacrat şi garantat atât de legislaţia română, cât şi de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Mai mult decât atât, în perioada ianuarie 2005 – septembrie 2006 el executa o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu poate fi vorba de îndeplinirea procedurii de citare prin afişare. Administratorul recurent a mai precizat faptul că hotărârea tribunalului nu i-a fost comunicată nici până în prezent, luând la cunoştinţă de existenţa acesteia doar din conţinutul titlului executoriu nr. 1003/J.S./2008, sens în care a solicitat şi repunerea în termenul de declarare a recursului.

Prin decizia civilă nr. 698 din 23 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de administratorul pârât P.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 893/23.11.2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 5072/COM/2005 în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. P S.N.C. Reşiţa, reprezentată prin lichidator judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Timişoara.

În considerente s-a arătat că deşi recurentul susţine că hotărârea primei instanţe nu este legală întrucât nu ar fi fost legal citat, ceea ce a determinat încălcarea dreptului său la apărare şi pronunţarea unei hotărâri nefavorabile, contrar principiilor statuate atât în Constituţia României, cât şi în Convenţia europeană a drepturilor omului, critică care se încadrează, potrivit alin. (3) al art. 306 din Codul de procedură civilă, în motivul prevăzut de pct. 5 al art. 304 din acelaşi cod, Curtea constată că în speţă nu este incident acest caz de recurs.

Astfel, este de necontestat faptul că pe durata procesului având ca obiect administrarea dosarului de insolvenţă privitor la debitoarea S.C. P S.N.C. Reşiţa recurentul, care a fost atât asociat, cât şi administrator al acestei societăţi, după cum rezultă din informaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş prin adresa nr. 40368/31.10.2005, a fost citat, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 şi urm. din Codul de procedură civilă, la domiciliul pe care tocmai el şi l-a indicat cu ocazia constituirii acestei persoane juridice. De asemenea, notificările trimise de administratorul judiciar au fost semnate de un membru al familiei sale, confirmările de primire purtând menţiunea „soră destinatar”, respectiv „unchi destinatar”.

Având în vedere că pe dovada de comunicare către recurent a încheierii de şedinţă nr. 368/J.S. din 11 mai 2006 prin care tribunalul a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. P S.N.C. Reşiţa agentul procedural a trecut menţiunea „destinatarul nu mai locuieşte în loc. Doman”, aceeaşi menţiune apărând şi pe citaţia emisă pentru termenul din 26 octombrie 2006, necunoscându-se noua adresă a pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă, judecătorul-sindic a dispus ca citarea acestuia să se facă prin publicitate. Potrivit articolului menţionat, când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate, respectiv prin afişarea citaţiei la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, în cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată putând reduce acest termen la 5 zile. Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii. În speţă, prima instanţă a luat şi măsura publicării citaţiei în cotidianul „T”, astfel cum rezultă din dovezile aflate în dosarul de fond.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că administratorul pârât a fost legal citat în faţa judecătorului-sindic, neexistând nicio dovadă a faptului că citarea lui prin publicitate s-ar fi făcut cu rea-credinţă pentru a se putea dispune anularea actelor de procedură care au urmat încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din 26 octombrie 2006, când s-a luat măsura citării acestuia în conformitate cu prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, instanţa constată că este exclusiv culpa părţii faptul că după ce a constituit o societate comercială nu s-a mai preocupat de soarta juridică a acestei, în sensul că nu s-a prezentat la registrul comerţului să ceară înscrierea noii sale adrese, contrar dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, republicată, care la art. 1 şi art. 21 lit. h), prevăd următoarele: comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: (…) h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 22 din acelaşi act normativ, comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare, faptul că menţiunile pot fi înregistrate şi la cererea altor persoane sau din oficiu nescutindu-l pe acesta de obligaţia de a cere efectuarea lor. Pe de altă parte, recurentul, deşi susţine că în perioada ianuarie 2005-septembrie 2006 ar fi fost privat de libertate, el nu a depus la dosar vreo probă în acest sens.

În ceea ce priveşte cererea pârâtului de repunere în termenul de recurs, raportat la prevederile art. 103 potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen urmând să se arate şi motivele împiedicării, instanţa reţine că în speţă nu poate fi vorba de repunerea recurentului în termenul de declarare a căii de atac pentru simplul motiv că hotărârea tribunalului nu i-a fost comunicată, astfel că faţă de acesta nu putea să se împlinească termenul de recurs de 10 zile prevăzut de alin. (2) al art. 8 din Legea insolvenţei.

Faţă de cele arătate, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul fostului administrator social, în cauză neevidenţiindu-se niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de lege.

Domenii speta

Spete similare