Acţiune civilă. Condiţii de admisibilitate. Interes

Acţiune civilă. Condiţii de admisibilitate. Interes

C.proc.civ., art. 110, art. 111

Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar interesul trebuie să fie legitim, personal şi direct, născut şi actual.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,

Decizia civilă nr. 503 din 13 mai 2009

Prin sentinţa civilă nr. 7956 din 16 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 744/16.06.2008, Judecătoria Timişoara  a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.G., T.J., T.B., P.J. şi P.M. împotriva pârâţilor C.G., A.S.D. şi O.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin acţiune, reclamanţii au solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a contractului  de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi pentru imobilul  înscris în CF nr. 251 S., radierea dreptului de proprietate al pârâţilor cumpărători şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară.

În motivare au arătat că pârâtul C.G. a devenit proprietarul  imobilului în litigiu în urma unui proces îndreptat împotriva lor, a reclamanţilor, prin constatarea uzucapiunii de lungă durată; au arătat că toate susţinerile lui C.G. din acel proces nu corespund realităţii, iar citarea lor a fost nelegală, nefiind citaţi la ultimul domiciliu, şi nici sentinţa nefiindu-le comunicată, motiv pentru care au promovat contestaţie în anulare; deşi au notat procesul în cartea funciară, pârâtul C.G. cu rea-credinţă a înstrăinat imobilul pârâţilor.

Instanţa a reţinut că interesul este folosul practic urmărit de reclamanţi; în speţă, ei urmăresc readucerea imobilului în  patrimoniul lor.

În situaţia admiterii acţiunii, dreptul de proprietate nu se întoarce însă în patrimoniul acestora, ci rămâne în patrimoniul pârâtului C.G., hotărârea judecătorească  prin care a dobândit dreptul de proprietate producându-şi efectele specifice autorităţii de lucru judecat, atâta timp cât nu este desfiinţată într-o cale extraordinară de atac.

Prin promovarea acţiunii, reclamanţii nu justifică un interes, respectiv un  folos practic material sau juridic, condiţie necesară pentru exerciţiul acţiunii civile.

Împotriva sentinţei civile nr. 7956/16.06.2008 a Judecătoriei Timişoara au declarat apel reclamanţii, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 823/25.11.2008 pronunţată de  Tribunalul Timiş în  dosarul nr. 744/325/2008.

Împotriva deciziei civile nr. 823/25.11.2008 a Tribunalului Timiş au declarat  recurs în termenul legal reclamanţii.

În motivarea recursului, reclamanţii au susţinut că pe baza unor dovezi false pârâtul, un angajat al primăriei, a solicitat şi a devenit proprietarul terenului cu titlu de uzucapiune (sentinţa civilă nr. 2582/14.03.2007), dovedind cu ajutorul primăriei o posesie îndelungată pentru o suprafaţă de teren de 3.838 mp.

După obţinerea acestei hotărâri judecătoreşti, în urma indicării unor adrese false ale proprietarilor tabulari în viaţă, tot cu ajutorul Primăriei S. a rectificat suprafaţa terenului la numai 1943 mp şi acest teren s-a înstrăinat pârâţilor.

Pârâtul P.G. nu a uzucapat deci 3.838 mp, cum a confirmat Primăria S. şi a dispus instanţa de judecată, ci numai 1943 mp, lucru ce subliniază falsul şi confirmă plângerea penală pe care reclamanţii au formulat-o.

Datorită faptului că reclamanţii au dovedit  în faţa ambelor instanţe că există acest dosar penal în cercetare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi la Poliţia Judeţului Timiş, ei au dovedit un interes în cauză.

Considerând că în mod greşit au reţinut instanţele anterioare excepţia lipsei de interes, reclamanţii au solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu conform art. 306 alin. (2) C.proc.civ., faţă de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul reclamanţilor este neîntemeiat şi l-a respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În mod corect atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi au respins acţiunea bazându-se pe această excepţie.

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant.

Interesul trebuie să fie însă legitim, personal şi direct, născut şi actual; or, în cazul de faţă, interesul reclamanţilor nu îndeplineşte toate aceste condiţii.

Admiterea acţiunii reclamanţilor din acest dosar ar avea drept consecinţă revenirea imobilului în proprietatea pârâtului C.G., iar nu a reclamanţilor; prin urmare, interesul reclamanţilor nu este personal şi direct, pentru că imobilul nu ar reveni în patrimoniul  lor, atâta vreme cât pârâtul vânzător are un titlu (hotărârea judecătorească), iar acest titlu nu a fost desfiinţat.

Soluţia din dosarul penal ar putea eventual constitui un motiv de revizuire a sentinţei civile nr. 2582/14.03.2007 a Judecătoriei Timişoara, care reprezintă titlul pârâtului C.G., dar nu poate justifica interesul reclamanţilor în dosarul de faţă.

Domenii speta

Spete similare