Pretenţii băneşti. Cerere acordare ajutor judiciar. Anulare cerere pentru insuficientă timbrare. Drept la un proces echitabil

Pretenţii băneşti. Cerere acordare ajutor judiciar. Anulare cerere pentru insuficientă timbrare. Drept la un proces echitabil

O.U.G. nr. 51/2008 republicată

Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3)

Convenţia EDO, art. 6

Nu este încălcat dreptul la un proces echitabil dacă s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată pentru insuficientă timbrare, în condiţiile în care taxele judiciare sunt determinate de cuantumul exagerat şi nerealist al pretenţiilor reclamantului.

 (Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,

Decizia civilă nr. 143 din 12 mai 2010, F.Ş.)

Prin sentinţa civilă nr. 127/25.02.2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 407/108/2009 a fost anulată ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamantul C.G.M. împotriva pârâţilor Penitenciarul Arad, Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, L.A. şi H.D., având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 500.001 lei cu titlul de daune morale.

Raportat la cuantumul pretenţiilor solicitate, instanţa a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată de reclamant potrivit prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 la suma de 8.186,53 lei RON taxă judiciară de timbru şi 5 lei RON timbru judiciar conform art. 3 din O.G. nr.32/1995, comunicând prin citaţie reclamantului obligaţia de timbrare sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997.

Cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamant a fost admisă în parte şi acesta a fost obligat să achite suma de 986,53 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Punându-i-se în vedere reclamantului obligativitatea achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar, acesta a declarat că nu înţelege să timbreze cererea întrucât nu are posibilităţi băneşti, aflându-se în stare de detenţie.

Având în vedere aceste împrejurări precum şi prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, tribunalul a dispus în sensul celor mai sus arătate.

Împotriva sentinţei a declarat apel în termen reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată.

În motivare a invocat greşita anulare a cererii formulate, soluţia fiind în contradictoriu cu dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008 şi echivalând cu încălcarea art. 6 din CEDO referitor la dreptul la un proces echitabil.

Legal citaţi, pârâţii nu au formulat întâmpinări în cauză.

Examinând apelul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 500.001 lei cu titlu de daune morale.

Cu privire la timbrarea cererii, reclamantul a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 8, 6, 13 CEDO prezenta cerere (decurgând dintr-un drept câştigat) este scutită de plata taxelor de timbru; în subsidiar, a solicitat scutirea de plata acestor taxe, invocând dispoziţiile OUG nr. 51/2008.

Instanţa de apel a reţinut că pretenţiile patrimoniale întemeiate pe dispoziţiile art. 6,8,13 din CEDO nu sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte cererea de scutire formulată în baza O.U.G. nr. 51/2008, instanţa a reţinut că a fost admisă în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 7 din sus-menţionatul act normativ.

Rămânând de achitat un rest de 986,53 lei taxă judiciară de timbru şi de 5 lei – timbru judiciar-diferenţă de taxe necontestată de reclamant, acesta a refuzat să îl plătească, invocând lipsa disponibilităţilor băneşti, iar în apel – împiedicarea liberului acces la justiţie.

Instanţa de apel constată că liberul acces la justiţie nu interzice statului să stabilească taxe ce trebuie achitate în situaţia promovării anumitor cereri de chemare în judecată, ci impune ca acestea să nu fie atât de împovărătoare încât persoanele interesate să-şi vadă accesul la justiţie golit de conţinut şi de posibilitatea efectivă în a-l exercita.

De aceea, legislaţia a prevăzut atât situaţiile în care acţiunile în justiţie sunt scutite de taxele de timbru şi, prin O.U.G. nr. 51/2008 aprobată prin Legea 153/2008, a stabilit condiţiile şi procedura de urmat pentru asigurarea ajutorului public judiciar persoanelor ale căror posibilităţi financiare nu le permit achitarea taxelor cerute de lege pentru legala sesizare a instanţelor civile.

Or, în cauză, reclamantul a beneficiat de scutire de la plata taxelor în cuantumul prevăzut de susmenţionatul act normativ.

Pe de altă parte, faptul că taxa de timbru datorată de reclamant depăşeşte cuantumul în care operează scutirea de plată (ca formă a ajutorului judiciar) este consecinţa cuantumului pretenţiilor băneşti ale reclamantului.

În acest context, este de menţionat că în cauza Kupiec vs. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, inclusiv în situaţia în care disputa dintre părţi este una reală şi serioasă (această prezumţie relativă operând în favoarea reclamantului), dacă cererea de despăgubiri pare a fi exagerată şi nerealistă, taxa de timbru nu poate fi considerată disproporţionată.

Transpunând aceste considerente în prezentul litigiu, instanţa reţine că pretenţiile reclamantului sunt exagerate şi lipsite de o bază reală, acesta fiind dator să accepte ideea că un cuantum exagerat şi nerealist al pretenţiilor atrage o taxă de timbru într-un cuantum corespunzător, speranţa sa într-o scutire totală de la plata taxelor nefiind rezonabilă.

Pentru aceste considerente, reţinând că în mod corect cererea de scutire în tot de la plata taxelor de timbru a fost respinsă de prima instanţă şi că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 au fost corect aplicate, în baza dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă instanţa a respins apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare