Litigiu comercial. Suspendarea executării vremelnice a hotărârii apelate. Condiţii

Litigiu comercial. Suspendarea executării vremelnice a hotărârii apelate. Condiţii

C. proc. civ., art. 280

Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face, fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel. Cererea se va depune la prima instanţă sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii. Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel, dispoziţiile art. 403 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune al cărei cuantum îl va fixa instanţa.

Deşi suspendarea executării este facultativă, ea trebuie dispusă de instanţă atunci când o asemenea măsură se justifică, condiţionat însă de o motivarea convingătoare şi de depunerea unei cauţiuni, ca o garanţie împotriva eventualelor acte de rea-credinţă. Îndeplinirea condiţiilor pentru admisibilitatea cererii de suspendare vremelnică a executării trebuie raportată la faza procesuală a executării silite, fără o examinare chiar şi superficială, respectiv la nivelul aparenţelor, a fondului pricinii, care este în căderea exclusivă a instanţei învestită cu judecarea căii de atac.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

Decizia civilă nr. 76 din 16 aprilie 2010, dr. C.B.N.

Prin cererea depusă la Curtea de Apel Timişoara petenta S.C. F S.A. Timişoara a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinţei civile nr. 158/P.I. din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7426/30/2009 până la soluţionarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri, cu motivarea că începerea executării silite ar pune-o în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, dat fiind că are de efectuat plăţi către numeroase societăţi furnizoare sau prestatoare de servicii, precum şi faţă de proprii jucători şi angajaţi. De aceea, consideră că este îndeplinită ipoteza unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere, prin prezenta cerere tinzând la înlăturarea unei pagube iminente asupra patrimoniului său, care nu s-ar mai putea repara.

Intimata S.C. O S.R.L. Timişoara a solicitat respingerea cererii, arătând că motivele invocate de petentă sunt subiective şi contradictorii. Astfel, se susţine că o eventuală măsură de poprire a conturilor ar putea genera insolvenţa pârâtei apelante, iar la final se precizează că executarea vremelnică nu este necesară, deoarece clubul este o societate solvabilă, realizarea creanţei nefiind periclitată prin suspendarea executării vremelnice. De asemenea, a invocat şi excepţia de inadmisibilitate.

Prin decizia civilă nr. 76 din 16 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia inadmisibilităţii şi a admis cererea formulată de petenta S.C. F S.A. Timişoara, dispunând suspendarea executării vremelnice a sentinţei civile nr. 158/P.I. din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7426/30/2009 până la soluţionarea apelului declarat de societate împotriva acestei hotărâri judecătoreşti.

În considerente s-a reţinut că, potrivit art. 280 din Codul de procedură civilă, cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face, fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel. Cererea se va depune la prima instanţă sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii. Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel, dispoziţiile art. 403 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune al cărei cuantum îl va fixa instanţa. Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4).

Rezultă că, în accepţiunea textului, deşi suspendarea executării este facultativă, ea trebuie dispusă de instanţă atunci când o asemenea măsură se justifică, condiţionat însă de o motivarea convingătoare şi de depunerea unei cauţiuni, ca o garanţie împotriva eventualelor acte de rea-credinţă.

Cerinţa consemnării cauţiunii stabilită de instanţa de judecată prin încheierea de şedinţă din 9 martie 2010, prevăzută de alin. (4) al art. 280, a fost îndeplinită de către pârâta apelantă la data de 23 martie 2010, prin consemnarea cauţiunii de 102.517,50 lei, echivalentul a 25.000 euro, pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, prin recipisa nr. 659735/1 din 17 martie 2010, înscrisă în Registrul de valori nr. II al instanţei la poziţia nr. 104/23.03.2010, astfel cum o atestă certificatul de grefă existent la dosar.

Unele dintre argumentele aduse în susţinerea cererii de suspendare sunt convingătoare.

În primul rând, se impune a se menţiona că atât motivele invocate de petentă, cât şi apărările intimatei referitoare la netemeinicia şi/sau nelegalitatea, respectiv la temeinicia şi legalitatea soluţiei primei instanţe prin care S.C. F S.A. Timişoara a fost obligată la plata sumei de 300.000 euro, plus T.V.A., sau echivalentul în lei la data plăţii, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,5%/zi până la momentul plăţii efective a debitului, raportat atât la existenţa unei clauze compromisorii inserate în contractul de comision intervenit între cele două părţi, cât şi la pretinsa nulitate a convenţiei ori la neexecutarea de către reclamanta intimată a obligaţiilor contractuale asumate privitor la realizarea transferului jucătorului T.G., respectiv la lipsa de eficienţă a clauzei compromisorii cuprinsă în art. 5.2 din contract, la parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie ale instanţelor sportive şi, implicit, la competenţa instanţelor de drept comun, la posibilitatea prestării activităţii specifice şi de către o persoană juridică, conform art. 13 din Regulamentul agenţilor de jucători din România, sau la executarea obligaţiei de promovare a imaginii jucătorului de fotbal nu pot fi analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare fundamentată pe art. 280 din Codul de procedură civilă. Aceasta, motivat de faptul că îndeplinirea condiţiilor pentru admisibilitatea cererii de suspendare vremelnică a executării trebuie raportată la faza procesuală a executării silite, fără o examinare chiar şi superficială, respectiv la nivelul aparenţelor, a fondului pricinii, care este în căderea exclusivă a instanţei învestită cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.

În al doilea rând, din analiza dispoziţiilor citate rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea executării vremelnice a unei sentinţe comerciale se impune respectarea unor cerinţe de formă, care, în speţă, sunt îndeplinite, în sensul că, pe lângă dovada consemnării cauţiunii stabilite de Curte, se constată existenţa unei hotărâri pronunţată de Tribunalul Timiş împotriva căreia s-a înregistrat la data de 12 februarie 2010 calea de atac a apelului, cererea pârâtei fiind depusă la prima instanţă sub nr. 7426/30/2009 şi nesoluţionată până în prezent, având termen de judecată fixat la 13 mai 2010, cum au arătat reprezentanţii părţilor.

În ipoteza în care s-ar pune în executare sentinţa civilă nr. 158/P.I. din 11 februarie 2010 a Tribunalului Timiş şi apelanta S.C. F S.A. Timişoara ar plăti intimatei S.C. O S.R.L. Timişoara suma de 300.000 euro, la care se adaugă şi taxa pe valoarea adăugată, este de netăgăduit că petenta, în caz de ar triumfa în dosarul de apel, ar suferi un prejudiciu ce cu greu ar putea fi reparat, dacă nu chiar imposibil de acoperit în totalitate. Aceasta, în considerarea faptului că beneficiarul respectivei sume mari de bani este o societate comercială cu răspundere limitată, şi este ştiut faptul că la asemenea persoane juridice capitalul social constituie limita gajului general al creditorilor societăţii, legea prevăzând un plafon minim al capitalului social de doar 200 lei pentru această formă de societate (art. 11 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare). Or, societatea comercială cu răspundere limitată este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii răspunzând numai în limita aportului lor.

Pe de altă parte, punerea în executare a sentinţei apelate ar putea avea efecte negative asupra activităţii desfăşurate de S.C. F S.A. Timişoara, fiind vorba de plata unei sume de aproape 1,5 milioane lei. Or, petenta, aflându-se în plină desfăşurare a campionatului naţional de fotbal 2009-2010, al cărui retur a început la 20 februarie 2010, are de efectuat plăţi curente către numeroase societăţi furnizoare sau prestatoare de servicii, precum şi faţă de proprii jucători şi angajaţi. Mai mult decât atât, activitatea sportivă pe care o desfăşoară acest club presupune apelarea la diverse servicii, cum ar fi cele de transport pentru deplasări, de cazare, de masă, precum şi altele, care generează permanent necesitatea efectuării de plăţi. De asemenea, societatea a făcut dovada că în prezent se află în curs de primire din partea Federaţiei Române de Fotbal a licenţei pentru sezonul competiţional viitor. Ca atare, pe lângă faptul că există riscul să nu primească această licenţă, art. 4.4.1.5 din Manualul de Licenţiere al Federaţiei Române de Fotbal prevede că o licenţă poate fi retrasă în timpul unui sezon competiţional de organismele decizionale ale sistemului naţional de licenţiere a cluburilor dacă beneficiarul licenţei devine insolvabil şi intră în proces de lichidare în cursul sezonului, potrivit legislaţiei în materia lichidării şi a falimentului, sau dacă oricare dintre condiţiile pentru emiterea unei licenţe nu mai sunt îndeplinite ori dacă licenţiatul încalcă vreuna dintre obligaţiile sale conform Manualului naţional de acordare a licenţei cluburilor. Potrivit art. 4.4.1.6 din manual, clubul căruia i-a fost retrasă licenţa va fi exclus din competiţia în curs, urmând ca în sezonul viitor să evolueze în liga inferioară. Pe de altă parte, art. 8 din Regulamentul naţional privind licenţierea cluburilor al Federaţiei Române de Fotbal stabileşte, în vederea acordării licenţei pentru sezonul competiţional 2010-2011, că procesul de bază pentru verificarea criteriilor şi asigurarea controlului asupra emiterii licenţei se desfăşoară în perioada 31 martie-31 mai pentru cluburile din Liga I, respectiv 31 martie-10 iunie pentru cele zece cluburi din Liga a 2-a. Derularea procesului de bază începe la 31 martie şi să se încheie odată cu înaintarea listei cluburilor licenţiate către Administraţia U.E.F.A., la termenul comunicat de aceasta. Or, dacă urmare a executării celor dispuse de tribunal în primă instanţă s-ar ajunge la retragerea sau la neacordarea către petentă a licenţei pentru următorul sezon competiţional de către Federaţia Română de Fotbal este fără putinţă de tăgadă că părţii pârâte i s-ar cauza o pagubă care nu ar mai putea fi reparată integral niciodată, fiind eliminată, chiar şi temporar, de pe prima scenă a fotbalului românesc o echipă cu tradiţie de zeci de ani, prejudiciul fiind, aşadar, iminent, ceea ce justifică admiterea cererii de suspendare a executării vremelnice.

Nu în ultimul rând, suspendarea executării hotărârii tribunalului nu creează pe seama reclamantei intimate niciun risc evident, chiar şi în ipoteza popririi, prin adresele nr. 3372/11.03.2010, nr. 3373/11.03.2010, nr. 3374/11.03.2010 şi nr. 3375/11.03.2010, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a disponibilităţilor băneşti ale petentei existente în contul deschis la Banca T S.A., având în vedere faptul că partea care a fost obligată la plata sumei în litigiu este un club de fotbal de prestigiu din România, ceea ce naşte premisa că în ipoteza pierderii procesului S.C. F S.A. Timişoara îşi va îndeplini, benevol sau silit, obligaţiile impuse în sarcina sa.

Din această perspectivă, existenţa apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, coroborat cu aspectele invocate de către apelantă referitor la situaţia sa comercială şi financiară constituie, în opinia Curţii, o aparenţă suficientă în susţinerea dreptului de a cere suspendarea executării. Aceasta, motivat şi de împrejurarea că urgenţa luării unei măsuri în sensul solicitat există, raportat la dispoziţiile legale menţionate, în condiţiile hotărârilor cu executare vremelnică, chiar dacă nu sau întreprins încă de către creditor demersurile necesare pentru executarea silită, iminenţa acesteia fiind existentă în speţă, iar posibilitatea întoarcerii executării nu înlătură o atare soluţie, aceasta nefiind exclusă ci, dimpotrivă, reglementată de legiuitor, deşi debitorul are deschisă atât calea contestaţiei la executare, cât şi cea a suspendării executării în cadrul acestei proceduri.

Nu se poate susţine cu temei că motivarea petentei ar fi contradictorie, întrucât, pe de o parte, susţine că o eventuală măsură de poprire a conturilor ar putea genera insolvenţa sa, iar pe de altă parte, la final precizează că executarea vremelnică nu este necesară deoarece clubul este o societate comercială solvabilă, realizarea creanţei nefiind periclitată prin suspendarea executării vremelnice. Insolvenţa nu se confundă cu insolvabilitate, prima noţiune definind incapacitatea unui debitor de a face faţă datoriilor sale certe, lichide şi exigibile cu sumele de bani disponibile, în timp ce a doua reprezintă starea de dezechilibru financiar a patrimoniului unui debitor care se caracterizează prin faptul că valoarea elementelor de pasiv este mai mare decât aceea a elementelor de activ.

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de intimată la termenul din 13 aprilie 2010, Curtea, văzând atât motivarea din cadrul completării la concluziile scrise, precum şi apărările petentei din propriile concluzii scrise, constată că aceasta nu poate fi primită.

În esenţă, partea intimată consideră că prezenta cerere de suspendare ar fi inadmisibilă întrucât societatea pârâtă nici în cererea declarativă a apelului şi nici în motivarea acestei căi de atac nu a solicitat instanţei învestită cu soluţionarea căii ordinare ce face obiectul dosarului nr. 7426/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara suspendarea executării sentinţei civile nr. 158/P.I. din 11 februarie 2010 a Tribunalului Timiş. Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de faţă nu este instanţa de care se face vorbire în art. 280 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Numai completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului, dacă este formulată şi o cerere de suspendare, poate să dispună suspendarea executării până la soluţionarea căi ordinare de atac. Sintagma „în tot cursul instanţei de apel” se referă la completul de judecată căruia îi revine spre soluţionare apelul, care poate, la cererea debitoarei, să dispună sau nu suspendarea executării vremelnice şi nicidecum la curtea de apel, ca instanţă competentă material să judece apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului. În opinia intimatei, completul care soluţionează dosarul nr. 223/59/2010 s-ar fi putut pronunţa pe cererea debitoarei doar dacă suspendarea ar fi fost cerută în temeiul art. 280 alin. (5) din cod, respectiv pe cale de ordonanţă preşedinţială, şi nicidecum în baza alin. 1-4 ale aceluiaşi text, temei juridic pe care şi-a motivat petenta acţiunea.

Articolul 280 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează următoarele: cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face, fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel. Cererea se va depune la prima instanţă sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii. Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel, dispoziţiile art. 403 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului.

Prin urmare, legiuitorul lasă la latitudinea părţii interesate momentul în care aceasta înţelege să solicite suspendarea executării vremelnice, de la declararea căii ordinare de atac debitorul putând oricând să formuleze respectiva cerere de suspendare. Expresia „în tot cursul instanţei de apel” trebuie înţeleasă, contrar celor susţinute de intimată, în sensul că cererea de suspendare poate fi promovată numai până la închiderea dezbaterilor în această etapă procesuală, legiuitorul lăsând la latitudinea părţii inclusiv instanţa la care aceasta înţelege să depună cererea sa, respectiva posibilitate existând numai în situaţia în care cererea de suspendare este formulată separat de cererea de apel, cum s-a întâmplat şi în speţă. De aceea, într-o atare situaţie norma juridică obligă partea reclamantă să alăture o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii pentru ca instanţa de apel (completul de judecată învestit prin programul de repartizare aleatorie a cauzelor, fiind posibil, în ciuda celor afirmate de petentă, ca acelaşi complet să judece ambele dosare, atât cel vizând suspendarea executării vremelnice, cât şi cel de apel, nepunându-se problema vreunei antepronunţări) să cunoască tribunalul care a pronunţat sentinţa a cărei executare vremelnică se solicită a fi suspendată.

Într-o altă ordine de idei, alin. (3) al art. 280 stabileşte doar instanţa competentă pentru judecarea cererii de suspendare a executării vremelnice (instanţa de apel), nu şi completul. Prin urmare, orice complet al curţii de apel poate judeca cererea de suspendare, nu doar completul învestit cu judecarea acestei căi ordinare de atac, cum greşit consideră intimata (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Din cele de mai sus rezultă fără dubiu că cererea de suspendare a executării vremelnice poate fi formulată şi separat de cererea de apel, situaţie în care se formează un dosar nou, distinct de dosarul cauzei (dosarul de fond), care va fi înaintat instanţei de control judiciar abia după motivarea hotărârii de către prima instanţă, comunicarea acesteia părţilor şi împlinirea termenului de apel pentru toate părţile, aşa cum statuează art. 288 din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind şi prevederile art. 99 alin. (9) şi 10 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora cererile de suspendare a executării hotărârilor supuse căilor de atac se vor soluţiona de completul care a fost învestit cu judecarea cauzei. Dacă cererea de suspendare se înregistrează înainte de sosirea dosarului, aceasta se va repartiza în procedura aleatorie. Suspendarea provizorie a executării hotărârii în condiţiile Codului de procedură civilă se va soluţiona după modelul completelor specializate în compunerea cărora intră preşedintele instanţei sau, după caz, preşedintele de secţie ori înlocuitorii acestora.

Domenii speta

Spete similare