Actiune in constatare

Prin decizia civilă nr. 832/22.11.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul-pârât DM, în contradictoriu cu intimatul-reclamant NR, intimaţii-pârâţi PFM şi PM şi intimata-revizuientă NL, a modificat, în parte, sentinţa atacată în sensul că a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul NR.

 A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant DM. A constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.10.2007 între reclamantul NR şi defunctul promitent - vânzător PM şi a menţinut celelalte dispoziţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin decizia civilă nr. 987/R din 03.12.2010, pronunţată în dosarul nr. 952/335/2010, Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de recurentul-reclamant NR împotriva sentinţei civile nr. 643/27.07.2010 a Judecătoriei Videle, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 29.06.2010 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle sub nr. 952/335/2010, reclamantul NR a chemat în judecată pe pârâţii PFM, PM şi DM, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a convenţiei încheiate între defunctul PM şi pârâtul DM constatată prin înscrisul sub semnătură privată denumit chitanţă vânzare - cumpărare datat 07.10.2007 şi să se pronunţe  o hotărâre care să ţină loc de act autentic  de vânzare – cumpărare  pentru imobilul casa de locuit  ce ocupă o suprafaţă construită de 47 mp compusă din 3 camere construită din paiantă, acoperită cu carton şi pentru imobilul teren aferent în suprafaţă de 2274 mp valoare rezultată din măsurători iar din acte autentice 2230 mp, având următoarele vecinătăţi la N- PC, latura 103-107, distanţa 64.40 m, la S- PA, latura 101-104, distanţa 37.30 m, la Est -DS, latura 107-104 distanţa 40.31 m, la V- TI latura 103-102, 102-101, distanţa 49.84, 9,07 m, situate în comuna TJ, sat S, judeţul T.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că între acesta, în calitate de promitent cumpărător şi numitul PM în calitate de promitent vânzător( în prezent decedat, moştenitorii săi fiind PFM şi PM) s-a încheiat o convenţie de vânzare cumpărare, constatată printr-un înscris sub semnătură privată datat 13 iulie 2007, înscris redactat la Primăria comunei TJ, judeţul T şi semnat de părţile din proces.  Mai arată reclamantul că, ulterior între acesta, în calitate de cumpărător şi PM, în calitate de vânzător s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 619/24.03.2008 la BNP Todireanu Magdalena a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 1685/02.11.2009 irevocabilă prin decizia civilă nr. 155 A/26.02.2010, având ca obiect vânzarea bunurilor în litigiu. Antecontractul de vânzare cumpărare încheiat anterior şi datat 13.07.2007 rămâne perfect valabil, de la data încheierii reclamantul considerându-se adevărat proprietar al imobilelor cumpărate.

Mai arată reclamantul că PM a mai încheiat alte contracte de vânzare cumpărare, a mai încasat încă o dată preţul vânzării pentru aceleaşi imobile.

De aceea solicită nulitatea convenţiei de vânzare cumpărare încheiată între vânzătorul defunct PM şi pârâtul DM.

La dosarul cauzei s-au ataşat dosarele nr. 2055/335/2008, 952/335/2010; 952/335/2010*/a1 ale Judecătoriei Videle şi dosarul nr. 1280/87/2010 al Tribunalului Teleorman.

Pârâtul DM a depus la dosarul cauzei, prin intermediul compartimentului arhivă-registratură, la data de 25.04.2012, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii principale şi a invocat excepţia puterii lucrului judecat, în raport cu sentinţele civile nr. 576/21.04.2008 şi nr. 1685/02.11.2009, pronunţate de Judecătoria Videle,  sentinţe rămase irevocabile. Prin aceste două sentinţe s-a constatat nulitatea actului de vânzare-cumpărare nr. 619/2008 autentificat de BNP Todireanu Magdalena, încheiat de reclamantul NR, cu defunctul PM şi s-a respins cererea formulată de reclamantul NR şi NLM, de constatare a dreptului lor de proprietate asupra imobilului. Consideră că există identitate de obiect (obiectul celor două procese anterioare şi cel de faţă este dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu), părţi ( în dosarul nr. 2055/335/2008, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1685/2009 au fost părţi, reclamantul NR şi pârâtul DM) şi cauză (există, în speţă, comparativ cu soluţiile anterioare). A ataşat o serie de înscrisuri.

La data de 01.11.2012, prin intermediul compartimentului arhivă-registratură, pârâtul DM, a depus completare la întâmpinarea, depusă la data de 25.04.2012, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului NR, excepţia lipsei obiectului aceleiaşi acţiuni şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu privire la al doilea capăt de cerere, referitor la constatarea vânzării-cumpărării imobilului în litigiu, între reclamant şi moştenitorii defunctului PM, precum şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat între reclamantul NR şi defunctul PM, la data de 13.10.2007, pentru fraudă (cauză ilicită şi imorală, rea-credinţă).

La data de 18.12.2012, reclamantul NR a depus la dosarul cauzei, concluzii scrise, faţă de excepţiile invocate de pârâtul DM, prin completarea la întâmpinare, şi solicită respingerea acestora.

La termenul de judecată din data de 31.01.2013, s-a procedat la administrarea interogatoriilor luate reclamantului şi pârâtului DM, răspunsurile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei (aflate la filele 130-133)  şi s-au audiat martori, ale căror declaraţii sunt consemnate în scris şi ataşate la dosar ( aflate la filele (134-140).

La termenul de judecată din data de 25.04.2013, s-a depus la dosar, adresa nr. 1275/24.04.2013 emisă de Primăria TJ, privind relaţiile solicitate de instanţă, la care s-a ataşat copia cererii formulate de NR către primar înregistrată sub nr. 2499/13.07.2007 şi copia chitanţei nr. 0002816/2007 privind taxele şi impozitele către bugetul local achitate de NR pentru PM.

Prin sentinţa civilă nr. 942/28.05. 2013 Judecătoria Videle a respins, ca nefondate, excepţia  puterii lucrului judecat, excepţia lipsei de interes,excepţia lipsei obiectului cererii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A admis acţiunea principală, având ca obiect anulare act formulată de reclamantul NR, împotriva pârâţilor PFM, PM şi DM.

 A respins , ca nefondată cererea reconvenţională.

A constatat  nulitatea absolută a convenţiei încheiată între defunctul PM şi pârâtul DM, denumită „chitanţă de vânzare-cumpărare, încheiată la data de 07.10.2007.

 A constatat  că la data de 13.07.2007 reclamantul NR a cumpărat de la numitul PM (în prezent decedat), imobilul compus din casă de locuit, în suprafaţă de 47 m.p formată din 3 camere, construită din paiantă, acoperită cu carton şi terenul intravilan, în suprafaţă de 2230 m.p (din măsurători 2274 m.p), având ca vecini: la N- PC, la E-DS, la S-PA, la V- TI, situat în sat S, comuna TJ, judeţul T, intabulat în Cartea funciară nr. 271 N, număr cadastral 368.

Prezenta sentinţă va ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

 A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a analizat mai întâi excepţiile invocate faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 Cod Civil, întrucât faţă de  sentinţele civile nr. 576/21.04.2008 şi 1685/2.XI.2008, raportat la prezenta cauză, nu există tripla identitate de părţi, obiect  şi cauză, câtă vreme motivele de fapt sunt diferite, astfel că este nefondată excepţia  autorităţii de lucru judecat.

Referitor la lipsa de interes invocată de pârât, instanţa a apreciat că, faţă de principiul disponibilităţii procesului civil, cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa nu îl poate schimba  aşa încât a constatat că acesta din urmă are un interes legitim, personal, actual, în sensul că, dacă reclamantul nu ar recurge la acţiune, ar putea fi expus unui prejudiciu.

Instanţa a mai constatat că este nefondată şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, pretenţia concretă a reclamantului fiind constatarea nulităţii absolute a convenţiei din 7.07.2007 şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

S-a mai reţinut că susţinerile pârâtului, în ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa obiectului material din înscrisul sub semnătură privată sunt nefondate, întrucât nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care să ateste nevalabilitatea antecontractului încheiat la data de 13.07.2007. Motivarea excepţiei se prezintă drept o apărare de fond şi nu o chestiune prealabilă care ar împiedica sau amâna judecarea fondului, astfel că instanţa va respinge ca nefondată şi această excepţie.

 Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, între defunctul PM şi pârâtul DM s –a încheiat o convenţie  pe o cauză ilicită, motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 966 – 968 Cod Civil, fapt juridic  dovedit prin probatoriul administrat.

În acest sens s –a constatat că  defunctul vânzător PM a mai încasat încă odată preţul imobilului vândut reclamantului, fapt de netăgăduit şi recunoscut  de  pârâtul DM,  ceea ce denotă cauza ilicită ce loveşte convenţia de la 7.X. 2007 încheiată  între cei doi, convenţie  ulterioară celei încheiate între reclamantul NR şi PM la 13.07.2007.

În acelaşi sens instanţa a mai reţinut ca probatoriu doveditor, relaţiile  comunicate de Primăria TJ din care rezultă că reclamantul  NR a  cerut înscrierea  în registrul agricol la 13.07. 2007 iar la 25.X. 2007 a achitat c/val impozit pentru imobil, aşa încât rezultă, a mai reţinut prima instanţă că, singurul care s –a comportat ca un  adevărat proprietar a fost reclamantul  NR şi nicidecum pârâtul DM.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul DM, în termen şi legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând în principal casarea cu rejudecare pentru neregularităţi de ordin procedural, iar în subsidiar modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantului  NR fie pe excepţii, fie pe fond şi  admiterea cererii reconvenţionale.

În esenţă s –a arătat că instanţa a făcut exces de drept de apărare pentru reclamant, lipsindu-l pe recurentul – pârât de acest drept, întrucât deşi amânase cauza la cererea sa  pentru lipsa de apărare, a strigat cauza a doua oară pentru a se putea prezenta apărătorul reclamantului şi a se pune în discuţie  excepţia  puterii de lucru judecat.

De asemenea s –a invocat nemotivarea Încheierii din 20.09. 2012.

S-a mai susţinut că şi excepţiile lipsei de interes, lipsa obiectului şi inadmisibilitatea acţiunii au fost soluţionate cu încălcarea dispoziţiilor legale procedurale.

Astfel,  după ce, la 20. XII. 2012  aceste  excepţii  au fost respinse fără motivare, la termenele din 13.03. 2013 şi 14.04 2013, instanţa a  menţinut prorogarea  discutării lor pentru următorul termen de judecată, pentru  ca apoi, la 25.04. 2013 să  uite de ele până la judecata fondului, când le –a  soluţionat încă o dată respingându-le, fără a acorda cuvântul părţilor.

Pe fond, sentinţa s –a criticat pentru următoarele motive:

Respingerea excepţiilor,  pe fondul lor, a fost  greşită, a susţinut recurentul  DM, în prezent pe acelaşi imobil fiind  doi proprietari, el, recurentul prin sentinţa civilă nr. 567 /2008 şi 1685/2009 şi respectiv intimatul – reclamant NR şi soţia lui, în baza sentinţei ce  fac obiectul prezentului recurs.

S-a susţinut că instanţa a constatat  în mod nelegal şi netemeinic  cauza ilicită a antecontractului său pe motivul încasării de către vânzător de două ori a preţului însă aceasta nu este o cauză ilicită în sensul  art. 969 Cod civil.

Greşit s –a reţinut prioritatea în timp a antecontractului intimatului – reclamant NR încheiat la 13.X. 2007 întrucât acesta este ulterior celui al recurentului care a fost încheiat la 7.X. 2007, situaţie care rezultă din răspunsurile la interogatoriu ale intimatului în dosarul  ataşat nr.2055/335/2008, precum şi din menţiunea de pe antet privind încheierea lui la 13.07.2007. Ulterior a arătat reclamantul, antecontractul a fost modificat fără drept de secretarul Primăriei comunei TJ în timpul procesului,  la 5.06. 2012.

În acelaşi sens este şi întrebarea adresată de intimatul – reclamant  NR recurentului pârât DM, întrebare care se referă la data din  octombrie 2007 şi nu iulie 2007 de când primul figurează la rol cu imobilul.

De asemenea, a mai susţinut recurentul, faptul că impozitul  pe imobil a fost plătit de intimatul reclamant  din 25.X. 2007 şi nu din iulie2007, denotă încheierea antecontractului în  octombrie şi nu în iulie 2007

Recurentul a mai adus în sprijinul susţinerii sale şi răspunsurile la interogatoriu  ale intimaţilor N din care rezultă că nu au avut imobilul în posesie, cel care s –a ocupat de imobil, aşa cum rezultă din  declaraţiile martorilor IT, SF şi  PŞ, fiind  recurentul – pârât DM, acesta având un comportament de adevărat proprietar.

Cât priveşte cererea sa reconvenţională, recurentul a criticat faptul că respingerea ei nu a fost motivată, iar probele propuse de el nu au fost analizate.

Recursul nu a fost întemeiat în drept însă motivele invocate pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 şi 9 Cod procedură civilă.

În susţinere recurentul nu a depus înscrisuri noi ci copii ale celor existente în dosarul cauzei (f. 7 – 54).

Prin întâmpinare (f.73) intimatul NR a cerut respingerea recursului, răspunzând punctual motivelor invocate.

Recurentul a depus şi el răspuns la întâmpinarea formulată de intimat (f. 76).

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este întemeiat în ceea ce priveşte criticile aduse soluţiei pronunţate pe fondul cauzei.

Astfel, sub aspectul excepţiilor invocate de recurentul pârât DM, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, nefiind necesară o reluare a considerentelor avute în vedere.

Însă, pe fond, sentinţa este nelegală şi netemeinică pentru considerentele ce vor urma.

Instanţa a reţinut că în speţă, cauza pe care s –a întemeiat convenţia încheiată între PM şi DM la 7.X. 2007, este o cauză ilicită având în vedere că promitentul vânzător  PM a încasat preţul de două ori şi că această convenţie este ulterioară celei pe care acesta a încheiat-o cu intimatul reclamant NM.

Ori, motivele arătate de instanţă nu constituie motive de nulitate absolută a convenţiei în sensul dispoziţiilor art. 966 şi 968 Cod Civil .

În primul rând convenţia încheiată între recurentul pârât DM şi PM la 7 X. 2007 este anterioară  acestui antecontract dintre acelaşi vânzător şi NR încheiat la 13.X. 2013. Nu se poate reţine data de 13.07.2007 întrucât întregul ansamblu probator, direct şi indirect în dosarul 2055/335/2008, dovedeşte că intimaţii NR şi PM  au încheiat convenţia la data de 13. X. 2007.

Răspunsurile la interogatoriu ale intimatului reclamant  NR în cauza respectivă confirmă lipsa posesiei sale asupra imobilului  şi respectiv posesia exercitată de recurentul DM încă din 7.X. 2007, iar faptul că intimatul reclamant  NR a achitat impozit pe imobil în cursul lunii octombrie 2007 şi nu în iulie 2007 de când se pretinde proprietar, este un motiv în plus pentru a considera că antecontractul încheiat de recurent pentru imobilul în litigiu este anterior  celuilalt.

De asemenea, nu în ultimul rând se impune  a da eficienţă datei înscrise de părţi la finele antecontractului şi nu celei din partea introductivă care dată este de 13.07.2007, întrucât aşa cum s –a  arătat, coroborate probele denotă această dată.

Însă un aspect relevant în cauza de faţă o constituie faptul că, în ceea ce priveşte actul  autentificat sub nr. 619/24.03.2008 prin care PM le-a vândut soţilor N imobilul în litigiu,  s –a constatat a fi lovit de nulitate absolută prin sentinţa civilă nr.1685/2.XI.2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 155/26 .II. 2010 a Tribunalului Teleorman.

Iar  nulitatea s –a constatat a fi intervenit tocmai ca urmare a faptului că în  patrimoniul vânzătorului, imobilul nu mai exista, el fiind proprietatea recurentului pârât  DM.

Instanţa de fond a interpretat în mod  netemeinic probatoriul administrat, reţinând o situaţie de fapt contrazisă de aceste probe şi ignorând faptul  constatării nulităţii absolute a contractului nr. 619/24.03. 2008  şi reţinerea în mod irevocabil ca dată a convenţiei ce a stat la baza acestui contract ca fiind 13.X.2007 şi nu 13.07.2007.

A ignorat de asemenea existenţa  sentinţei civile nr. 576/21.04.2008 prin care s –a constatat existenţa încă din  7.X.2007 a dreptului de proprietate al recurentului pârât  DM asupra imobilului în litigiu.

Pentru toate aceste considerente, pronunţând o sentinţă nelegală sub aspectul fondului cauzei, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 312  alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, în sensul considerentelor de mai sus

Domenii speta

Spete similare