Participarea la judecarea cauzei în primă instanţă a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti. Infracţiune pentru care cercetarea penală s-a făcut de către d.n.a. Neparticiparea procurorului din cadrul structurii specializate.

DECIZIE PENALĂ Nr. 613

19 decembrie 2013

Autor: SAVU ALINA CRISTINA

Domeniu asociat: cerere de liberare condiţionată

Titlu: Participarea la judecarea cauzei în primă instanţă a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti. Infracţiune pentru care cercetarea penală s-a făcut de către D.N.A. Neparticiparea procurorului din cadrul structurii specializate. Recurs. Netemeinicie.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin s.p. nr. 2141/24.10.2013 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a admis propunerea de liberare condiţionată, formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului Târgşor privind pe condamnata S.M.V., în executarea pedepsei de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 119/2011, pronunţată de Judecătoria Bucureşti, Sector 1.

S-au constatat îndeplinite condiţiile disp. art.59 Cod penal şi s-a dispus punerea în libertate condiţionată a condamnatei, căreia i s-a atras atenţia asupra disp. art.61 Cod penal, privind efectele liberării condiţionate, pentru restul de pedeapsă rămasă neexecutată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că persoana privată de libertate nu are antecedente penale, execută pedeapsa în regim deschis, se află la prima analiză a Comisiei.

Se mai arată că, potrivit caracterizării ataşate procesului verbal, pe parcursul executării pedepsei persoana privată de libertate nu a fost niciodată sancţionată, în schimb a obţinut un număr de 10 recompense, a participat la activităţi şi programe cu caracter socio-educativ, culturale, la concursuri tematice, la activităţi religioase creditate desfăşurate pe bază de proiect, organizate în mediu carceral, participarea fiind una obiectivă, dovada în acest sens fiind şi recompensele primite.

Din interpretarea dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a reţinut că libertatea condiţionată, fie că este la cererea condamnatului, fie că este  solicitată la propunerea Comisiei, este o facultate a instanţei, iar nu un drept al condamnatului ce ia naştere odată cu executarea fracţiei din pedeapsă, executarea fiind regula, iar liberarea condiţionată excepţia.

In speţă, văzând interesul manifestat de către condamnată pentru activităţile cu scop lucrativ şi cele de natură socio-educative organizate în mediu carceral, comportamentul persuasiv şi eforturile depuse în scopul reintegrării şi ţinând seama  si de regimul în care îşi executa pedeapsa şi care încununează conduita corespunzătoare, instanţa de fond a apreciat că la acest moment condamnata poate face faţă rigorilor vieţii sociale, reinserţia fiind astfel posibilă.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

În motivarea recursului, a fost criticată sentinţa pentru nelegalitate, arătându-se că, aşa cum reiese din procesul verbal al comisie de propuneri, condamnata execută o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.  26 C.penal rap. la art. 182 din legea 78/2000.

Potrivit art.  13 alin. 11 din O.U.G. 43/2002, aceste infracţiuni intră în competenţa de cercetare a D.N.A., prin urmare un procuror al acestei structuri ar fi trebuit să participe la şedinţa de judecată, solicitându-se astfel casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria Ploieşti.

Tribunalul, examinând hotărârea recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din procesul verbal al Comisiei de propuneri, aflat la fila 2 dosar fond, reiese că intimata condamnată se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la schimbarea fără respectarea prevederilor legale a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene, aplicată prin s.p. nr. 119/2011 a Judecătoriei Sect. I Bucureşti, pedeapsă pe care o execută începând cu data de 24.01.2012.

Condamnata a executat până la data de 08.10.2013 un număr de 624 zile şi i se consideră executate ca urmare a muncii prestate un număr de 106 zile, din cele 1096 zile ale pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 59 al.1 din Codul penal, după ce a executat cel puţin doua treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte zece ani poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.

Tribunalul constată, în acord cu prima instanţă,  că cerinţele textului legal sunt îndeplinite în cauză.

Condamnata a executat fracţia legală, iar în plus, în cauză sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe ale textului legal.

Astfel, aşa cum reiese din caracterizarea condamnatei, aceasta a avut interes să participe la numeroase programe educative, iar pe parcursul executării pedepsei a fost recompensată de 10 ori, acumulând 189 de credite neconvertite în recompense.

Sub aspectul motivului de nelegalitate invocat, respectiv neparticiparea procurorului din cadrul structurii specializate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.

Astfel, este adevărat că potrivit art. 13 din O.G. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, sunt de competenţa acestei structuri infracţiunile prevăzute de legea 78/2000, dar legea se referă la efectuarea urmăririi penale şi la participarea la şedinţele de judecată în cadrul fazei de judecată, nicidecum la participarea la şedinţele de judecată în cadrul cererilor formulate în faza de executare a pedepsei.

Eventualele reglementări interioare ale Direcţiei nu sunt de natură să conducă la ideea unei nulităţi a sentinţei pronunţate cu nerespectarea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 2 C.p.p., dispoziţiile referitoare la compunerea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, însă judecarea în primă instanţă s-a făcut în complet legal compus, format dintr-un judecător din cadrul instanţei legal învestite, şi legal constituit, prin participarea unui procuror din cadrul Parchetului care funcţionează pe lângă acea instanţă.

Neparticiparea la şedinţa de judecată a unui procuror din cadrul structurii specializate nu echivalează cu nelegala constituire a completului de judecată, fiind vorba despre o eventuală nerespectare a unor ordine interne, fără relevanţă asupra legalităţii sentinţei pronunţate, neidentificându-se nici cazuri de nulităţi relative, în lipsa producerii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturate decât prin casarea sentinţei.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere temeinicia sentinţei atacate, dar şi lipsa vreunui caz ce nelegalitate, Tribunalul urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.p.p să respingă ca nefondat recursul formulat, în baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să rămână în sarcina acestuia.

NOTĂ: Soluţia urmează a fi regândită în contextul intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură penală, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a noului cod, potrivit cărora la judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de D.N.A., potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia, participă procurori din cadrul D.N.A.

Domenii speta

Spete similare