Decizie de angajare a răspunderii solidare cu societatea debitoare. Condiţia relei-credinţe.

- art. 25 alin. (2) lit. d) Cod procedură fiscală.

NOTĂ: Sentinţa este definitivă, prin decizia nr. 1447/6 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul formulat de reclamantă).

Scopul legii, în ipoteza textului art.25 alin.(2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, pe care s-a întemeiat actul administrativ-fiscal contestat, este acela de a trage la răspundere doar persoanele care au determinat cu rea-credinţă neachitarea datoriilor fiscale la scadenţă sau care au determinat cu rea-credinţă starea de insolvabilitate a acesteia ori au dobândit, tot cu rea-credinţă, active ale societăţii debitoare, în scopul provocării insolvabilităţii acesteia.

Sarcina probei relei-credinţe revine organului fiscal, buna-credinţă fiind prezumată până la proba contrarie. Organul fiscal, însă, nu a fost în măsură să facă această dovadă, iar reaua-credinţă nu se poate prezuma din simpla pasivitate a reclamantului în ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor sale în calitate de terţ poprit.

Prin urmare, în cauză nefiind dovedită intenţia reclamantului de a acţiona în scopul provocării eludării de către societatea debitoare a plăţii obligaţiilor fiscale, astfel că nu se poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia relei-credinţe.

Asupra acţiunii deduse judecăţii, constată:

În fapt, prin Decizia nr. 352852/27.07.2017 (f. 45-53 dosar Curtea de Apel Braşov), Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului B. pentru obligaţiile de plată rămase neachitate la data emiterii deciziei, potrivit art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în limita sumei de 1.139.891 lei, reprezentând creanţa stabilită prin Decizia de impunere nr. F-XX 75 din data de 13.06.2016, întocmită de A.J.F.P. C. – Activitatea de inspecţie fiscală, perioada de verificare fiind 01.01.2011-30.09.2015.

Împotriva acestei Decizii, reclamantul a formulat contestaţie (f. 39-42 dosar Curtea de Apel Braşov), prin care a solicitat anularea actului contestat, învederând printre altele că decizia conţine date de identificare greşite, care fac imposibilă identificarea persoanei căreia i se atrage răspunderea.

Ulterior, la data de 23.08.2017, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. a emis o nouă decizie, de angajare a răspunderii solidare a reclamantului, purtând acelaşi număr (352852), prin care a dispus în acelaşi sens ca în decizia anterioară (f. 29-36 dosar Curtea de Apel Braşov), corectând însă datele de identificare ale reclamantului. Totodată, prin Decizia nr.4101/17.10.2017, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice A. a respins ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 352852/27.07.2017, motivat de faptul că a fost emisă o nouă decizie de angajare a răspunderii solidare, Decizia nr. 352852/23.08.2017, care a înlocuit decizia anterioară.

Şi împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul a formulat contestaţie (f. 25-28 dosar Curtea de Apel Braşov), prin care a solicitat anularea actului contestat. Prin Decizia nr. 6978/07.12.2017, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice A. a soluţionat această contestaţie, în sensul respingerii sale (f. 18-24 dosar Curtea de Apel).

Prin acţiunea dedusă judecăţii în prezentul dosar, reclamantul B. solicită, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice A. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A., anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 6978/07.12.2017 emisă de D.G.R.F.P. A. şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 352852, emisă de A.J.F.P. A. la data de 23.08.2017 şi exonerarea sa de la plata sumei de 1.139.891 lei stabilită prin aceasta.

Analizând, în primul rând, critica reclamantului referitoare la „dubla impunere”, Curtea reţine că, din punct de vedere terminologic, a fost folosită greşit sintagma „dublă impunere”, întrucât din punct de vedere al dreptului fiscal existenţa acesteia presupune, ca situaţie premisă, impozitarea aceleiaşi persoane, pentru aceleaşi venituri, în două state diferite, ceea ce nu este cazul în speţă. După cum s-a reţinut mai sus, în cauză este vorba de emiterea de către organul fiscal a două decizii cu acelaşi număr, la două date diferite. În justificarea acestei stări de fapt, organul fiscal susţine că a două decizie a înlocuit-o pe prima, în cuprinsul căreia fusese identificată o eroare materială, şi anume menţionarea greşită a codului numeric personal al contestatorului. Prin urmare, în viziunea organului fiscal, cea de-a doua decizie doar a îndreptat o eroare materială din cuprinsul primei decizii.

Curtea reţine că îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul unui act administrativ–fiscal se face potrivit dispoziţiilor art. 53 Cod de procedură fiscală, şi anume prin emiterea unui act de îndreptare a erorii materiale, nu prin înlocuirea cu totul a actului administrativ-fiscal în cuprinsul căruia a fost identificată eroarea respectivă. Prin urmare, organul fiscal a procedat nelegal emiţând un nou act administrativ-fiscal, cu acelaşi număr, fără a-l revoca pe cel dinainte, doar pentru a îndrepta o eroare materială, astfel că este întemeiată critica reclamantului.

În ce priveşte celelalte critici de nelegalitate aduse de reclamant actelor contestate, Curtea apreciază că şi acestea sunt întemeiate.

Astfel, Curtea constată că în cuprinsul Deciziei de angajare a răspunderii solidare contestate s-a reţinut ca temei legal dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. d) Cod de procedură fiscală, potrivit cărora răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil, pentru obligaţiile de plată ale acestuia: „d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”. Reclamantul nu se află în ipoteza reglementată de dispoziţiile citate mai sus, întrucât nu a fost dovedită reaua-credinţă a acestuia în nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale ale acesteia. Prin urmare, lipseşte una dintre condiţiile esenţiale pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului pentru obligaţiile fiscale ale societăţii debitoare. Curtea apreciază, de asemenea, că susţinerea pârâţilor în sensul că reaua-credinţă a reclamantului reiese tocmai din neîndeplinirea de către acesta a obligaţiilor legale ce îi reveneau în calitate de administrator, nu este fondată. Nu se poate reţine că există o prezumţie de rea-credinţă care să decurgă doar din neîndeplinirea acestor obligaţii.

În acest sens, Curtea apreciază că scopul legii, în ipotezele textelor legale pe care s-a întemeiat actul administrativ-fiscal contestat, este acela de a trage la răspundere doar persoanele care au determinat cu rea-credinţă neachitarea datoriilor fiscale la scadenţă sau care au determinat cu rea credinţă starea de insolvabilitate a acesteia ori au dobândit, tot cu rea credinţă, active ale societăţii debitoare, în scopul provocării insolvabilităţii acesteia.

Sarcina probei relei-credinţe revine organului fiscal, buna-credinţă fiind prezumată până la proba contrarie. Organul fiscal, însă, nu a fost în măsură să facă această dovadă, iar reaua-credinţă nu se poate prezuma din simpla pasivitate a reclamantului în ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor sale în calitate de terţ poprit.

Prin urmare, în cauză nu a fost dovedită intenţia reclamantului de a acţiona în scopul provocării eludării de către societatea debitoare a plăţii obligaţiilor fiscale, astfel că nu se poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia relei-credinţe.

Faţă de considerentele care preced, Curtea va admite acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice A. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. şi, în consecinţă, va anula Decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă nr.6978/07.12.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice A. şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr.352852/23.08.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. în dosarul de executare nr. xxx..

Domenii speta

Spete similare