Hotarare care sa tina loc de act autentic

Prin decizia civilă nr. 243/05.04.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant GDM, în contradictoriu cu recurentul intervenient în nume propriu CA şi intimaţii pârâţi PF şi PV, a admise recursul declarat de recurentul intervenient în nume propriu CA; a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a constatat nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată de reclamantul GDM cu pârâţii PV şi PF.

A menţinut celelalte dispoziţii şi a obligat recurentul reclamant GDM şi intimaţii pârâţi PF şi PV, la plata sumei de 1340 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 679/740/2011 din 26 ianuarie 2011 la Judecătoria Alexandria, reclamantul GDM a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii PF şi  PV să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la 05.06.2009 a cumpărat un imobil casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren intravilan de la pârâţi pentru preţul de 10.000 lei pe care i-a plătit la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare.

Reclamantul a arătat că a convenit cu pârâţii să întocmească actele în formă autentică la sfârşitul anului, însă pârâţii nu s-au prezentat pentru încheierea actului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus chitanţa din 05.06. 2009, sentinţa civilă nr. 1282/2008 şi a solicitat proba cu interogatoriu şi proba cu martorul PM, probe încuviinţate.

La data de 06.05.2011, CA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu admisă în principiu prin încheierea din 12 mai 2011.

În motivarea cererii s-a arătat că în noiembrie 2010 a încheiat cu pârâţii un antecontract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11. 2010 stabilind că cumpere casa de locuit şi terenul aferent pentru preţul de 80.000 lei, plătit efectiv acestora.

S-a mai arătat că a întocmit cartea funciară pentru imobile şi că deşi s-a stabilit ca termen de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare 19.01.2011 însă pârâţii au refuzat să încheie actul ceea ce a condus la necesitatea notării antecontractului de vânzare – cumpărare în cartea funciară şi notificarea promitenţilor vânzători.

Intervenientul a precizat că antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat cu reclamantul este nul fiind întocmit pro cauza şi are clauză ilicită deoarece s-a urmărit împiedicarea obţinerii de către el a dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Totodată s-a arătat că imobilele se află în stăpânirea promitenţilor vânzători.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 266 Cod civil şi art. 49 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii s-au depus în copie plângerea penală, acţiunea civilă din dosar 1095/740/2011, promisiunea de vânzare – cumpărare, notificarea pârâţilor, încheierea 23401/2010, schiţă imobil, încheierea nr. 276/2011, C.I., rezoluţia fila 58 din dosar, rezoluţia 1563 P/2011 şi a solicitat proba cu interogatoriu şi proba cu martorul LD, probe încuviinţate.

La dosar s-au depus actele aflate la notar.

Pârâţii şi-au însuşit martorul PM.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea e intervenţie prin care arată că pârâţii neavând copii au convenit să-i vândă imobilele fiind rude şi între ei existând relaţii bune şi că a plătit preţul solicitat.

S-a mai arătat de către reclamant că a fost de bună credinţă şi a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare necunoscând relaţiile dintre intervenient şi pârâţi şi că acest act este anterior celui încheiat cu intervenientul.

Pârâţii au depus întâmpinare prin care arată că din căsătoria cu soţul său nu au rezultat copii aşa încât au ajuns la concluzia că reclamantul poate avea grijă de ei şi au convenit să-i vândă casa şi terenul aferent pentru un preţ modic.

Din cauza unor probleme financiare pârâţii au arătat că s-au împrumutat 20.000 lei de la intervenient dar acesta i-a indus în eroare şi au semnat un antecontract de vânzare – cumpărare deşi îi spuseseră acestuia că-i vor da casa nepotului lor.

Prin sentinţa civilă nr. 3446 din 14 septembrie 2011, Judecătoria Alexandria a respins, ca nefondată, acţiunea civilă având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic formulată de reclamantul GDM, în contradictoriu cu pârâţii PF şi PV.

A respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul CA.

A obligat reclamantul să plătească pârâţilor 1000 (una mie) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului casă şi teren aferent, situat în comuna N, judeţul T, invocând înscrisul sub semnătură privată, denumit chitanţă şi încheiat între reclamant şi pârâţi la data de 05.06.2009.

A apreciat că antecontractul încheiat între părţi nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului însă potrivit art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 şi art. 1073 Cod Civil, partea care şi-a executat obligaţia poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie actul.

A reţinut că, în speţă, pârâţii sunt de acord cu încheierea actului, că nu există un refuz al acestora, aşa încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege de mai sus.

De asemenea, a mai reţinut că la dosar nu a fost depus certificatul de atestare fiscală, cum impun dispoziţiile Legii nr. 146/1997, aşa încât, şi din această perspectivă, acţiunea nu poate fi admisă.

În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenientul CA, a apreciat că este nefondată întrucât intervenientul nu a făcut dovada cauzei ilicite a antecontractului încheiat între reclamant şi pârâţi.

A reţinut că actul a cărui nulitate se cere este încheiat la 05.06.2009 în timp ce convenţia dintre intervenient şi pârâţi este încheiată la data de 19.11.2010, astfel încât, fraudarea intereselor intervenientului nu exista la data de 05.06.2009.

Cum existenţa cauzei ilicite, conform art. 948 pct. 4 şi art. 969 Cod Civil, nu a fost dovedită şi nici aspectul că reclamantul cunoştea o eventuală intenţie de fraudare a intereselor intervenientului, cererea de intervenţie în interes propriu a fost apreciată nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs recurentul-reclamant GDM, precum şi recurentul-intervenient CA.

Prin recursul declarat de recurentul-reclamant GDM este criticată sentinţa, ca fiind netemeinică şi nelegală, sub aspectul respingerii acţiunii.

A motivat recurentul-reclamant că refuzul privind încheierea actului de vânzare-cumpărare trebuie stabilit în raport de momentul scadenţei obligaţiei asumate de către pârâţi de încheiere a actului în formă autentică ori, cel mai târziu, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată.

A mai motivat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut lipsa refuzului pârâţilor de a încheia actul întrucât împrejurarea că, după introducerea acţiunii, aceştia au fost de acord cu încheierea actului, nu este de natură a duce la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii acţiunii.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Prin recursul declarat de recurentul-intervenient CA este criticată sentinţa, ca fiind netemeinică şi nelegală.

A motivat recurentul-intervenient că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de intervenţie în interes propriu, deşi din declaraţia martorului LD rezultă că antecontractul dintre recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi a fost încheiat la o altă dată decât cea înscrisă în act, că a fost datat intenţionat anterior, aşa încât acesta este contemporan cu actul încheiat între recurentul-intervenient şi intimaţii-pârâţi la data de 19.11.2010.

 În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Urmare a formulării cererii de strămutare a prezentului dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecata până la data de 15.03.2012, cauza fiind repusă, ulterior pe rol, după respingerea cererii de strămutare.

De asemenea, recurentul-intervenient a depus copie de pe sentinţa civilă nr. 3780 din 03.10.2011 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 1095/740/2011, precum şi certificat eliberat de Tribunalul Gorj în acelaşi dosar.

Tribunalul, analizând recursul declarat de recurentul-intervenient CA, constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:

Pe de o parte, prin sentinţa civilă nr. 3780 din 3 octombrie 2011 a Judecătoriei Alexandria, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1606 din 10 mai 2012 a Tribunalului Gorj (f. 46) s-a admis acţiunea formulată de recurentul-intervenient, în calitate de reclamant, împotriva pârâţilor PV şi PF şi s-a constatat că, între reclamant şi pârâţi s-a încheiat, la data de 19 noiembrie 2010, convenţia de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul compus din locuinţă, anexe gospodăreşti şi terenul intravilan, în suprafaţă de 1670 mp, situat în comuna N, judeţul T. Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâţii PF şi PV, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 2434/19.11.2010, pentru cauză ilicită.

Această hotărâre judecătorească a intrat sub puterea lucrului judecat, bucurându-se de prezumţia de validitate şi regularitate, inclusiv sub aspectul vizând validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurentul-reclamant CA şi intimaţii-pârâţi PV şi PF.

Pe de altă parte, prin sentinţa recurată s-a respins cererea de intervenţie pe motiv că antecontractul a fost încheiat ulterior înscrisului sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant GDM şi intimaţii-pârâţi, aşa încât, cauza de nulitate invocată de recurentul-intervenient, este ulterioară momentului întocmirii înscrisului sub semnătură privată.

Or, din declaraţia martorului LD rezultă că, în realitate, înscrisul sub semnătură privată, denumit „chitanţă”, a fost încheiat între recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi în cursul anului 2011, că acest înscris i-a fost prezentat martorului, în vederea semnării, pe înscris fiind trecut, anul 2009, ca dată a întocmirii.

În mod greşit, prima instanţă a înlăturat această probă, atâta timp cât aspectele relatate de martor sunt concludente, acesta indicând conţinutul actului şi precizând că intimata-pârâtă i-a spus că actul a fost întocmit în urmă cu 2 – 3 zile, deşi era datat 2009.

În ce priveşte declaraţia martorului PM din conţinutul acesteia rezultă că recurentul-reclamant  a cumpărat o casă de la unchiul său – intimatul-pârât, că a plătit suma de 100 milioane lei vechi, în cursul anului 2009, însă nu face nici o referire la încheierea vreunui înscris sub semnătură privată.

Or, data întocmirii înscrisului sub semnătură privată, între recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi, este esenţială sub aspectul validităţii acestei convenţii, în condiţiile în care, ulterior, între intimaţii-pârâţi şi recurentul-intervenient s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind acelaşi imobil, iar recurentul-reclamant este nepotul intimatului-pârât.

Ca atare, neexistând motiv de înlăturare a declaraţiei martorului LD, se va reţine că înscrisul sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi este ulterior antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11.2010, înscrisul sub semnătură privată fiind antedatat.

Totodată, se va reţine cauza ilicită a convenţiei încheiate între recurentul-reclamant şi intimaţii-pârâţi, în scopul fraudării intereselor recurentului-intervenient şi a împiedicării transmiterii dreptului de proprietate ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2434/19.11.2010.

Ca atare, potrivit art. 968 Cod Civil Vechi se va constata nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat între reclamantul GDM şi pârâţii PF şi PV.

Pe cale de consecinţă, conform art. 312 alin. 1 şi 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă se va admite recursul declarat de recurentul-intervenient CA şi se va modifica sentinţa recurată, în sensul considerentelor de mai sus.

În ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant GDM, acesta este nefondat.

Reţinându-se, pentru considerentele expuse în analizarea recursului declarat de recurentul-intervenient, nulitatea înscrisului sub semnătură privată încheiat între recurentul-reclamant GDM şi intimaţii-pârâţi PF şi PV, pentru cauză ilicită, convenţia dintre aceştia este lipsită de efecte juridice, conform art. 966 din Vechiul Cod Civil, aşa încât nu mai poate constitui temei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic. Totodată, nu se mai justifică analizarea celorlalte motive de recurs ce privesc executarea obligaţiei, atâta timp cât convenţia a fost constatată nulă.

Ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant GDM.

În fine, reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant şi a intimaţilor-pârâţi, conform art. 274 Cod Procedură Civilă aceştia vor fi obligaţi să plătească recurentului-intervenient suma de 1340 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare