Excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire

Asupra recursului de faţă instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.1130/2012 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi s-a respins cererea de revizuire formulată  şi precizată de revizuentul C. N. în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. L. R. S.A., S.C. B. L. R. S.A. Sucursala Sibiu şi B. M. şi B. E. împotriva sentinţei civile nr.1367/2003 a Judecătoriei Sibiu dosar 10/2003.

Instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art.324 alin.1 pct.3, 322 pct.4 C.pr.civ. şi a statuat că faţă de data la care revizuentul a luat la cunoştinţă de ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale a expertului O. V.  (26.03.2009) şi raportat la data formulării cererii de revizuire (3.05.2011) aceasta a fost tardiv formulată.

Împotriva sentinţei a declarat în termen recurs revizuentul C. N. care a solicitat casarea sentinţei, respingerea excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a invocat nelegalitatea sentinţei deoarece :

1.Excepţia tardivităţii s-a admis greşit , instanţa de fond raportându-se la ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 23.02.2009 ori în cauză  termenul de formulare a revizuirii curgea de la data deciziei penale nr.171/R/2011 încălcându-se prevederile art.324 alin.1 pct.3 C.pr.civ.

2.Instanţa de fond nu a analizat în fond cererea de revizuire iar la data dezbaterilor nu s-a discutat fondul cererii ci doar excepţia de tardivitate

3.Instanţa de fond nu a analizat în întregime motivele  de revizuire respectiv titlul executoriu al S.C. L. B. R. S.A. iar falsul recipisei CEC nu a fost cercetat  faţă de B. ca pretins autor al falsului.

În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.8-9 C.pr.civ.

Intimaţii B. I. şi B. E. prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului deoarece, recurentul a luat la cunoştinţă de măsura neînceperii urmăririi penale în 26.09.2009 iar cererea de revizuire din 3.05.2011 a fost respinsă ca tardivă în mod legal.

Recipisa de consemnare cauţiune a fost verificată în mai multe dosare penale  s.pen.569/2006, s. pen. 517/2006  ale Tribunalului Sibiu şi s-a statuat cu certitudine  că sumele au fost retrase în 2.08.2002 cu ocazia plăţii preţului şi nu în 18.10.2012 cum se susţine.

 Intimata S.C. B. L. R. S.A.  prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat şi respingerea pe fond a recursului.

Asupra excepţiei tardivităţii declarării recursului instanţa s-a pronunţat anterior dezbaterilor, în sensul respingerii acesteia deoarece a fost declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicare. Sentinţa a fost comunicată revizuentului în 14.03.2012 iar recursul s-a declarat în 30.03 (conform ştampilei poştei fila 10 dosar) deci în termenul prev. de art.301 C. pr. civ.

Analizând recursul în limita motivelor invocate cât şi din oficiu instanţa l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente :

Raportul juridic dedus judecăţii vizează cererea de revizuire formulată de C. N. în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. L. R. S.A.  , S.C. B. L. R. S.A. Sucursala Sibiu, B. I.  şi B. E. împotriva sentinţei civile 1367/2003 a Judecătoriei Sibiu şi admiterea acesteia şi rejudecarea  contestaţiei la executare, anularea actelor de executare şi a  actului de adjudecare nr. 3128/2002 din dosar ex. 61/2001 în baza art.322 pct.4 C.pr.civ.

Revizuentul a invocat falsul înscrisurilor folosite de S.C. L. B. R. S. A. respectiv a recipisei 505/2001 şi a raportului de evaluare a expertului O. V. din 21.12.1999 şi inexistenţa titlului executoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 1367/2003 a Judecătoriei Sibiu (f.6) s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul C. N., împotriva actului de adjudecare imobiliară nr. 3128/02.08.2002, întocmit în dos. exec. nr. 161/2001 în  contradictoriu cu intimaţii E. B. SA Cluj Napoca – Sucursala Sibiu, B. I. şi B. E. În motivarea acestei sentinţe se reţine că a existat raportul privind reactualizarea valorii imobilului înscris în CF 29 Sibiu în care indică valoarea de circulaţie de 150.000.000 lei rol act contestat ca fals în prezenta cerere de revizuire, iar adjudecatorul  B. I.  a depus cauţiune  la CEC de 15.000.000 lei, conform actelor de la dosar, menţiunile de pe această recipisă fiind considerate ca false, în prezenta cerere.

Prin Ordonanţa din 23.02.2009 (f.26) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de expertul O. V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, uz de fals şi mărturie mincinoasă, întrucât nu sunt întrunite  elementele constitutive ale infracţiunii, iar în cazul primelor două infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. În ordonanţă, se reţine că expertiza nu precizează expres că s-a efectuat cu scopul obţinerii unui credit de la B.  Bucureşti şi că nu mai poate fi folosită şi în alt scop, neexistând nicio dispoziţie legală care să interzică expertului să refolosească o expertiză întocmită în trecut şi referitoare la acelaşi imobil, nefiind necesar consimţământul persoanei care a  solicitat efectuarea  vechii expertize, întrucât expertul s-a folosit doar de rezultatul  muncii sale anterioare.

Mai mult nu există nici o eventuală clauză contractuală sau de  confidenţialitate care să interzică expertului care întocmeşte o expertiză să folosească din nou această expertiză privitoare la acelaşi imobil dar într-un alt scop.

Conform art.322 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a  unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere când - pct.4 – un judecător, martor sau un expert  care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

Termenul de revizuire este de o lună iar în cazul prev. de art.322 pct.4 acesta curge din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare ori de hotărârea care a declarat falsul înscrisului. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând nepunerea în discuţie a fondului cererii de revizuire invocată de recurent acesta este nefondat.

Din practicaua sentinţei atacate rezultă expres că instanţa de fond a pus în discuţie atât excepţia tardivităţii cât şi fondul cauzei.

Recurentul-revizuent a pus concluzii pe ambele aspecte iar instanţa de fond s-a pronunţat atât asupra excepţiei cât şi asupra fondului cererii de revizuire.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire vizând nelegalitatea reţinerii excepţiei tardivităţii instanţa de recurs îl va respinge.

În cauză prin Ordonanţa din 23.02.2009 dosar nr. 3/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a scos de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals învinuitul O. V. şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea de fals intelectual, uz de fals şi mărturie mincinoasă. Soluţia a fost dată urmare a plângerii formulate de C. N. în 3.10.2007.

Revizuentul recurent a luat la cunoştinţă de aceasta în data de 26.03.2009 astfel că în lipsa unei hotărâri de condamnare termenul curge de la data la care partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală conform art.324 alin.1 pct.3 C.pr.civ.

Susţinerea recurentului cum că termenul de o lună ar curge de la data pronunţării deciziei penale 17/R/2011 nu este fondată.

Această decizie nu a vizat condamnarea expertului pentru ca termenul să curgă de la acea dată.

Textul legal prevede expres că termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai putea face printr-o hotărâre penală.

În acest sens şi literatura judiciară a statuat că termenul de o lună curge de la data când partea a luat la cunoştinţă de ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală. În cauză instanţa de fond a statuat legal că recurentul a  luat cunoştinţă de ordonanţă în 26.03.2009 iar promovarea revizuirii în 3.05.2011 a fost tardivă.

Motivul de recurs vizând lipsa titlului executoriu în executarea silită contestată este nefondat.

Executarea silită s-a pornit în baza sentinţei civile nr. 364/C/98 ce a constituit titlul executoriu prin care recurentul a  fost obligat la plată către Banca D. F. S.A. a sumei de 21.779.500 lei credit restant şi la dobânzi şi penalităţi până la recuperarea creanţei.

Motivul de recurs vizând necercetarea fondului cererii de revizuire de către instanţa de fond nu este întemeiat.

Instanţa de fond a reţinut că falsul actului denumit reactualizarea expertizei tehnice efectuat de expertul O. V. nu reprezintă un fals. Astfel, reevaluarea a fost urmarea unei evaluări iniţiale necontestate de recurent şi a  fost folosită de aceasta pentru acordarea unui credit iar reevaluarea fără a se vedea imobilul nu reprezintă un fals intelectual în contextul evoluţiei pieţei imobiliare  (o reevaluare, deci o indexare a unei valori deja stabilite la cerere şi cu acordul părţilor).

În ceea ce priveşte reiterarea falsului recipisei de consemnare nr.505/2001 şi a necercetării înscrisului doveditor reţinut de partea potrivnică instanţa de fond le-a analizat în sensul că :

Cu privire la recipisa nr. 505/25336.0102 din 5.10.2001 de consemnare a cauţiunii pentru participarea la licitaţie se reţine că aspectele  privind restituirea cauţiunii către intimatul B. la data de 18.10.2001, au fost analizate şi în sentinţa penală nr. 56/2006 a Judecătoriei Sibiu (f.34) şi sentinţa penală nr. 51/10.11.2006 a Tribunalului Sibiu (f.32) prin care s-a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 11.11.2005 emisă în dos. nr. 19/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, intimaţi fiind G. L. Ş., P. V., B. I. şi B. E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246, 249, 289 şi art. 291 Cod penal.

În considerentele deciziei penale nr. 517/2006 a Tribunalului Sibiu (f.33) se reţine că din cercetările efectuate de organele de poliţie rezultă că această cauţiune a fost retrasă abia la data de 2.08.2002 când s-a depus în contul preţului imobilului adjudecat de E. Bank, iar susţinerea petentului că această cauţiune a fost restituită intimatului B. I. la data de 18.10.2001 este o afirmaţie făcută cu rea – credinţă.

De asemenea, din adresa nr. 13918/19.12.2011 emisă de CEC Bank Sucursala Sibiu (f. 189) rezultă că recipisa a fost lichidată la data de 02.08.2002, suma fiind încasată de B. I.

Cu privire la adresa nr.13267/6.12.2011 emisă de CEC Bank – Sucursala Sibiu (f.105) se reţine că aceasta nu reprezintă un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, deci un înscris nou potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, ci un răspuns la solicitarea instanţei cu privire la data restituirii cauţiunii, pe baza menţiunilor existente pe recipisa de consemnare, aspecte care au fost cunoscute şi anterior de  revizuent şi care au fost analizate în sentinţa civilă atacată, unde se menţionează că s-a achitat cauţiunea la CEC de către intimatul B. I. conform înscrisurilor de la fila 20 dosar, astfel că cererea apare ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente în baza art.312 coroborat cu art.322 pct.4, 324 pct.3 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat de revizuentul C. N. împotriva sentinţei civile  nr.1130/2012 a Judecătoriei Sibiu.

Nu se  vor acorda  cheltuieli  de  judecată deoarece  nu s-au solicitat la dezbaterea  în fond a recursul.

Domenii speta

Spete similare