Exercitarea drepturilor părinteşti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligaţia de plată a pensiei de întreţinere

Decizie 149 din 21.05.2012


Prin sentinta civila nr. 53 din 18.01.2012 a Judecatoriei Medias a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantii C. M. si M. T. N. împotriva pârâtului M. N., dispunându-se exercitarea autoritatii parintesti fata de reclamantul minor M. T. N., n. la 19.05.1996 de catre ambii parinti, stabilindu-se la reclamanta locuinta minorului, respectiv în sat T. comuna M., judetul Sibiu si stabilindu-se în sarcina pârâtului obligatia de plata a unei pensii de întretinere în bani, pentru minor în suma de 200 lei,  începând cu data introducerii actiunii 2.12.2011; Au fost respinse celelalte solicitari formulate de reclamanti si petitul privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut în esenta ca prin sentinta civila nr. 1367/14.03.2001, Judecatoria Medias a desfacut casatoria dintre parti, a încredintat pe minorul T. N. spre crestere si educare tatalui si a obligat-o pe reclamanta la plata unei pensii lunare de întretinere pentru minor. Din anul 2001, si pâna în prezent minorul a locuit alaturi de tatal sau , fiind crescut de acesta. Cu ocazia audierii sale în camera de consiliu si a întocmirii procesului verbal aflat la fila 17 dosar, instanta a retinut faptul ca minorul are vârsta de 16 ani, este elev la Liceul Petrolul din Medias si ca desi încredintat tatalui, bunicii paterni au fost cei care s-u ocupat de cresterea sa. Minorul mentioneaza ca în tot acest timp , nu a pastrat legatura cu mama sa, decât în urma cu câteva luni , când el a fost cel care a cautat-o telefonic pe reclamanta. Minorul se arata deranjat de comportamentul agresiv al tatalui, declara ca îi este frica de el, ca acesta consuma exagerat alcool, îl ameninta cu acte de violenta pe minor si ca acest climat de familie îi afecteaza rezultatele la învatatura. Despre tata, minorul declara ca a venit de fiecare data la sedintele cu parintii, însa nu s-a implicat efectiv în cresterea si dezvoltarea învataturii minorului. Despre mama, minorul declara ca se afla la munca în Spania, are în prezent o alta relatie din care au rezultat doi copii, însa acest aspect nu-l deranjeaza. Cunoaste minorul împrejurarea ca reclamanta locuieste într-un apartament închiriat si ca în prezent se afla în somaj. Minorul îsi exprima optiunea de a locui, pâna împlineste vârsta de 18 ani la bunicii materni în satul T., urmând ca ulterior finalizarii studiilor liceale sa mearga la mama sa în Spania.

Ancheta psihosociala efectuata la domiciliul pârâtului din Medias si aflata la fila 20 dosar, concluzioneaza ca tatal minorului consuma exagerat alcool, acesta fiind motivul pentru care minorul nu mai doreste sa locuiasca alaturi de el, reclamanta tine legatura cu minorul , prin internet si telefonic vorbind cu acesta saptamânal, pârâtul locuieste în imobilul mamei sale compus din 3 camere, dependinte, anexe gospodaresti în municipiul Medias, minorul are un comportament respectuos la scoala, frecventa buna la cursuri, rezultate bune la învatatura, se propune stabilirea locuintei minorului la reclamanta si exercitarea în comun a autoritatii parintesti

Ancheta psihosociala efectuata la domiciliul reclamantei din tara, respectiv în sat T. comuna M. unde locuiesc bunicii materni ai minorului, concluzioneaza ca imobilul este compus din 3 camere, bucatarie, anexe gospodaresti, reclamanta se afla la munca în Spania , are o alta relatie din care au rezultat doi copii si întreaga familie se afla în Spania, relatia de afectivitate dintre minor si bunicii materni este una puternica si acestia sunt de acord sa se ocupe de cresterea minorului,  minorul refuza sa mai locuiasca alaturi de tata din cauza comportamentului agresiv al acestuia, manifestat pe fondul consumului de alcool.

Reclamanta a depus în dovedirea celor solicitate, acte din care reiese faptul ca detine în  Spania, o locuinta închiriata pentru care plateste lunar 250 euro, compusa fiind din 3 camere, bucatarie si baie. Contractul a fost încheiat pe durata de 1 an, începând cu data de 16.07.2011.

Dispozitiile art. 503 si 397 cod civil prevad ca autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti si ca instanta de judecata poate stabili exercitarea exclusiva a acestei autoritati de catre un singur parinte doar pentru motive temeinice. Reclamantii nu au invocat existenta niciunui motiv temeinic care sa fi putut conduce la înlaturarea pârâtului de la exercitarea acestui drept si astfel instanta va stabili exercitarea autoritatii parintesti fata de minor , în sarcina ambilor parinti. În ceea ce priveste stabilirea locuintei minorului, s-a conturat o situatie mai puti obisnuita  si anume aceea în care minorul are chiar calitatea de reclamant alaturi de mama sa, si faptul ca acesta refuza categoric sa mai locuiasca alaturi de tatal sau. Motivul pentru care minorul a stopat convietuirea alaturi de tatal sau se regaseste si în cele  doua anchete psihosociale efectuate în cauza, dar acesta nu a fost în mod cert dovedit în cauza cu alte probe.

Situatia minorului este una incerta, dat fiind faptul ca acesta a plecat de la domiciliul tatalui, aflându-se la domiciliul bunicilor materni în satul T., în conditiile în care liceul frecventat de minor se afla în municipiul Medias. Reclamanta nu a solicitat nici ea în mod expres ca locuinta minorului sa fie stabilita la locuinta sa actuala din Spania, lasând sa se înteleaga ca doreste ca minorul sa aiba locuinta stabilita la locuinta reclamantei din tara, respectiv în satul T. comuna M.

Instanta a cercetat toate cele trei optiuni care privesc stabilirea locuintei minorului si anume la pârât, se pare ca minorul ar avea cele mai bune conditii locative, ar fi relativ cel mai aproape de liceu, locuinta pârâtului aflându-se în municipiul Medias, însa exista refuzul categoric al minorului de a mai locui din cauza comportamentului pârâtului, la reclamanta, cu stabilirea locuintei în Spania, unde reclamanta se afla la munca, însa în acest caz, interesul minorului sub aspectul continuarii studiilor liceale ar avea de suferit; reclamata nu a format instantei convingerea ca poate asigura sub aspect material, în conditiile în care se afla în somaj si are de întretinut si alti doi copii, conditiile de continuare a studiilor minorului si nici nu a solicitat expres aceasta modalitatea de stabilire a locuintei,la reclamanta, cu stabilirea locuintei la domiciliul reclamantei din tara, unde locuiesc în prezent bunicii materni si unde se afla si minorul de putin timp, situatie care afecteaza frecventa scolara a minorului care este nevoit sa faca naveta  cu trenul, pe distanta relativ mare.

Coroborând însa toate probele administrate în cauza, tinând seama de optiunea minorului si având în vedere si interesul superior al acestuia mai cu seama în ceea ce priveste definitivarea studiilor liceale, instanta a optat pentru stabilirea locuintei minorului, în conditiile art. 400 cod civil, la reclamanta în sat T. com. M., judet Sibiu. S-a avut în vedere de catre instanta faptul ca reclamanta se afla doar provizoriu la munca în Spania iar imobilul în care aceasta locuieste este închiriat doar pentru un an pâna la data de 16.07.2012, reclamanta putând astfel reveni în tara.

Dispozitiile art. 499 cod civil consacra obligatia  solidara a parintilor de a-si întretinere copii minori prin asigurarea mijloacelor pentru educare, învatatura si pregatire profesionala, forma concreta în care aceasta prestatie se realizeaza fiind pensia de întretinere.

Singura conditie pe care copilul minor trebuie sa o îndeplineasca pentru a beneficia de întretinerea parintilor sai este starea de nevoie iar aceasta se prezuma iuris tantum pe toata durata minoritatii.

Cu privire la cuantumul obligatiei de întretinere articolul 529 cod civil, stabileste ca pentru un copil minor pensia de întretinere poate fi calculata pâna la ¼ din venitul net lunar realizat de debitorul obligatiei de întretinere.

În cazul de fata, pârâtul realizeaza venituri  conform concluziilor anchetei psihosociale efectuate, în suma de 910 lei lunar, astfel ca instanta în lipsa altor criterii de stabilire a posibilitatilor materiale de care dispune debitorul va lua în considerare venitul astfel realizat de pârât.

Astfel pârâtul a fost obligat la o pensie lunara de întretinere pentru minor, stabilita în bani  de 200 lei lunar. Nasterea efectiva a dreptului la întretinere si a obligatiei corelative este data întrunirii cumulative a celor doua conditii: starea de nevoie a creditorului si existenta mijloacelor necesare în patrimoniul debitorului, astfel ca pensia se acorda în masura în care este ceruta si se datoreaza de la data chemarii în judecata, conform art. 532 cod civil.

Pe cale de consecinta pârâtul va achita pensia astfel stabilita începând cu data introducerii actiunii, 02.12.2011.

Celelalte petite formulate în cauza de reclamanti au fost respinse ca neîntemeiate.

Fata de pozitia procesuala a pârâtului, care s-a opus ca minorul sa aiba locuinta stabilita la reclamanta doar pâna la finalizarea studiilor liceale, iar celelalte solicitari ale reclamantilor nu au fost admise în totalitate,  instanta apreciaza ca acesta nu se face culpabil de purtarea prezentului proces si astfel a respins solicitarea reclamantilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Împotriva sentintei au declarat apel ambele parti.

Reclamanta critica solutia pentru neadmiterea în totalitate a cererii sale, adica stabilirea domiciliului minorului si la resedinta sa din Spania, autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de mama, iar contributia de întretinere sa fie stabilita de la 25.01.2012, fiind vorba de interesul superior al copilului. Solicita cheltuieli de judecata.

Intimatul critica sentinta doar sub aspectul obligarii sale la plata contributiei de întretinere, caci el a întretinut minorul pâna la data de 25.01.2012.

Apelurile sunt fondate si, întemeiat pe prevederile art. 296 si urm. C. pr. civ., vor fi admise, cu schimbarea sentintei astfel cum s-au înteles partile pe cale amiabila, adica  în ce priveste exercitarea autoritatii parintesti de catre mama, stabilirea domiciliului minorului la mama sa, ca si înlaturarea obligatiei intimatului la plata contributiei de întretinere si obligarea lui la suportarea cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele considerente.

Astfel, parintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însusirilor si nevoilor copilului, art. 503 stabilind modul de exercitare a autoritatii parintesti, regula fiind ca parintii exercita împreuna si în mod egal autoritatea parinteasca. Exercitarea autoritatii parintesti presupune exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti de catre ambii parinti împreuna(art. 397). Codul civil nu reglementeaza foarte clar situatiile în care se poate dispune exercitiul autoritatii parintesti de unul dintre parinti. Conform art. 398C.civ., pentru motive întemeiate, se poate dispune exercitarea ei de catre unul dintre parinti. În cazul stabilirii domiciliului unuia dintre parinti în strainatate, când, gratie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurata exercitarea autoritatii parintesti în comun, apare nevoia stabilirii în concret a acestui aspect, fiind posibila consultarea parintelui (esenta exercitarii autoritatii parintesti) care are capacitate de exercitiu, nefiind împiedicat de nimic sa-si exprime vointa, iar pe de alta parte, parintele nu trebuie încurajat sa abandoneze obligatiile pe care le are referitor la deciziile care îl privesc pe copil, sa renunte la drepturile si îndatoririle sale parintesti. Autoritatea parinteasca este asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din parinti în nicio circumstanta, ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil, iar exercitiul autoritatii parintesti cu exercitarea acestui drept subiectiv. Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte va presupune consultarea celuilalt parinte în toate aspectele care exced sferei vietii curente, chiar daca domiciliul si autoritatea au fost atribuite doar unuia dintre parinti. În cazul de fata, s-a apreciat ca domiciliul minorului va în strainatate, acolo unde parintele celalalt este discutabil ca va ajunge, dar si ca vârsta matura a acestuia va favoriza o perioada scurta de exercitiu restrâns al autoritatii parintesti. De aceea, instanta a apreciat ca este cazul sa tina seama de interesul superior al minorului si de întelegerea amiabila a partilor, spre binele copilului.

În ce priveste scutirea intimatului de plata contributiei de întretinere, instanta a tinut seama de ceea ce au convenit partile, desi a fost evident faptul ca intimatul si-a dat consimtamântul la plecarea din tara a copilului, conditionat de neplata sumelor datorate. Instanta a apreciat contributia datorata de intimat, care la nivel european este lipsita de importanta si perioada scurta în care o va mai datora  si a admis cererea de a se lua act de întelegerea la care au ajuns.

În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.