Trafic de persoane art. 12 alin. 1 şi 2 din legea nr. 678/2001

Asupra cauzei penale de faţă, Tribunalul constată următoarele:

La data de 28.06.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 11476/63/2012, rechizitoriul cu nr. 295D/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  DIICOT -Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpaţii T.M.I. şi G.A.V., trimişi în judecată sub aspectul  săvârşirii infracţiunilor  de trafic de persoane în formă agravată,  prev. de art. art. 12 alin.1 şi 2 lit.a din Legea 678/2001.

Din rechizitoriul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Prin plângerea formulată la 24.10.2011, partea vătămată B.A., a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor "M.", "A." şi "D." (identificaţi ca fiind inculpaţii T.M.I, G.A.V., respectiv G. D. M., arătând că în vara anului 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, au recrutat-o, iar ulterior transportat-o în Spania, unde prin ameninţări, au determinat-o să meargă la un club, unde să se prostitueze în folosul lor.

Astfel, în sarcina inculpaţilor T.M.I şi G.A.V. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalităţi faptice: recrutarea părţii vătămate B. A. prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal şi ascunderea faptului că aceasta urma să se prostitueze; transportarea şi cazarea acesteia în Spania, scopul fiind acela de a obţine beneficii importante din practicarea prostituţiei; exercitarea a o serie de  presiuni,  respectiv ameninţări  directe şi (inventarea unei datorii foarte mari (4.000 euro) pentru ca partea vătămată să practice în continuare prostituţia.

Chiar dacă scopul nu a fost atins, cei doi inculpaţi nereuşind că obţină  beneficiile sperate, datorită rezistenţei opuse de partea vătămată B.A. şi a faptului că în scurt timp au intervenit la cererea acesteia, autorităţile spaniole, acest lucru nu afectează existenţa infracţiunii, fiind irelevantă atingerea sau a scopului propus (exploatarea părţii vătămate).

Dosarul a fost înregistrat sub numărul 295D/P/2011, prin ordonanţa din 06.12.2011 lucrătorii B.C.C.O. Craiova fiind delegaţi să efectueze o serie de activităţi în vederea descoperirii întregii activităţi infracţionale, identificării autorilor şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.  In cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 31.10.2012, au fost audiaţi inculpaţii T.M.I şi G.A.V., conform prevederilor art. 69 Cpp, rap. la art.323 CPP,  care  nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor  pentru care sunt cercetaţi în prezenta cauză.

In temeiul art 75-77 Cpp, rap. la art. 326 CPP,  a fost audiată partea vătămată F. (B.) A.,  care şi-a menţinut declaraţiile date în fază de urmărire penală şi a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

De asemenea, conform art 78-86 Cpp, rap. la art.327 CPP,  au fost audiati martorii B. I., G. D. M., R. M., A.. G., B. R., C. A. N. şi D. M. I., însa în privinţa  martorei P. M., pentru care a rezultat imposibilitatea prezentării în instanţă, părţile au renunţat , în temeiul art. 329 CPP, la audierea acesteia.

Analizand în mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanţa  reţine următoarele:

În vara anului 2011, prin intermediul unei foste colege de şcoală, P. M., partea vătămată B.A. a cunoscut doi tineri din Filiaşi, inculpaţii T.M.I şi G.D. M., cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri.

În cadrul discuţiilor avute cu inculpaţii T.M.I şi G.D.M, primul i-a propus părţii vătămate B.A. să meargă cu ei în Spania, unde putea să-şi găsească un loc de muncă bine plătit, fără a preciza natura acestuia, spunându-i că ei fuseseră plecaţi în mai multe rânduri în Spania şi Italia.

Într-una din seri, întorcându-se de la restaurant împreună cu inculpaţii T.M.I şi G.D.M, dar şi martora P. M., partea vătămată B.A. a fost invitată la locuinţa celor doi, unde a cunoscut-o şi pe inculpata G.A.V., aceasta fiind sora celui dintâi şi soţia celui de-al doilea şi stând mai mult acasă, întrucât era însărcinată.

În cadrul discuţiilor avute şi inculpata G.A.V. i-a propus să meargă cu ei în Spania, unde puteau să-i găsească un loc de muncă legal.

Deşi martora P. M declară că aceştia ar fi vorbit totuşi de  faptul că ar putea să lucreze la un club, inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au insistat asupra faptului că va fi un loc de muncă legal, fără a preciza exact natura activităţii prestate.

Îndoielile părţii vătămate B.A. referitoare la faptul că ar putea ajunge "la stradă", adică să se prostitueze au fost înlăturate de inculpata G.A.V., care a susţinut că avusese o soră mai mică ce murise în condiţii similare, astfel că nu avea nicio intenţie să-i facă acelaşi lucru, jurându-se chiar pe copilul ei nenăscut.

Mai mult, inculpaţii T.M.I şi G.A.V. s-au oferit să o ajute şi plătindu-i contravaloarea deplasării în Spania, banii urmând să-i restituie din ceea ce ar fi câştigat legal în această ţară.

Pe fondul situaţiei familiale delicate, partea vătămată B.A. fiind în relaţii tensionate cu părinţii legat de faptul că picase bacalaureatul, aceasta acceptă propunerea, hotărând să plece de acasă.

Plecarea ei este favorizată de inculpata G.A.V. şi martora P. M., care au aşteptat-o în apropierea locuinţei cu un autoturism în ziua dinaintea plecării, preluând-o şi transportând-o la locuinţa celei dintâi, din oraşul Filiaşi.

De procurarea biletelor de avion prin intermediul Agenţiei "Click Tour", administrată de martora C. A.N., s-a ocupat inculpata G.A.V., care a achitat contravaloarea lor pentru ea, pentru partea vătămată B.A. şi pentru martora P.M., care le întârzia plecarea prin faptul că nu-i fusese eliberată cartea de identitate.

Preţul plătit a fost de aproximativ 300 euro pentru fiecare bilet, pe ruta Bucureşti - Băneasa - Barcelona Spania.

Între timp, inculpaţii T.M.I şi G.D.M au părăsit România cu un autoturism împreună cu numitul R.M.n şi prietena acestuia, B. R, destinaţia fiind oraşul Bilbao, Spania, unde cel dintâi închinase anterior, împreună cu prietena sa, A. C. I., un apartament de trei camere, pentru care plătea o chirie lunară de 1000 euro.

La scurt timp, sunt urmaţi şi de inculpata G.A.V., împreună cu partea vătămată B.A., pe care o ajutase să fugă de acasă fără ştirea părinţilor, martora P. M. a trebuind să-şi amâne plecarea întrucât tot nu reuşise obţinerea cărţii de identitate până în ziua plecării avionului.

Deplasarea s-a făcut cu trenul pe ruta Filiaşi - Bucureşti Nord şi un microbuz până în Aeroportul Bucureşti Băneasa şi cu o cursă Blue Air pe ruta Bucureşti - Barcelona, în ziua de 10.08.2011.

La Aeroportul din Barcelona inculpata G.A.V. şi partea vătămată B.A. au fost aşteptate de inculpatul G.D.M şi martorul R. M., împreună cu care s-au deplasat cu autoturismul inculpatului T.M.I, până în oraşul Bilbao, unde aveau închiriat acel apartament.

În momentul ajungerii în Spania, partea vătămată B.A. şi-a anunţat familia cu privire la locul unde se află şi a faptului că nu trebuie să fie îngrijoraţi, păstrând în permanenţă telefonul personal asupra sa.

Acelaşi lucru l-a făcut şi ulterior, în zilele următoare, pentru liniştirea familiei, cu atât mai mult, cu cât aceştia i-au spus că sesizaseră poliţia română.

Totuşi, convorbirile nu erau în totalitate libere, atâta timp cât şi din declaraţiile inculpaţilor rezultă că au fost efectuate în prezenţa lor.

După prima seară petrecută în Spania, dimineaţa partea vătămată B.A. a constatat că în apartament mai apăruseră două tinere, martorele B. R., prietena lui R. M. şi A. C. I, prietena inculpatului T.M.I, cele două întorcându-se târziu de la lucru, respectiv cluburile de noapte unde îşi desfăşurau activitatea.

Încă din prima zi, părţii vătămate B.A. i s-a pus în vedere faptul că trebuie să-şi vopsească părul, şi să-şi înnoiască garderoba, pentru a putea merge la club cu celelalte două tinere.

Acest lucru s-a realizat imediat, partea vătămată B.A. mergând în aceeaşi după-amiază la cumpărături împreună cu inculpaţii T.M.I, G.A.V. şi G.D.M şi fiind vopsită seara de către martorul R. M..

Având în vedere situaţia în care se afla, respectiv relaţiile tensionate cu familia, urmate de plecarea ei neanunţată de acasă, vârsta fragedă (partea vătămată abia împlinind 18 ani), plasarea într-o ţară străină, unde nu cunoştea limba, având teamă de contactul cu autorităţile, în mijlocul unei familii compacte în care femeile câştigau bani în cluburile de noapte, bărbaţii neavând nicio activitate, partea vătămată B.A., acceptă să meargă la club, unde trebuia să danseze, să întreţină clienţii sau, chiar la cererea acestora, să întreţină relaţii sexuale contra cost.

Instructajul în acest fel i-a fost făcut de către inculpata G.A.V., care i-a spus că este singura modalitate de a câştiga bani în Spania.

După prima seară, în care avusese un client de la care primise 35 de euro, văzând despre ce este vorba, partea vătămată B.A. refuză să continue activitatea, solicitând inculpaţilor G.A.V. şi T.M.I să o trimită înapoi în ţară.

Pentru a fi mai convingătoare, chiar intentează un conflict între părinţii săi şi o presupusă internare a mamei sale, crezând că în acest fel îi va sensibiliza pe cei doi să o lase să plece.

Considerând că făcuseră o serie de cheltuieli cu ea, producându-le astfel un prejudiciu prin faptul că refuza să muncească în club, inculpaţi T.M.I. şi G.A.V. exercită o serie de presiuni asupra ei, cum ar fi ameninţările cu violenţa sau solicitarea a 4000 euro, reprezentând pretinsele cheltuieli cu deplasarea în Spania.

Se observă astfel disproporţia vădită între cheltuielile suportate pentru deplasarea părţii vătămate în Spania şi pretenţiile pe care le aveau de la aceasta pentru a o lăsa să plece.

În acest sens, părţii vătămate B.A. i s-a cerut să îşi anunţe familia, care urma să plătească banii pentru ca aceasta să se poată întoarce în ţară.

Presiunile au continuat în zilele următoare, partea vătămată B.A. trebuind să meargă în fiecare seară să lucreze la club.

Având asupra sa telefonul mobil şi dându-şi seama că nu există o altă cale de scăpare, deşi iniţial le spusese că este bine, partea vătămată B.A. şi-a anunţat tatăl, martorul B.I. spunându-i că este sechestrată în Spania, obligată să se prostitueze şi i se solicită plata sumei de 4000 euro pentru a fi lăsată să se întoarcă în ţară.

Acesta acceptă formal cerând însă garanţii pentru a se asigura că după data banilor fiica sa chiar va fi lăsată să plece.

În tot acest timp, partea vătămată B.A. a fost dusă în continuare la club de către inculpaţi pentru a câştiga bani, lucru ce nu s-a mai realizat, aceasta refuzând să întreţină relaţii sexuale cu alţi clienţi.

Aflând despre ce este vorba, în zilele următoare, cu ajutorul martorilor D.M.I .şi A. G., unchiul, respectiv verişoara părţii vătămate B.A. este concepută o sesizare ce a fost înaintată prin fax Poliţiei din Bilbao - Spania.

În aceeaşi seară, s-a realizat o razie în cursul căreia partea vătămată B.A. a fost găsită chiar în clubul pe care îl indicase, împreună cu martora B. R..

Având sesizarea primită din România, dar şi la cererea părţii vătămate B.A. , care plângând a solicitat să o ia de acolo întrucât era obligată să se prostitueze, poliţiştii o cazează pe aceasta în siguranţă în prima noapte la un hotel, iar în cea de-a doua la locuinţa unei colege de-a lor.

Imediat după efectuarea raziei, în după-amiaza aceleiaşi zile , la indicaţiile părţii vătămate B.A., poliţiştii spanioli fac o vizită la apartamentul închiriat de inculpaţi, constatând atât dispariţia acestora, cât şi a autoturismului din parcare.

De fapt, în dimineaţa următoare fiind informaţi de către martora B. R. că partea vătămată B.A. fusese luată de către poliţia spaniolă, iar aceasta refuza să răspundă apelurilor telefonice repetate pe care le-au efectuat, inculpaţii hotărăsc imediat plecarea din Spania, lucru ce se şi realizează precipitat în aceeaşi după-amiază, destinaţia finală fiind oraşul italian Roma.

Partea vătămată B.A. s-a întors în ţară în ziua următoare cheltuielile de deplasare fiind suportate de către membrii familiei şi fiind aşteptată la aeroport de martora A. G..

În perioada următoare, temându-se de faptul că ar putea fi căutată de inculpaţi, partea vătămată B.A. a locuit un timp la o mătuşă a sa dintr-o altă localitate, după care văzând că aceştia nu mai dau nici un semn, a hotărât să se întoarcă acasă.

Cu ocazia verificărilor efectuate, autorităţile spaniole au transmis faptul că potrivit raportului poliţiei nr. 84.435 victima A. B. a depus plângere susţinând faptul că a fost forţată la practicarea prostituţiei în cluburile de noapte "Limpio" şi Fiore di Note" din Bilbao, ancheta fiind în desfăşurare la Judecătoria de instrucţie nr. 5, sub nr. 2108/11.

Mai mult, în ceea ce priveşte pe M. I T., G.D.M, G.A.V şi M.R., grupul pentru străini nr. 2 din cadrul Poliţiei Naţionale din Bilbao a emis mandatul de arestare cu  nr. 149236/11.

În aceeaşi cauză, ataşatul de afaceri interne din Spania a efectuat o cerere de asistenţă juridică sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane în vederea exploatării sexuale, victimă fiind B. A.

Inculpaţii G.A.V., T.M.I.şi G.D.M au recunoscut parţial comiterea faptei, în sensul că au suportat cheltuielile de deplasare în Spania ale părţii vătămate B.A., facilitându-i acesteia angajarea la un club de noapte, unde trebuia să danseze, să facă consumaţie sau să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii, susţinând însă că acest lucru s-a făcut la solicitarea expres a părţii vătămate, care era în cunoştinţă de cauză.

Această apărare nu este susţinută de celelalte probe administrate în dosar.

Astfel, declaraţia părţii vătămate B.A. conform căreia inculpaţii T.M.I şi G.A.V au avut iniţiativa în efectuarea «plasării în Spania, arătându-i că i-ar putea găsi un loc de muncă legal, este susţinută şi de declaraţia martorei P. M.

În plus, martora P. M. arată că în momentul în care partea vătămată B.A. a spus că nu vrea să ajungă "la stradă", inculpata G.A.V. a insistat că nu i-ar face asta, întrucât avusese o soră care murise în condiţii identice.

S-a reţinut astfel că inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au avut iniţiativa în recrutarea părţii vătămate B.A. cu scopul de a o determina pe aceasta să meargă cu ei în Spania, unde urma să se prostitueze, fiind însă indusă în eroare cu privire la locul de muncă şi activitatea pe care urma să o presteze.

Imediat după ajungerea în Spania, inculpaţii au făcut pasul următor tipic activităţii de exploatare sexuală, respectiv au dus-o pe partea vătămată şi i-au cumpărat haine necesare desfăşurării activităţii, precum şi schimbarea înfăţişării,respectiv vopsirea părului.

Constatând faptul că aceasta refuză activitatea ce i se propusese, respectiv practicarea prostituţiei, activitate din care se câştigau mult mai mulţi  bani decât din alte activităţi, se trece la faza următoare, inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. exercitând asupra acesteia o serie de presiuni constând în ameninţări directe, precum şi perceperea unei datorii inventate, mult disproporţionată faţă de cheltuielile efectiv făcute.

De altfel, această datorie nici nu putea fi legal un pretext pentru o determina să-şi continue activitatea în Spania, până la achitarea totală.

Episodul este confirmat atât de martorii R. M. şi B. R., care au fost de faţă la cearta dintre inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. pe de o parte şi partea vătămată B.A. de cealaltă parte, faptul că aceasta se afla într-o stare proastă, plângând constant, iar inculpaţii aveau o atitudine agresivă, vorbind între ei pe ţigăneşte şi aducându-i o serie de reproşuri părţii vătămate. Deşi cei doi martori spun că nu au auzit concret suma cerută, aceştia confirmă faptul că inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. îi solicitau părţii vătămate într-un mod agresiv plata datoriei.

Martorul B. I. confirmă faptul că suma cerută de inculpaţi prin intermediul fiicei sale era 4.000 euro şi că aceasta i s-a plâns că este sechestrată şi obligată să se prostitueze, lucru confirmat şi de martora A. G..

În plus, se constată că partea vătămată a solicitat ajutorul familiei şi autorităţilor în scurt timp după ce a ajuns în Spania (câteva zile) acest lucru indicând în mod indiscutabil că nu era de acord cu activitatea de acolo.

Aceeaşi atitudine a avut-o şi în momentul realizării raziei de către autorităţile spaniole, partea vătămată B.A. prezentându-se plângând în faţa acestora şi cerând să fie luată de acolo, lucru confirmat şi de martora B. R..

Se mai reţine faptul că imediat după ce aceasta a fost preluată de poliţiştii spanioli, inculpaţii au părăsit precipitat Spania, fiindu-le în mod evident teamă de consecinţele pe care le-ar avea de suportat, conştientizând faptul că se puseseră într-o situaţie ilegală prin recrutarea, transportarea în Spania a părţii vătămate B.A. şi determinarea acesteia prin presiuni să se prostitueze.

Acest lucru este confirmat nu numai de martorii R. M., B. R. şi ACI, ci şi parţial de către inculpaţii T.M.I, G.A.V. şi G.D.M cu privire la faptul că se aşteptau la o reacţie a autorităţilor spaniole.

E de menţionat de asemenea faptul că niciunul din inculpaţi nu deţine sau nu este angajat la vreo agenţie de plasare a forţei de muncă, neputând desfăşura în mod legal o astfel de activitate. Cu toate acestea, desfăşurau activitatea de recrutare a unor tinere, locul de muncă fiind cluburile de noapte din Spania.

În această situaţie nu a fost doar partea vătămată B.A., ci şi martorele PM, BR şi ACI.

De altfel, familia era implicată de mult timp în astfel de activităţi, fraţii T.M.I şi G.A.V având o soră care murise "la stradă" şi o alta care îşi desfăşura activitatea ca dansatoare în cluburile de noapte în Spania.

În plus, niciunul din inculpaţi nu lucra, T.M.I. afirmând că fusese chemat în câteva rânduri să lucreze cu ziua la un restaurant.

Se reţine deci, că veniturile acestora proveneau în foarte mare parte din activitatea desfăşurată în cluburile de noapte, de tinerele recrutate în acest sens.

Chiar dacă prostituţia nu era obligatorie în aceste cluburi, doar din socializarea cu clienţii nu se obţineau venituri, cu atât mai mult cu cât tinerele recrutate nu cunoşteau limba.

Se observă că acesta este motivul pentru care inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au exercitat o serie de presiuni asupra părţii vătămate B.A. pentru a-şi continua activitatea la club, spunându-i că singura modalitate de a câştiga venituri importante era totuşi întreţinerea de relaţii sexuale contra cost.

Starea de fapt expusă mai sus se probează cu: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.A.; declaraţiile martorilor BI, D. M. I., P. M., R.M., B.R, A.C.I, A.G şi C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele IGP - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională  privind datele furnizate de poliţia spaniolă; adresele nr. 2380574/24.02.2012, 23808050/21.03.2012 şi 17639/26.10.2011 ale  IGPR  - Centrul  de  Cooperare Poliţienească Internaţională; adresa nr. 120/07.02.2012 a Blue Air, însoţită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta Bucureşti - Barcelona în ziua de 10.08.2011; rezervările efectuate de inculpaţi la Agenţia Click Tour Craiova; declaraţiile inculpaţilor G.A.V., T.M.I. şi G.D.M.

În drept, fapta inculpaţilor T.M.I. şi G.A.V. care, în perioada iulie - august 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal au recrutat partea vătămată B.A. , transportând-o şi cazând-o în localitatea Bilbao din Spania, unde au exercitat acesteia o serie de presiuni, respectiv ameninţări directe şi perceperea unei presupuse datorii foarte mari (4000 euro), ce aveau ca finalitate determinarea acesteia să se prostitueze şi implicit, obţinerea unor venituri importante din exploatarea ei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă agravată, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.

Retinerea formei agravate prev de art 12 alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 este determinata de  contribuţiile pe care cei doi inculpaţi le-au avut la transportarea, cazarea , constrangerea si  exploatarea părţii vătămate.

Traficul de persoane a constituit, şi constituie şi în prezent, o preocupare majoră la nivelul comunităţii statelor lumii, în acest sens fiind adoptate mai multe instrumente juridice internaţionale: Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002; Protocolul ONU privind reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Protocolul împotriva traficului de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Decizia Consiliului Uniunii Europene privind completarea definiţiei crimei numite "trafic de fiinţe umane", în anexa Convenţiei Europene, Consiliul UE nr. 1999/C/26/; Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de fiinţe umane (2002/629/JAI), aceeaşi majoră preocupare existând şi la nivelul statului român (în acest sens fiind adoptată Legea nr. 678/2001, completată şi modificată, H.G. nr. 1216/2001 şi nr. 299/2003).

Din definiţia traficului de persoane, cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează această infracţiune în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului). Astfel:

- privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu;

- sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe baza cărora se realizează activitatea de traficare);

- din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în viaţă;

- din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia de "marfă", sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare;

- din punctul de vedere al implicaţiilor sociale, datorită creşterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne;

- prin prisma scopului vizat, traficul de persoane presupune profituri uriaşe pentru traficanţi, inclusiv în cazul traficului în scop de muncă forţată.

Din perspectiva victimelor, traficul de persoane poate fi clasificat prin natura actelor abuzive exercitate asupra lor şi care vizează, printre altele: - aspectul social (constând în abuz psihologic, fizic, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale); - aspectul juridic (deposedarea de actele identitate, posedarea şi utilizarea de acte false, ameninţările cu predarea la poliţie); - aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit;

- transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul statului de origine, fie din statul de origine a victimei în statul de destinaţie, ceea ce presupune cel mai adesea trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră;

- transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur şi simplu ca o marfă, iniţial fără ca ea să ştie, sau face obiectul unei alte tranzacţii încheiate între traficanţi (de exemplu schimbul).

- cazarea presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuinţă ori într-un alt amplasament având această destinaţie;

- găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuinţă şi adăpostirea vremelnică a acesteia;

- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacţii intervenite între cei doi.

Fiecare dintre aceste acţiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, atât în variantele tip, cât şi în cele agravate.

Infracţiunea de trafic de persoane, în modalităţile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, are ca element subiectiv intenţia directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, dar care nu trebuie să fie şi efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conştient şi prevede consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora.

Or, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că inculpaţii au acţionat faţă de partea vătămată prin mijloace care au înfrânt libertatea de voinţă şi conştiinţă a acesteia, atât prin ţinerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mişcare cât şi prin violenţele psihice exercitate  asupra acesteia , pentru a-i inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării sexuale .

Reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa urmează să-i condamne la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepsei, avându-se în vedere faptul că aceştia nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, instanţa se va orienta la aplicarea unei pedepse 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen , ca pedeapsă complementară, cu începere de la data  executării pedepsei principale.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpaţilor, instanţa va dispune, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenţie.

Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 Cp - 64 lit. a teza a II-a lit. b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere că inculpatul a fost reţinut pe durata urmăririi penale  , instanţa urmează ca în baza art 88 Cp şi art 350 Cpp , să deducă din pedeapsa aplicată inculpaţilor,  perioada reţinerii de la 02.05.2012 la 03.05.2012.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că la termenul de şedinţă din data de 31.10.2012, partea vătămată a declarat în faţa instanţei că nu se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care se va lua act de manifestarea de voinţă a acesteia.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm.CPP.

Domenii speta

Spete similare