Neaplicarea prevederilor art. 256 din codul muncii în situaţia în care angajatorul a plătit sume mai mari decât cele cuvenite salariaţilor, ca urmare a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti

La 18 07 2012, reclamanta SC a chemat în judecată pârâţii  X, Y, Z, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate necuvenit şi la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt a arătat că prin sentinţa nr. 362/17 02 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 40042/3/2009 reclamanta a fost obligată să le plătească pîrîtilor ajutorul material aferent zilei ceferiştilor pe perioada 2006-2008, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plătii, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor.

Executarea dispoziţiilor acestei sentinţe s-a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc Crînguşi Florina în cadrul dosarului de executare nr 267/E/2010 cuantumul sumelor fiind stabilit de expertul contabil Bărbulescu Florica, expert desemnat în dosarul de executare silită.

Societatea a plătit pîrîtilor sumele cuvenite aşa cum rezultă din actul nr 245/1/2367/20 10 2010, şi ulterior a constatat că expertul calculase sume brute, fără să fi dedus din acestea contribuţiile de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, şomaj şi impozit şi fără să scadă suma de 100 lei care reprezenta o parte din ajutorul material de ziua ceferistului, plătit în anul 2007 de unitate.

Consideră că pîrîtii au încasat de la angajator  sume mai mari decât cele cuvenite pe care trebuie să le restituie în temeiul art. 256 din Codul Muncii, sume reprezentând contribuţiile de asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, şomaj şi impozit şi fără să scadă suma de 100 lei care reprezenta o parte din ajutorul material de ziua ceferistului, plătit în anul 2007 de unitate.

A depus la dosar copia ordinelor de plată, tabelul cu sumele primite de fiecare pârât, situaţia sumelor de recuperat, sentinţa nr. 362/17 02 2010,pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 40042/3/2009, borderou card  ajutor material salariaţi.

La 7 09 2012 pârâţii au formulat întâmpinare în care au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece aceasta reprezintă o veritabilă contestaţie la executare deoarece angajatorul a plătit sumele de bani în cadrul unui dosar de executare silită şi avea posibilitatea să formuleze contestaţie la executare în cazul în care cuantumul sumelor era calculat greşit, contestaţie pe care nu a formulat-o

De asemenea a invocat excepţia tardivităţii cererii, în raport de prevederile art. 401 cod pr civilă, articol care prevede că orice act de executare silită poate fi contestat în 15 zile de la data comunicării sau luării la cunoştinţă, iar reclamanta a avut cunoştinţă de la data la care a efectuat plata - 30 iulie 2010 şi a formulat prezenta contestaţie în 2012 cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art 401 din Cod pr civilă.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată deoarece în cauză nu sunt incidente dis part 256 din Codul muncii deoarece sumele pretinse nu au fost achitate în mod voluntar de angajator şi nu reprezintă o sumă nedatorată.

La 10 10 2012 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinare arătând că şi-a întemeiat acţiunea pe dis part 256 din Codul muncii, iar nu pe dispoziţiile art 401 din Cod pr civilă astfel că excepţiile invocate sunt neîntemeiate.

La solicitarea reclamantei instanţa a acordat mai multe termene pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, condiţii în care în şedinţa publică din 6 03 2013 reclamanta a prezentat un înscris prin care declara că renunţă la judecată faţă de pîrîtii Cîrneci Petre, Porceanu Vasile, Balica Ion, Durac Nicolae, Durac Vasile, Bulucea Ion, Stolf Stefan, Asan Marius Eugen şi Popescu Victor, deoarece aceştia au fost de acord să restituie sumele încasate necuvenit şi au semnat un angajament de plată în acest sens, solicitând judecarea cauzei doar în ceea ce-i priveşte pe pîrîtii Georgescu Gheorghe,Simulescu Ion, Brînzan Marin ,Sucu Daniel,Ceauşu Gheorghe şi Bălăceanu Emil.

Prin sentinţa nr. 2227/06.03.2013  instanţa a respins cererea reţinând următoarele:

În raport de temeiul juridic invocat de reclamantă care a înţeles să promoveze prezenta acţiune în baza art. 256 din codul muncii, iar nu în baza art. 401 cod pr civilă, instanţa constată că excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi  este de fapt o apărare de fond şi o va analiza odată cu fondul cauzei, iar excepţia tardivităţii cererii, în raport de prevederile art. 401 cod pr civilă instanţa constată că este neîntemeiată, acţiunile întemeiate pe art. 256 din codul muncii putând fi formulate în termen de 3 ani, conform art. 268 litera c din codul muncii.

Pe fondul cauzei instanţa constată că pârâţii au fost salariaţii reclamantei şi au câştigat prin hotărâre judecătorească diferenţe de drepturi salariale.

Astfel, prin sentinţa nr. 362/17 02 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 40042/3/2009 reclamanta a fost obligată să le plătească pîrîtilor ajutorul material aferent zilei ceferiştilor pe perioada 2006-2008, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plătii,sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor.

Reclamanta nu a plătit de bună voie drepturile cuvenite pîrîtilor  astfel că aceştia au procedat la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc Crînguşi Florina.

In urma executării silite reclamanta a plătit fiecărui pârât sumele aşa cum au fost calculate de expertul contabil numit în cadrul dosarului de executare silită.

Reclamanta nu a contestat cuantumul sumelor executate silit deşi avea această cale legală .

Prin prezenta acţiune solicită ca pîrîtii să restituie o parte din sumele executate silit pretinzând că au fost greşit calculate de executorul judecătoresc invocând ca temei dispoziţiile art 256 din Codul muncii, deoarece salariaţii ar fi primit mai mult decât li se cuvenea.

Instanţa constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art 256 din Codul muncii, că aceste dispoziţii se aplică doar în situaţia în care angajatorul ar fi plătit de bună voie sume mai mari decât cele cuvenite, nu şi atunci când este vorba de executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti.

In procedura de executare silită sunt prevăzute căi speciale de apărare şi contestare pe care reclamanta din propria sa culpă nu le-a exercitat.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată .

Domenii speta

Spete similare